4,021 matches
-
se apărau, spaniolii au izbutit să se strecoare pe sub sulițele dușmanilor și ar fi putut, cu siguranță, să-i lovească și să-i ucidă pe toți nemții, fără ca aceștia să poată face ceva împotrivă; căci, dacă n-ar fi fost cavaleria, care să-i lovească pe spanioli, aceștia i-ar fi nimicit pe adversari. Cunoscând ceea ce lipsește atât unei infanterii, cât și celeilalte, se poate alcătui o altă nouă, care să reziste cavaleriei și să nu se teamă de infanterie; lucru
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ceva împotrivă; căci, dacă n-ar fi fost cavaleria, care să-i lovească pe spanioli, aceștia i-ar fi nimicit pe adversari. Cunoscând ceea ce lipsește atât unei infanterii, cât și celeilalte, se poate alcătui o altă nouă, care să reziste cavaleriei și să nu se teamă de infanterie; lucru care va fi cu putință atât prin noul model al armelor, cât și prin noua organizare a trupelor. Acestea sunt lucrurile care, atunci când sunt organizate într-un fel nou, asigură renumele și
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
de sate, așezîndu-se cordon împrejur, ca să nu comunicăm cu satele, să ne molipsim de choleră, cu toate că în Valahia Mare mergea scăzând. Ajungem în marginea Bucureștilor, bivuacăm pe câmpia de la Malmaison. Pîn-aci niciunul din ostași nu fusese bântuit de epidemie; din cavalerie însă în momentul care au descălecat, au căzut opt soldați, izbiți de choleră. Pîn-a doua zi, s-au întins epidemia în toată oștirea. Pe toată ziua aveam câte 10, până la 15 morți, infanterie și cavalerie. De două ori pe zi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fusese bântuit de epidemie; din cavalerie însă în momentul care au descălecat, au căzut opt soldați, izbiți de choleră. Pîn-a doua zi, s-au întins epidemia în toată oștirea. Pe toată ziua aveam câte 10, până la 15 morți, infanterie și cavalerie. De două ori pe zi schimbam bivuacurile împrejurul Bucureștilor; tot într-o vreme, țineam și cordon sanitar pentru cei care intrau în Capitală. Toți dormeam în câmp; ofițerii aveau corturi turcești, dăruite de ruși, care se puneau cu mare înlesnire
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
facem gustare. Într-o dimineață, generalul Chiselev, vizitând spitalul Filantropiei, care era destinat pentru bolnavii noștri de choleră, și negăsindu-l în desăvârșită curățenie, trimite pe dată să aducă pe colonelul Băleanu, comandantul regimentului nostru, și pe colonelul Odobescu, inspectorul cavaleriei, și, după o aspră dojană, îi arestează pe amândoi la spital, cu ordin de a nu se mișca de acolo până nu vor aduce spitalul în desăvârșită curățenie. Au șezut trei zile acolo arestați, până au adus spitalul în curățenia
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
considera nevinovat, deoarece n-a participat la revoluție, neaflîndu-se în Capitală, "fiind dus de boala holerii"282. Alte persoane implicate în declanșarea evenimentelor din iunie 1848, anume frații parucicul Hariton Racotă și căpitanul Alecu Racotă, primul din Escadronul 6 de cavalerie Zimnicea, cel de-al doilea comandantul Divizionului 3 de cavalerie din aceeași localitate, și-au minimalizat participarea până la negare. Astfel, deși parucicul Hariton Racotă a însoțit grupul lui Ion Eliade Rădulescu, maior Christian Tell, căpitan Nicolae Pleșoianu și locotenent Grigore
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Capitală, "fiind dus de boala holerii"282. Alte persoane implicate în declanșarea evenimentelor din iunie 1848, anume frații parucicul Hariton Racotă și căpitanul Alecu Racotă, primul din Escadronul 6 de cavalerie Zimnicea, cel de-al doilea comandantul Divizionului 3 de cavalerie din aceeași localitate, și-au minimalizat participarea până la negare. Astfel, deși parucicul Hariton Racotă a însoțit grupul lui Ion Eliade Rădulescu, maior Christian Tell, căpitan Nicolae Pleșoianu și locotenent Grigore Serurie la Islaz, la 9/21 iunie, unde a fost
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cu comandantul trupelor otomane, Omer Pașa, și cu statul său major, dar și cu ofițerii britanici care îi erau atașați, printre care colonelul Cannon (Behram Pașa), maiorul O'Rilley, John Simmons și Sir Stephen Lakeman (Mazar Pașa), inspector general de cavalerie, devenit apoi comandant al pieții București 412. La 6/18 august, Colquhoun semnala ministrului Afacerilor Externe, lordul Clarendon, apariția primelor cazuri de holeră la București: "Am fost informat azi dimineață de către medicul de la principalul spital de aici că, în timpul nopții
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
