4,287 matches
-
Luke mă mângâie liniștitor pe spate. Și eu sunt supărat pe ea. — Ba nu ești. — Firește că sunt. — Ba nu ești deloc! Niciodată nu te superi pe ea! Asta e problema. Mă desprind din brațele lui, încercând să-mi păstrez calmul. — Becky? Luke mă fixează nedumerit. Acum ce s-a mai întâmplat? — Nu e vorba numai de azi. E vorba despre... tot! Despre felul în care s-a băgat peste noi în povestea asta cu nunta. Despre comportamentul ei superior și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să-i spun lui Elinor. Ideea e să-i spun drept în față. Să fiu ferm, directă, dar extrem de politicoasă. Matură și profi, ca un om de afaceri care e nevoit să concedieze alți oameni de afaceri. Să-mi păstrez calmul și să folosesc expresii de genul „noi am ales să mergem în altă direcție“. — Bună, Elinor, spun către reflexia mea din oglindă. Trebuie neapărat să-ți spun ceva. Am ales o altă cale. Nu. O să creadă că am devenit lesbiană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
că și Kristen a ridicat un pic capul, interesată. De ce, scumpa mea? — Fiindcă... vreau să le trimit chiar eu, zic. E o... tradiție de familie. Mireasa întotdeauna... își trimite singură invitațiile. Mă frec pe fața încinsă, încercând să-mi păstrez calmul. În colțul opus al camerei, o văd pe Kirsten scrutându-mă, curioasă. Dumnezeule, probabil că acum fiecare din ele își spune în gând că n-a văzut o persoană atât de obsedată să controleze totul, ca mine. Dar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
puțin de șase săptămâni. Dacă dau verde la una dintre ele, mami nu-mi va mai vorbi niciodată. Dacă dau verde la cealaltă, trebuie să plătesc o penalizare de o sută de mii de dolari. OK, hai să... ne păstrăm calmul. Gândește-te logic. Trebuie să existe o ieșire din situația asta. Trebuie. Atâta timp cât nu-mi pierd mințile și nu intru în... Brusc, se aude ușa de la intrare dechizându-se. — Becky? aud vocea lui Luke. Tu ești? Fuck. Într-o panică nebună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ea! Să vezi ce față o să facă atunci când o să audă că Becky Bloomwood nu dă doi bani pe recepția pentru care se străfoacă ea. Că mironosița Little Miss Perfect, clienta ei preferată... o să-i tragă clapa! Trebuie să-mi păstrez calmul. Să scap cumva din situația asta. — N-o să-i spui nimic lui Robyn. — De ce, mă rog? — Pentru că nu poți! Pur și simplu nu... Nu mai pot continua și încerc să-mi păstrez calmul. Alicia, ne cunoaștem de foarte mult timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i tragă clapa! Trebuie să-mi păstrez calmul. Să scap cumva din situația asta. — N-o să-i spui nimic lui Robyn. — De ce, mă rog? — Pentru că nu poți! Pur și simplu nu... Nu mai pot continua și încerc să-mi păstrez calmul. Alicia, ne cunoaștem de foarte mult timp. Și știu că... nu ne-am înțeles întotdeauna... dar, serios. Suntem două englezoaice aflate la New York. Amândouă o să ne căsătorim. Într-un fel, suntem... suntem practic, surori! Îmi vine să mor când rostesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înțeles absolut nimic. Își scoate mănușile cu gesturi nervoase și le pune pe o servantă. Nu înțeleg absolut deloc de ce anume mă acuzi. — N-am venit să te acuz de nimic, spune Luke, făcând eforturi vizibile pentru a-și păstra calmul. Am vrut doar să-ți spun că am avut câteva revelații tardive. Una dintre ele se referă la faptul că m-am... înșelat destul de mult, ani de-a rândul. N-ai vrut niciodată să fii cu mine, nu? Și totuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
voi restitui în totalitate cheltuielile de până acum. Po... Poftim? Mă uit la Luke, ca lovită cu leuca. Chiar a zis ce am auzit? Chiar a zis că... Oare am început să am halucinații? — Luke, zic, încercând să-mi păstrez calmul și rațiunea. Lasă-mă să înțeleg... Zici că vrei să renunțăm la nunta de la Plaza? — Becky, știu că n-am apucat încă să discut asta cu tine. Vine lângă mine și îmi ia mâinile. Știu că te pregătești pentru nunta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
turnat la decan cu tot felul de inepții, spunîndu-i că dacă apare nota mea, el (I. S.) „își dă demisia”. Decanul mă cheamă și mă roagă întîi să scot nota, apoi mă șantajează la un mod nemaiîntîlnit, iar eu spun calm (asta, probabil, că l-a enervat) că voi publica nota. A doua zi procedează la măsuri de represalii în contra mea: mă numește, în complicitate cu unii din oamenii lui, să merg, în concediu, 21 de zile, la muncă patriotică cu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
