4,453 matches
-
jelim. Veniți aici să mă ajutați cu pregătirile. Femeia aceea încă nu avea douăzeci de ani și totuși nu-și pierdea simțul bunei cuviințe, nici chiar în fața morții. Era senină ca apa unui eleșteu, iar Katsuyori se simți dojenit de calmul ei. Servitoarele plecară, dar se întoarseră curând, cu o ceașcă nesmălțuită și o ploscă de sake, pe care le puseră în fața lui Katsuyori și a fiului său. Se vedea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Mitsuharu avea deplină încredere în bunul simț și în inteligența vărului său. Întrebându-se cum își omora vremea Mitsuhide, îi vizită camera. Mitsuhide picta, copiind dintr-o carte deschisă. — Ei, ce faci? se opri Mitsuharu lângă el, privind, mulțumit de calmul lui Mitsuhide și bucuros că puteau împărtăși ceva. — Mitsuharu? Nu te uita. Nici acum nu pot picta în fața altora. Mitsuhide puse jos pensula, manifestând o sfială rareori văzută la oamenii trecuți de cincizeci de ani. Era atât de jenat, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
uimire. Surprinderea lui demonstra întru totul că nu se așteptase - nici nu visase măcar - că s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Dar șocul psihologic unic și surescitarea emoțională pe care le simțea i se opriră pe buze. Vorbind cu același calm dintotdeauna, următoarele sale cuvinte sunară aproape ca un mârâit: — Akechi... era inevitabil. Răsucindu-se rapid într-o parte, Nobunaga se repezi înapoi în camera lui. Ranmaru dădu să-l urmeze, dar după cinci-șase pași se întoarse și-i mustră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bătea joc de el. Repezindu-și chipul furibund spre urechea lui Kumohachi, răcni cu glas destul de puternic pentru a sparge o oglindă: — Câți ani ai împlinit anul ăsta? La care Kumohachi dădu viguros din cap și răspunse, peste măsură de calm: — A, da, înțeleg. Mă întrebați de vârsta mea. Mi-e rușine să spun că nu am făcut nimic meritoriu despre care să fi auzit lumea, dar anul acesta voi împlini șaptezeci și cinci. Katsuie rămase năucit. Cât de ridicol era să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
da, înțeleg. Mă întrebați de vârsta mea. Mi-e rușine să spun că nu am făcut nimic meritoriu despre care să fi auzit lumea, dar anul acesta voi împlini șaptezeci și cinci. Katsuie rămase năucit. Cât de ridicol era să-și piardă calmul cu acel bătrân, când avea în față presiunile treburilor din ziua în curs și probabilitatea de a nu se putea relaxa până seara. Pe lângă conștiința disprețului de sine însuși, Katsuie simțea că și ostilitatea față de Hideyoshi îl împingea să depună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ai curaj în luptă, dar, în materie de strategie, îți lipsește experiența. — De ce spui asta? începu Genba să se înroșească la față, dar Katsuie nu se lăsa pradă agitației. Era veteranul a nenumărate bătălii și nu risca să-și piardă calmul. — Gândește-te un moment, Genba. Nimic nu e mai periculos decât să te strecori în adâncul liniilor dușmane. Merită oare riscul? Nu ne aflăm într-un punct unde trebuie să ne gândim, cât mai temeinic, ca să nu avem pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
au spus adineaori, stăpâne? — Am auzit, răspunse Katsuie; chipul său arăta și mai pământiu decât fusese seara. Ce pot spune, decât că Hideyoshi a făcut același lucru ca în timpul campaniei din provinciile apusene. Așa cum era de așteptat, Katsuie își păstră calmul și încercă să-i liniștească pe cei din jurul lui, dar nu-și putea ascunde propriile lui emoții existente de dinainte. Îl prevenise pe Genba și, din felul cum vorbea acum, părea aproape că s-ar fi mândrit că avertismentul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se întoarcă la Kitanosho pentru a ajuta la planificarea unui contraatac. Pe drum, însă, durerea rănilor a devenit insuportabilă și s-a oprit la o casă unde a cerut niște moxa. — Trist... foarte trist. — De asemenea, a spus, cu mult calm, că înghițise rușinea de a fi prins de viu și trimis în temință pentru ca, dacă gardienii îi dădeau prilejul, să evadeze, să vă pândească și să vă ia viața. Astfel, ar fi putut să astâmpere furia lui Katsuie și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a înfrângerii. Tristețea despărțirii de lume îl făcea să reflecteze la trecutul îndepărtat, mirosind laptele. Deodată, arbuștii aflați