muschetele asupra trupelor lui Hideyoshi, dar acesta nu acceptă provocarea și, curând, ocupă o poziție pe un deal din apropierea câmpiei Nagakute. De cum ajunseră la destinație, Hideyoshi dădu ordine la trei dintre generalii lui să ia același număr de unități de cavalerie ușoară și să pornească repede: Faceți tot ce puteți cu forțele clanului Tokugawa care se retrag de la Nagakute, la Obata. Își instală cartierul general pe colină, în timp ce cei douăzeci de mii de militari odihniți ai săi se răspândeau sub soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sancțiune pentru comportamentul său, dar o castrare publică din partea ministrului Sănătății se apropia destul de mult de pedeapsa cuvenită. Încă întins pe jos, cu trăsăturile fine lipite de spinarea pistruiată a lui Bull, Alan vizualiza cu ochii minții armurile strălucitoare ale Cavaleriei Casnice sclipind în lumina soarelui de la Whitehall. Își imagina mirosul de Givenchy venind dinspre obrazul parfumat al doamnei ministru, care se apropia de un Alan pe jumătate gol, tremurând din cauza excitației, înlănțuit de Cenotaph. Verigheta ei sclipea stins pe mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alerga mai iute decât vântul. Angelica purta, la rândul ei, un inel care o ferea de orice vrajă, și care,băgat în gură, avea puterea de a o face nevazută. Astfel Argalia trebuia să răstoarne și să ia prizonieri pe cavalerii care s-ar fi încumetat să se măsoare în luptă cu el, bazându-se pe farmecele Angelicăi pentru atragerea cavalerilor în această fatală aventură, iar fata știa, la rându-i că inelul ce-l purta in deget i-ar fi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-l aducă pe Rogero în rândurile sale. Piticul a îngenunchiat înaintea regelui și i-a pus în mâini inelul, iar Agramant, drept răsplată l-a încoronat ca rege al Tingitaniei. Toți erau acum nerăbdători să pornească în căutarea lui Rogero. Cavaleria s-a pregătit, deci, repede de plecare și în scurt timp a ajuns la poalele muntelui Carena. Acesta era împrejurat de o vale bine împădurită și plină de livezi, străbătută de o apă mare, iar din această vale se zărea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu mai dori altceva decât să-l răzbune pe Medor și să moară cu el. În mai puțun de o clipă era plin de răni și cu ultimele-I puteri s-a târât lângă Medor pentru a muri îmbrățișându-l. Cavalerii l-au lăsat astfel pentru a alerga după Zebrino, care în furia sa contra asasinului lui Medor, se depărtase mult de locul acela. Cloridan a sfârșit imediat, iar Medor, cu sângele curgându-i gârlă din rană, simțea că nu mai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-i confirma descendența din nobilimea română. Copilul lor, Ion, intelligent, energic, pasionat de istorie și eroii ei, ajunge șef de promoție al Gimnaziului militar din Craiova și al Liceului Militar din Iași, pe locul I în 1904 e sublocotenent de cavalerie, pasiunea sa; în 1907, pe când era în Regimentul 4 Roșiori Regina Maria, se face înțeles de țăranii din Teleorman, unde fusese trimis să calmeze spiritele, netrăgându-se niciun foc; la Târgoviște ajunge căpitan și i se încredințează comanda Escadronului școlii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Gheorghiță Savel mai oftează o dată și se întoarce alături de Mareșalul său iubit, îl vede- n piept cu decorația “Virtutea Militară” de aur, primită în 1913-campania din Bulgaria și nu se miră că în 1926, ajunge șeful Școlii speciale de cavalerie, în 1927- comandant al Școlii superioare de război, în 1928- secretar general al Ministerului Apărării Naționale, în 1933-Șef al Marelui Stat Major, în 1937-Ministru al Apărării Naționale. Îi revin în minte și cuvintele regelui Ferdinand când i-a înmânat
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
unei legiuni în vreme de război. Acum însă scopul antrenamentului era altul. În apropierea fierăriei se aflau grajdurile. Băiețelul se ascundea printre cai, unde era greu de prins. În ziua aceea l-au găsit însă repede. Ofițerul aflat la comanda cavaleriei ușoare, îndoindu-și brațul drept și făcând astfel o scară pentru ca el să se poată urca, îl învăță să sară și să aterizeze direct pe spinarea calului, iar apoi, înainte să apuce hățurile, cu mâna și călcâiele să îndemne calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era un estet al războiului, căruia îi plăceau eleganța loviturilor, strălucirea armelor de paradă, cu ornamente în relief și incrustații, frumoasele harnașamente ale cailor, acvilele de aur ținute sus de aquilifer, purtătorul de drapel, zgomotul tumultuos al așa-numiților cataphracti, cavaleria grea, răsunetul lituus-ului, sunetul pe care-l scoteau bucina și tuba. Prin urmare, făcu pentru micuț și un coif de luptă, o cassis dintr-o folie ușoară de metal. Iar făurarul, care punea laolaltă bucățile de metal, îi povesti că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ce avea să se transmită, de-a lunul secolelor, religiilor următoare. Și, în cele din urmă, apăreau vir triumphalis, eroul, în mijlocul unei bolgii delirante și înspăimântătoare, generalii lui mândri, și acvilele, însemnele, muzica, soldații cu superbele armuri de paradă, strălucitoarea cavalerie ușoară și greii cataphracti, oameni și animale acoperiți de fier, și auxilia, corpurile de armată aliate, de la numizi la parți, germani și iberi. Învăluit în pulbere și urlete, extrem de lent, cortegiul arăta trufaș Roma ei înseși. Și o înfățișa, înspăimântătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