care n-a scris un rînd (!) despre literatura pe care vrea s-o predea acum. Nu știu cum vor evolua lucrurile, dar de vreme ce C. Ciopraga cochetează cu lașitatea bănuiesc ivirea unor momente grele. Voi juca totul pe o singură carte, dar cu calm, ironie glacială, cu un cinism de care pot fi capabil datorită influenței „mijlocului social” (evident, Gherea!). Tristețea care te încearcă este și a mea. Trebuie deci să părăsești învățămîntul! Nu știu dacă e bine sau nu, dar mă gîndesc la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de cînd nu mai știm nimic de voi. Este drept că era de datoria mea să scriu, reîntorcîndu-mă la Iași. Am putut verifica, mult mai concret ca altădată, cum agitațiile zilnice nu ne mai permit o clipă de relaxare, de calm interior, de reverie, de întoarcere a gîndurilor (obosite) spre cei apropiați. Poate că așa să fie viața modernă sau cine știe... Așa prins de treburi (și cursul Marii clasici, pe care am fost anunțat să-l țin la 15 septembrie
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
colectivul de redacție mai făceau parte profesorii Isidor Kremer (românizat: Cremer) și Vasile I. Cataramă, ultimul ajuns În pușcăriile comuniste la sfârșitul anilor ’50 ai secolului trecut pentru niște delicte politice imaginare sau atât de insignifiante Încât, analizate astăzi cu calm și cap limpede, oricine Își poate da seama de caracterul mârșav și ticălos al acuzațiilor aduse. c.l. Ce-a pățit V.I. Cataramă Regretatul luptător anti-comunist vasluian Constantin Iulian (el Însuși condamnat cândva la ani grei de temniță și lagăr
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
reușesc din nou să mă așez la masă, de data asta doar cu un pahar cu vin. Toată lumea este sătulă și fericită, Chita cu Pancho se retrag pe acoperiș, câinii rămân întinși lângă masă și eu revin la momentul de calm de dinaintea mesei. Trecând peste ciudățenia faptului că am ditamai ferma pe mâini într-o țară complet străină, nu pot să nu admir liniștea și frumusețea serii, tulburată doar de adierea mângâietoare a vântului. În îngânarea poetică a zilei cu noaptea
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
în puterea nopții. Suntem o pradă extrem de ușoară și dacă am avea neșansa de a întâlni vreun tâlhar am dispărea fără urme de pe suprafața pământului și nici peștii nu ne-ar da de urmă. Privesc spre Chris care are același calm neclintit și decid să nu îi comunic gândurile care mă frământă. Oricum nu știu de unde mi-au apărut respectivele gânduri, din câte mă cunosc, în general, nu mă focusez pe partea negativă a unei situații. Suntem aici și acum, nu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și ne pierdem brusc în strălucirea și huruitul unei perdele de apă înalte de vreo douăzeci de metri. Ne aruncăm în apa înghețată și rămânem magnetizați de sclipirile soarelui printre copaci înalți, forța amenințătoare a cascadei de deasupra noastră și calmul înghețat al puțului în care ne aflăm. Fără îndoială, sunt multe locuri magice în fiecare țară, doar trebuie să deschidem ochii pentru a le vedea. Cel de față este atât de perfect încât nici nu este nevoie să deschizi ochii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și de jucărele tehnologice. Comparați cu inteligența Bond-ului lui Roger Moore și veți vedea că aceasta se reduce la o sprînceană ridicată și la un zîmbet zeflemitor : e o caricatură de inteligență. Nemaiexistînd nimic care să-l tensioneze, faimosul calm al lui 007 e mereu pe punctul de a degenera mai întîi în rigiditatea unui manechin de ceară și mai tîrziu (pe măsură ce Moore îmbătrînește) într-o bonomie de tătăiță. Tot așa, nemaiexistînd nimic care să contrabalanseze absurditatea poveștilor, acestea sînt
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
drept de tăgadă clasarea mea ca invalid de război. Maiorul parcurge rapid conținutul documentelor, se calmează și... mă roagă - de data aceasta mă ruga - să trec în ziua următoare pe la „Casieria regimentului” pentru a încasa unele drepturi restante. Cu un calm desăvârșit mă roagă din nouă să trec pe la „Compania de depozit” spre a-mi ridica lada de campanie ce mă însoțise pe front. În ziua următoare aflu indirect că figuram în scripte la comanda unui detașament nou format în vederea trimiterii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