drept în fața lui prinseră a se scutura. — Cine e?! scăpărară de mânie ochii lui Shonyu. Inamicul? strigă el. Avea glasul atât de calm, încât luptătorul din clanul Tokugawa care se apropia, se opri involuntar pe loc, șocat. Shonyu strigă din nou, zădărându-l: — Ești de-al dușmanului? Dacă da, ia-mi capul și vei săvârși o faptă de seamă. Omul care-ți vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În ziua a douăzeci și treia din lună, armata lui Hideyoshi își instală tabăra la Hanetsu și începu să construiască fortificații la Nawabu. Cu armata lui Hideyoshi împrejmuindu-i treptat castelul, Nobuo nu mai era în stare să-și păstreze calmul. De mai bine de o lună avea presimțiri că se apropia furtuna. Ceea ce însemna că acțiunile lui Ishikawa Kazumasa - pe care clanul Tokugawa le păstrase strict secrete - fuseseră, în mod misterios, exagerate și discutate de cineva, deși nimeni nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înarmeze cu multă răbdare. Deși se preciza că Ogimaru era înfiat, în fond, avea să fie ostatic. Iar trimiterea fiilor unor vasali superiori la Osaka reprezenta, în mod vădit, o recunoaștere a înfrângerii. Deși vasalii se supăraseră, Ieyasu își păstră calmul, pentru ca și Okazaki să rămână la fel de calm. — Primesc condițiile și vă cer să vă ocupați de rezolvarea problemei, le răspunse el trimișilor. Făcură drumul dintr-o parte, în cealaltă, de mai multe ori. Apoi, în cea de-a douăzeci și una zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
tatei, totul s-a prăbușit însă în ea. La un moment dat am văzut la televizor, împreună, un filmuleț cu primele automobile de la început de secol. A rămas cu privirea pironită la ecran și în final a decis cu un calm resemnat: "Sunt bătrână. Când eram mică și se întâmpla să oprească pe strada noastră o mașină, noi copiii dădeam năvală cu strigăte și chiote: O mașină! O mașină!... Acum le întâlnești pe toate drumurile, ba chiar sunt prea multe. Așa că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
năvală cu strigăte și chiote: O mașină! O mașină!... Acum le întâlnești pe toate drumurile, ba chiar sunt prea multe. Așa că sunt bătrână, asta e și gata, n-are niciun rost să neg." Încercând s-o contrazic, a repetat cu calm, dar fermă: "Sunt foarte bătrână." Sentința era definitivă. Încă un motiv de nefericire se adăuga la cele de până atunci. Mă gândeam mereu la ea și îmi era ciudă că nu apucasem s-o întreb mai multe despre trecutul ei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
civilie. O dată intrat în armată, atârnai politica în cui!... Și în definitiv cine dracu' mai e și Petru Groza ăsta? De Iuliu Maniu a auzit o lume întreagă. Dar Groza? Cine a auzit de el? Domnule Racolțea, îl mustră cu calm doamna Fătulescu, controlați-vă. Măcar din respect pentru morți. Era mai cuviincios să vorbești în șoaptă, asta înțelegea Dragoș. Doamna Melinescu pronunța un cuvânt ciudat, autopsie. Dar cobora vocea și își lua o mină conspirativă, deși nu reușea să-și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
déjà-vu-uri deja banale, care îi făcură pe toți să pufnească în râs, dar care totuși miroseau pestilențial. Văzând asta, norii vărsară pe loc o substanță vindecătoare, albă, nimicind zumzăitul miilor de greieri mecanici ce formau lichidul personalității și elixirul voinței. Calmul se restabili imediat, iar buteliile norilor vărsau acum fuioare fine și lungi de zăpadă pură care începură să prindă forță și să se răspândească necontenit. Deodată se auzi un singur strigăt prelung, reverberat, ciudat, astfel că toți norii întoarseră capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
flacăra ce m-a aprins apoi. Nu, nu am înțeles-o. Nu puteam fi eu acel personaj luminat de o extraordinară și riguroasă claritate a gândurilor, de o cât se poate de pură clarviziune, acel nou Luca, animat de un calm desăvârșit. Așa cum am spus că eram, imperturbabil, am știut că în acele clipe vom muri, atât eu, cât și Maro, dar înainte de asta trebuie să recunosc că ardeam de dorința de a-i face un rău cât mai mare monstrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ceea ce nici măcar n-ar fi lipsit de adevăr. La treabă, atunci. Curios, dar dificultatea pe care ar trebui să o simtă sufletul în fața unui asemenea act de nebunie din al meu lipsește cu desăvârșire. Cum de pot fi atât de calm și de sigur pe mine? De ce nu mă mișcă absolut nimic? Poate cumva nu sunt uman... A-ți lua viața. Cuvintele acestea, care altora le ridică părul în cap, făcându-i să fugă de întâlnirea cu ei înșiși, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