jos, care te priveau - pe tine, general roman - cu o ură mută și primejdioasă. Mirosul violenței, mirosul sângelui care țâșnește din venă și stropește pământul, teroriza animalele. Văzuse mult sânge când era mic. Printre cele mai grele exerciții ale puternicei cavalerii romane se număra și obișnuirea cailor - cu absolută impasibilitate - cu mirosul sângelui și, mai rău, cu mirosul sângelui care se descompune din cauza căldurii soarelui. Animalele percepeau doar atât din moartea care sosea și din cruzii lor zei ai morții: oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sardinia și Corsica; coasta Africii, de la Cyrene la Carthago; și apoi Mauritania, până la coasta Atlanticului. Pe acele străzi mergeau proconsuli, legati și praefecti, se transportau mărfuri, mărșăluiau legiuni, treceau, îndreptându-se spre marile câmpii din Răsărit și de la Miazănoapte, rapida cavalerie ușoară și impetuoasa cavalerie grea, cataphracti; înaintau puternicele mașini de asediu, mașinile de război care demolau orașe. Acesta era imperiul; Augustus avusese dreptate: ca să-l conduci merita să mori. Într-o zi însă, Gajus - fiindcă era tânăr și nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Africii, de la Cyrene la Carthago; și apoi Mauritania, până la coasta Atlanticului. Pe acele străzi mergeau proconsuli, legati și praefecti, se transportau mărfuri, mărșăluiau legiuni, treceau, îndreptându-se spre marile câmpii din Răsărit și de la Miazănoapte, rapida cavalerie ușoară și impetuoasa cavalerie grea, cataphracti; înaintau puternicele mașini de asediu, mașinile de război care demolau orașe. Acesta era imperiul; Augustus avusese dreptate: ca să-l conduci merita să mori. Într-o zi însă, Gajus - fiindcă era tânăr și nu avea vise liniștite, iar dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
violență: „Să nu curgă sânge, să nu fie morți“ - fiindcă, într-o clipă, furia gloatei se putea preface în insurecție. Unii deja aruncau cu pietre, alții se înarmaseră cu bâte, drugi de fier, cu orice găsiseră la îndemână. În mijlocul mulțimii, cavaleria lui Sabinus nu se putea mișca, caii deveniră nervoși, iar soldații trebuiră să-și strângă rândurile. Între timp, în For năvăleau tot mai mulți oameni, venind de pe toate străzile din jur, urcându-se pe coloane, pe scări, pe balustrade și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
escadroane, care își croiră drum prin gloata ce se ferea din calea copitelor cailor. În spatele călăreților veneau cohortele pretoriene care mai înainte fuseseră blocate. Din înaltul Capitolium-ului, senatorii asediați văzură că, asemenea mării, mulțimea se retrăgea, revărsându-se pe străduțe. Cavaleria o împinse spre Suburra. — Am reușit, spuse Valerius Asiaticus - și slobozi o înjurătură, uitând de latina sa aulică. În curând, centrul imperial al Romei începu să fie patrulat de pretorieni și vigiles; în urma mulțimii revoltate rămăseseră doar grămezi de gunoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Țiriac, tenismanul îmbogățit fiind simbolul speranței „tuturor posibilităților” în societatea privată a întrecerilor „care pe care”!). În această luptă pe viață și pe moarte între cei ajunși pe coama speranței și cei călcați în copitele roibului înaripat al visătorilor naivi, cavalerii căutători de dreptate și milă pentru cei obidiți, aleargă cu sabia învârtită deasupra ocipitalului, că doar-doar vor tăia vreo-unul din cele șapte capete ale balaurului. Ștefan Boboc-Pungeșteanu, consăteanul meu din localitatea unde am văzut lumina zilei, nu și-a
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
cu nările dilatate de mirosul unui pericol neașteptat. Dante văzuse o expresie asemănătoare la vitele duse la tăiere. Nu Îl considera un laș. În bătălia de la Campaldino, cu unsprezece ani În urmă, Îl văzuse ținând piept la asaltul aretinilor, atunci când cavaleria inamică se aruncase asupra rândurilor lor destrămate. De ce, acum, Îi era frică dinaintea porții unei biserici? Durerea din tâmple Îi reveni Într-o explozie violentă. Își Înăbuși un nou atac de greață și Îl dădu la o parte, scârbit, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]