tună și fulgeră împotriva mea, spunându-mi că nesocotesc autoritățile locale, că mă consider a fi buricul pământului în acel sat, că nu știu să mă comport, că nu știu să lucrez cu masele de oameni ai muncii. Cu mult calm, deși totul clocotea în mine, mă las acuzat și-i cer sfatul asupra modului de a lucra în acel spirit cerut de el. Pe un caz real de la fața locului, dar presupus că s-ar putea întâmpla, îl rog să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apariția mea, ezită un moment, apoi vine spre mine, îmi întinde mâna și-mi propune împăcarea. „Cât o să ne mai certăm? Dă un kilogram de vin și ne împăcăm!” Cei doi privesc cu interes și așteaptă reacția mea. Cu acel calm obișnuit - acum era un calm real - îi spun următoarele: „Crezi că toate matrapazlâcurile politice pe care le-ai săvârșit la adresa mea atâția ani, se pot spăla cu un kilogram de vin? Nici toată apa Dunării de-ar curge peste dumneata
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apoi vine spre mine, îmi întinde mâna și-mi propune împăcarea. „Cât o să ne mai certăm? Dă un kilogram de vin și ne împăcăm!” Cei doi privesc cu interes și așteaptă reacția mea. Cu acel calm obișnuit - acum era un calm real - îi spun următoarele: „Crezi că toate matrapazlâcurile politice pe care le-ai săvârșit la adresa mea atâția ani, se pot spăla cu un kilogram de vin? Nici toată apa Dunării de-ar curge peste dumneata nu te poate spăla! Prefer
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
belșug noroi din tălpi până în creștetul capului. Ascult, privesc în sală cu o liniște stăpânită, surprind privirile prietenoase ale unora, tac și... aștept sfârșitul ședinței. Rămân ultimul în sală și mă adresez celor trei inși din biroul organizației cu un calm stăpânit - deși clocoteam în mine ca un cazan de aburi sub presiune... Le spun că, după patruzeci de ani de muncă în care mi-am făcut mai mult decât datoria, părul meu alb n-ar trebui stropit cu noroi... Ce
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
necesarul vieții, nici ei și nici eu. Prin plecarea lor situația s-a schimbat. Ei nu mai aveau nevoie de ajutorul meu și se ofereau să mă ajute. Era bine, dar emoțional sufeream cu toții, fiind departe unii de alții. Cu calm și echilibru moral și material îmi continuam viața și scriam lungi și duioase scrisori către fiică, așa cum scriam soției în tinerețea zbuciumată și amenințată de război! Ani întregi, un număr impresionant de scrisori au circulat între Bârlad și Paris, apoi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
până la ultima picătură. Simțim decalcul unui romantism hugolian toc- mai în ceea ce ține de urmărirea unui climax, de redactarea unui moment apogetic. În realitate, episodul se consumă anost, câinele a fost omorât și satisfăcuți, măturătorii își reiau taifasul, aproape cu calmul unei scene de gen : mătu- rători odihnindu-se. Nervozitatea a fost amplificată de acest eveniment, cu atât mai mult cu cât intervenția ome- noasă, rațiunea nu au niciun efect asupra actorilor direct implicați. Ultimul episod este și el relevant, tabloul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și gestul țintuirii și cel al spargerii craniilor sau cel al aprinderii luminii cu corelatul său torturant al arderii mâinii au și o semnificație în perspectivă rituală. Însă de la un punct încolo apogeul tensiunii nervoase conduce la o stare de calm aparent. Ceea ce se petrece este redat de narator în termenii unui experiment științific fapt care intră de asemenea în zona unui câmp de observație care-i este propriu. Apropierea flăcării de mână provoacă o reacție nervoasă, ceea ce suscită atenția lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Liberatorul a devenit fac- tor de constrângere, rebelul, o încarnare a autorității etc. Drăgănescu se investește la fel de plenar în actul „repre- siunii” ca și Coriolan în actul rebeliunii. Poate că primului îi lipsește patosul rebelului, însă are de partea sa calmul profesionistului și justificarea pe care o conferă mecanismul puterii. Există o dimensiune stihială proprie eroului în măsură să permită transformarea sa în monstru. În tra- gedia Hercule pe muntele Oeta al lui Seneca, Hercule își avertizează tatăl, pe Zeus, că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]