KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

corp În locurile unde nu trebuie. În seara asta era elegantă În mod special; purta o rochie cloche cu talia Înaltă și cizme asortate cu vârf ascuțit, din piele Întoarsă. Toți intrară În sufragerie. Ronnie se așeză pe una din canapele, iar Ruby și Sylvia o acaparară pe cealaltă. Phil nu se așeză. În schimb scoase din buzunar mingea cu 20 de Întrebări. S-a blocat când te-ai dus sus mai devreme, Îi zise el lui Ruby. Acuma pare să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Întâmplat cu tuburile tale? Ronnie dădu din umeri. Doctorul zice că unul din ele s-ar putea să se fi deblocat În mod spontan. Dar cel mai probabil e să fi fost greșit diagnosticul de la Început. Ruby se cufundă În canapea. De câte ori În viață nu spusese „nu pot să cred“ și nu fusese tocmai adevărat. De data asta, Însă, era cu totul și cu totul adevărat. Nu-i venea să creadă. Phil Împărțea paharele de șampanie În stânga și-n dreapta. — Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
fusese tocmai adevărat. De data asta, Însă, era cu totul și cu totul adevărat. Nu-i venea să creadă. Phil Împărțea paharele de șampanie În stânga și-n dreapta. — Și nu ne felicitați? Ruby Își lăsă paharul jos și sări de pe canapea: —O, Doamne. Îmi pare rău. Doar că-i ultima veste din lume la care m-aș fi așteptat de la voi. Și Încă sunt șocată. În ciuda chestiei ăsteia, reuși să-i ia În brațe pe amândoi părinții și să-i pupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
și baia aveau să fie terminate, nu mai era nimic serios de făcut. Totul avea să fie gata. Cablajul fusese făcut. Văruiala și decorațiile de asemenea. Săptămâna trecută fusese pus parchet nou și cu câteva zile În urmă veniseră și canapelele maro din piele odată cu jaluzelele. Acum mai avea nevoie să se gândească doar la perne, covoare și lămpi. Adică partea mișto. Îi plăcea la nebunie apartamentul ei - mai ales de când renovările erau pe sfârșite - pentru că era confortabil și te simțeai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
aude de la kilometri depărtare. Era vag conștientă că cineva o ținea pe brațe. —Trebuie să te Întinzi puțin, a continuat vocea. A simțit cum cineva a ridicat-o, cum a făcut cei cațiva pași și cum a Întins-o pe canapea. Un teanc de perne au fost așezate sub picioarele sale. — Asta va pune sângele În mișcare din nou, zise bărbatul. Ceea ce s-a și Întâmplat, destul sânge s-a mișcat ca să o convingă să riște să deschidă ochii. Când a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Te doare ceva, Ruby? a Întrebat bărbatul. A dat din cap În semn de negație. Asta e bine. Înseamnă că ai leșinat doar. Te vei simți mai bine În câteva minute. Până acum, oaspeții Îngrijorați s-au tot adunat În jurul canapelei. Bărbatul le-a spus că ar trebui să se Îndepărteze pentru că Ruby are nevoie de aer. Deoarece tocmai se servea ceaiul, oamenilor vârstnici nu trebui să li se spună de două ori. — Fi mi-a zis că vei veni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
să zic, știi cu ce se ocupă ăștia? Am o vagă idee, a zis el. Da’ cred că Încep să mă răzgândesc. A Început să chicotească. —Vino-ncoa, a mormăit. Tre să-ți spun ceva. S-a așezat pe marginea canapelei. —Nu, mai aproape. S-a aplecat. —Promiți să nu spui nimănui? a zis. —Promit. Pentru că e foarte (hâc) personal. —OK. —Bine... Pâi (hâc), zilele trecute când am fost pe la spital pentru unul din controalele alea femeiești, (hâc) doctorul a găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
reluare, dar discută dacă femeile gravide ar trebui sau nu să-și facă griji dacă se Îngrașă. E și un doctor de la St. Luke, așa că m-am gândit că te interesează. Ruby deschise televizorul din telecomandă și se așeză pe canapea. Obstetricianul de la St. Luke era un bărbat bine, cu ochi albaștri și alură aristocratică, de vreo patruzeci și un pic de ani. Îl chema Tom Hardacre. Era intervievat de o prezentatoare tânără - Kate și nu mai știu cum - În legătură cu ultimele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Îi luă fața În mâini și o trase spre el. Se sărutaseră cu pasiune toată ziua, dar de data asta era altceva. Ceea ce se Întâmpla acum era ceva imperios și nu lăsa loc de Îndoială pentru urmare. Se așezară pe canapea. Sam o Împinse ușurel și se sui pe ea, făcându-și simțită erecția. Când Își trecu mâinile prin părul ei și-i sărută sfârcurile sânilor, Ruby Începu să scâncească de plăcere. —De ce n-oi fi dând eu drumul la muzică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