obicei al facerii crucii deasupra mâncării, înainte de masă purifică instantaneu mâncarea. „Rugați-vă neîncetat” deci, așa cum spunea Sfântul Apostol Pavel, când vă treziți, când mergeți la culcare, înainte de a pleca la servici, înainte și după masă și în TOATE împrejurările. Calmul și echilibrul adus de rugăciune, faptul că știm că am lăsat grijile și problemele noastre în seama Lui este de un puternic ajutor și efect terapeutic pentru omul bolnav. Rugăciunea are, iată, puterea de a aduce ceea ce este mai bun
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Se poate clăti gura cu ulei dimineața, când ne trezim. Se ia o lingură de ulei de floarea soarelui în gură, se mestecă fără a înghiți nici o picătură din el, timp de 10-15 minute. Procedura trebuie să fie facută cu calm, fără grabă, dimineața pe stomacul gol, după trezire. După 15 minute uleiul se face alb ca laptele și apos. Trebuie apoi aruncat, scuipat pentru că este plin de microbi și periculos pentru transmiterea diferitelor boli. După aceea se clătește foarte bine
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
în continuare, de parcă avusese convingerea că așa va fi, și ne așteptase fără grijă că vom ajunge acolo. Da, i-am răspuns și am lăsat rucsacul jos, apoi m-am rezemat și eu de tei, lângă ea, privind poienița, acum calmul și liniștea cu care ne întâmpinase Iasomia mi se transmisese și mie, era o libertate nesfârșită în acea poiană, ca și cum natura adunase acolo acel ceva ce însemna esențialul, viața însăși... De unde ne aflam noi se vedeau toate dealurile din jur
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
întâmple. Atâta timp cât ea era cu noi, aveam certitudinea că totul avea să fie bine. Prezența ei luminoasă era ca o asigurare că totul rămânea în favoarea noastră... Însă poate ea nu era de aceeași părere, poate se îngrijorase, deși își păstrase calmul absolut. Între timp, copiii au ieșit din adăpost și s-au apropiat de noi, mirați. Unde-i pădurea? Unde-am ajuns? Neștiind ce să le zic, nu le-am răspuns nimic, am ridicat din umeri aiurea. În jurul nostru, peisajul părea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mama s-a năpustit asupra unuia dintre ei, și l-a lovit cu pumnii în piept, și a strigat, ajutor, nu-l lăsați, ajutor, atunci tovarășul Bherekméri a strigat în microfon, toată lumea să rămână pe loc și să-și păstreze calmul, și atunci și bunica a început să strige plângând că vrea la băiatul ei, pe el îl vrea, și a luat-o și ea spre tata, între timp gardienii începuseră să-l târască pe tata spre ușa mascată, dar tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
douăzeci de dolari. Dar ar fi putut să scoată mult mai mult dacă aș fi fost pilit tot timpul. Dar, în halul în care eram, nu puteam să-i suport dezaprobarea fățișă, așa că am încercat să iau lucrurile cu mult calm. Aveam febră. Și mai aveam și febra numită Selina. Mă aflam la granița dintre veghe și somn, acolo unde somn nu e, dar nici treaz pe de-a-ntregul nu ești, acolo unde gândurile și vorbele se bat cap în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aici. Toți oamenii pleacă acasă. Chestia asta n-am mai putut-o suporta, nu știu de ce. Am început să plâng cu hohote compacte, punându-mi pompele din piept la muncă din plin. Bătrânul își păstră cumpătul, dând dovadă de un calm extraordinar. Mă prinse cu mâinile de umeri, spunându-mi: — Vino-ți în fire, fiule. Ești teafăr, așa cred, zău așa. N-ai nici o treabă aici. Ascultă-mă pe mine - n-au intrat zilele-n sac. * Și omul a avut dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
e cineva pe care face să-l violezi. Un avocat bun te face scăpat doar cu doi ani. Azi nu e așa de rău la întristarea. Au ping-pong, televizor, celule individuale. — Ia loc, Doris, am spus cât se poate de calm. Îți iau ceva de băut. Fat Paul! — Beau doar apă. — Apă minerală sau de la robinet? — De la robinet e foarte bună. M-am săltat de la masă și m-am târât până la bar în cogeamite costumul meu. M-am întors. Doris se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]