el. Ea zise că era unul dintre preferatele ei, ceea ce era și adevărat. O conduse Într-o sufragerie uriașă cu tavan Înalt, de un crem destul de sobru. Picioarele i se scufundară Într-un covor crem asortat. Stătea În ușă analizând canapelele din piele crem și perdelele lungi până În pământ tot asortate, cu cordoane și funde inflorescente și broderii cu fir de aur. Pereții erau În două nuanțe: tapet franțuzesc de mătase de culoarea fulgilor de ovăz sub bagheta de lemn și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
mică de snooker. În centrul mesei trona un bust al lui Stalin din gips, căruia Sam Îi puse o șapcă de baseball și o pereche de ochelari de aviator Ray-Ban. Îmi place la nebunie, se hlizi Ruby. Se așeză pe canapea lângă un motan uriaș și mițos de culoare portocalie. Nu prea știu cum să-ți zic asta, zise Ruby, dar el nu e crem. Sam râse. — Asta pentru că e maidanez. A intrat Într-o dimineață. Și eu am făcut greșeala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
să aibă din când În când dureri de sân din empatie. Cele trei femei s-au ținut strâns una pe alta ca să-și Înnăbușe hohotele de râs. După masa de seară Își băură cafeaua În sufragerie. Ronnie se așeză pe canapea lângă Sam. —Ia zi, Sam... Ruby se panică subit. Ronnie avea s-o facă lată. Nu avea să-și țină promisiunea și o să Înceapă să se afunde În psihicul lui Sam. Ruby Își drese vocea ca să-i atragă atenția mamei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Sam. Du-te. Poți să vii să-mi vezi noul birou oricând. Ești absolut sigur? Da. Ruby Îl lăsă pe Sam la el acasă și apoi s-a dus până la casa alor ei. Când a ajuns, Mătușa Sylvia stătea pe canapea și bocea. Ochii Îi erau roșii și umflați. —Mai fac niște ceai, spuse Phil care părea de-a dreptul confuz și era clar că ar fi dat orice s-o lase doar pe Ruby să se ocupe de situație. —Mătușă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
prost-crescută sunt. Banii tăi nu mă privesc. Hannah zâmbi. —E În regulă. Sunt de la unchiul meu. E cam boșorog și n-are Încredere În bănci. Nu e deloc bogat, dar banii pe care Îi are și-i ține Îndesați În canapea și pe sub saltele. Se topește după Alfie și a insistat să-i cumpăr câteva chestii foarte speciale din partea lui. N-auzisem În viața mea de Les Sprogs, dar s-a Întâmplat să trec pe-aici și am intrat de curiozitate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
era mereu epuizată și nu le dădea destulă atenție. Ruby Îi făcu cunoștință cu Fi la telefon, care o mai liniști În legătură cu cele două neastâmpărate. Îi spuse și despre Ben și problema cu căcățeii pe care-i ascundea În dosul canapelei și sub masa de la bucătărie. Când Fi Îi propuse să vină și ea la grupul ei de terapie postnatală, Hannah acceptă propunerea instant. Sentimentele lui Hannah față de Alfie continuau să fie destul de ambivalente. De câte ori venea la magazin era mai mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Încă mai tremura de șoc și de furie. Se gândea și la Sam. Refuza să accepte că era parte din clica asta de oameni, era mai mult decât vrednică de dispreț. Deschise o sticlă de vin și se așeză pe canapea, dând pe gât Sauvignon și Încercând să se calmeze. Se Întrebă ce aveau să facă Hardacre și Jill acum. Vor dispărea fără urmă? Se Îndoia. Hardacre era un bătăuș arogant și Jill avea probabil să se calmeze până la urmă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
umplutură de salvie și ceapă. — De fapt, nu, nu sunt. M-am lovit la gleznă. Mătușa Sylvia care era „doctorul“ casei, puse diagnosticul „entorsă gravă“ și Îi Înfășură glezna cu gheață. Restul zilei de Crăciun, Ruby și-o petrecu pe canapea lângă Ronnie cu piciorul pus pe măsuță. La un moment dat, Ruby și Ronnie au avut nevoie la baie În același timp. Phil spuse că, privindu-le cum Încercau să urce scările, era ca și când se uita la doi pensionari foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
zile odihnindu-și glezna, care Începuse să se umfle din nou pentru că se sprijinise prea mult pe ea și prea devreme. Își petrecea timpul citind și uitându-se la emisiuni tâmpite la televizor. Din când În când, se ridica de pe canapea ca să se târască până la closet sau până la frigider. Pe la prânz a doua zi după Anul Nou se hotărî că dacă se mai uită la Încă o reluare din Will and Grace sau la Încă un film bazat pe o poveste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-i. Niște rafturi ar fi grozave. Să mă suni când ești gata să Începi, da? Îi zise „pa“ lui Ivan și se duse În bucătărie să-și mai facă Încă o cană de cafea. Când se Întoarse, se așeza pe canapea cu cana Într-o mână și cu telecomanda În cealaltă. Vreo cinci minute se plimbă pe diverse canale. Când nu găsi nimic interesant, se lăsă pe spate pe perne și Închise ochii. La scurtă vreme după aceea ațipi cu CNN

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

cel care, citind Pielea de sagriu, simte că leșină într-un spasm voluptuos când Raphaël o strigă pe Pauline: „Pauline, vino!... Pauline“ - și mai departe: „Te iubesc, te ador, te doresc...“ - și-o vede rostogolindu-se pe jumătate goală pe canapeaua lui, și o dorește în agonia sa, în agonia care este însăși dorința lui, printre sunetele strangulate ale horcăitului său agonic, și-o mușcă pe Pauline de sân și ea moare agățându-se de el, acelui cititor aș vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

Soția mea și sora ei se vizitează mereu. —Madeleine e sus cu fetele, îmi zise. Eu încerc să-mi omor timpul cu ceva. Mașina lui Norman e la reparat și trebuie să îl iau eu. Fără să se ridice de pe canapeaua unde stătea cu o revistă în poală, îmi întinse obrazul să i-l sărut. M-am supus. Gestul era complet inocent, lipsit de amintiri, ca atâtea altele din viața mea. Ce-ți mai face vocea? mă întrebă ea. Se pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
drept un om de lume, nu un imigrant care tocmai a coborât de pe un vapor. — Vrei să știi la ce m-am gândit când te-am văzut prima dată? avea să mă întrebe ea mai târziu, când stăteam înlănțuiți pe canapeaua de brocart auriu din sufrageria părinților ei. Eram așa de siguri că avem un viitor împreună încât începeam să ne construim un trecut. —La ce? am întrebat cu respirația tăiată din cauza trădătorului enervant din pantaloni. —Că ești diferit. Nu i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
ce zăceau în noroi și ne-am aflat sub un acoperiș neterminat, deschis spre un cer metalic, singuri în intimitatea celor doi pereți din patru, chiar și ea și-a îndreptat privirea dinspre după-amiaza înnorată spre un viitor mai luminos. Canapeaua vine aici, a spus, mișcându-se prin viitoarea sufragerie. Și două scaune aici, unul pentru tine și unul pentru mine. S-a oprit. Nu e loc pentru o noptieră. Îți trebuie o noptieră cu o lampă bună ca să îți citești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
masa de lucru, își puse mâinile în jurul gâtului meu și îmi sărută creștetul capului. Nu îi păsa de prăjitorul de pâine, ci era veselă pentru că îmi revenise vocea. Episodul o speriase mai mult decât lăsase să se vadă. Stăteam pe canapeaua din sufragerie în după-amiaza în care ea a plecat la cumpărături, cu un ochi în ziar și cu celălalt la fiicele mele. Abigail îmi pregătea o prăjitură imaginară într-un cuptor mic și roz pe care i-l cumpărase de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
se mărea. Cartea prindea viteză și forță. Era inutil să îmi spun că îmi imaginam. Cartea continua să cadă. Era un bolovan gata să se prăbușească, un meteorit care se îndrepta direct spre copiii mei. M-am eliberat din strânsoarea canapelei și am țâșnit spre fiicele mele. Abigail își ridică repede capul, cu o expresie temătoare pe chip. Betsy începu să plângă. Le-am luat în brațe, câte una în fiecare braț, și le-am ținut strâns corpurile surprinzător de grele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]