4,031 matches
-
de ordinul întâi (violența, de exemplu) care, negate sau ascunse, conduc la stresuri și boli psihice (probleme de ordinul doi). În sfârșit, în familiile unde interacțiunile sunt haotice, unde ceea ce în mod obișnuit apare ca problematic este privit ca normal (certuri, alcoolism etc.), problema - de data aceasta din perspectiva societății, în particular a asistenței sociale - este protecția copiilor față de un asemenea mediu psihopatogen. Foarte multe probleme și crize de familie se datorează unor situații pe care, în termeni clasici, le-am
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
poate găsi lucrătorul social prilejuri de a implica persoane-cheie din afara familiei în munca de asistență. Infatuarea, vorbitul prea mult, afecțiunea exagerată, dar și lipsa de interes și alte comportamente constituie contraindicații în procesul terapeutic. Mai generale și semnificative sunt însă cearta cu clientul - te-ai certat, ai pierdut - și comportamentul de „robot”, adică lipsa de spontaneitate facială, corporală și paralingvistică (ton și voce) și vorbire stereotipizată. Referitor la etica terapiei familiale, Codul Principiilor Etice ale Terapiei Mariajului și Familiei din SUA
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
ale scrisorilor petrine și pauline putem vedea că primii creștini nu erau în totalitate modele de sfințenie. Chiar și Apostolii se plâng deseori că unii dintre creștini erau bârfitori, apostați, sacrilegi, partizani ai unor doctrine false, venali, carnali, iubitori de certuri, provocatori de dezordini, recalcitranți, trădători și ingrați. Cei proveniți din suburbii au rămas în marea lor majoritate drojdia societății, cu povara mizeriilor lor morale, percepând învățătura Evangheliei în sensul politic revoluționar, ceea ce ne determină să credem că nu reușeau să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
strategică. Desigur că statele se asociază în construcția cooperativă și menținerea unor instituții funcționale, dar identitățile și interesele lor nu sunt deloc formate sau constituite prin interacțiune socială. Provocarea teoriei critice În vreme ce neorealiștii și neoliberalii s-au angajat într-o ceartă de familie raționalistă, teoreticienii critici au pus sub semnul întrebării înseși bazele proiectului raționalist. Ontologic vorbind, ei au criticat imaginea actorilor sociali ca fiind cea a unor atomiști egoiști, ale căror interese sunt formate anterior interacțiunii sociale, și care intră
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
se face iubit. Pentru că un astfel de om dovedește nu numai că nu are resentimente față de alții, dar și că dorește buna conviețuire: „Cel mai bun dintre oameni: cel plăcut, ce iartă./ Cel mai rău i-acela veșnic pus pe ceartă”.) Plăcerea de a face bine este singura care nu se uzează. (De tristețea sau revolta pe care ne-o produce un rău repetat ne săturăm rapid; În schimb, de bucuria sau mulțumirea văzută În ochii celor pe care ne-a
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Doar o viață trăită pentru alții este o viață care merită a fi trăită” (A. Einstein). „O viață fără să mai aduci folos cuiva este o moarte Înainte de timp.” (J.W. Goethe) Rufele murdare se spală În familie. (Prezentarea eventualelor certuri sau neînțelegeri din familie nu numai că ar fi un gest de indecență la adresa altora, dar ar duce la amplificarea acestor neînțelegeri și la compromiterea noastră În societate.) Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dintâi nu știe că e păcat: el poate fi iertat, căci lasă loc deschis unei iluminări corective. Cel de-al doilea știe că nu e păcat: știe, deci, sub amenințarea incorigibilului și e, În consecință, de neiertat.” (A. Pleșu) Sfârșitul certei este remușcarea. (În schimb, Începutul ei Îl reprezintă, de regulă, ambiția necontrolată sau neprevederea.) Cine fuge după doi iepuri nu prinde nici unul. Cine se apucă de două sau mai multe lucruri deodată nu-l face pe nici unul ca lumea: „Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
te copleșește mai amarnic rușinea.” (L.N. Tolstoi) Același cuvânt poate să mângâie pe unul și să jignească pe altul. (Pentru că fiecare apreciază remarcele celuilalt din punctul său de vedere. De aceea se și spune: „Cine ce poftește lesne crede”.) „Cele mai multe certuri provin din faptul că oamenii nu-și exprimă bine propriile gânduri și le interpretează greșit pe ale altora.” (B. Spinoza) „Nimeni n-ar mai vorbi atât de mult În societate dacă și-ar da seama cât de des Îi Înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Vom câștiga prietenia unui om cultivând În noi Însușirile pe care le prețuim la el.” (Socrate) Dacă se Înmulțesc reproșurile, se Împuținează prietenia. (Un alt proverb ne oferă explicația: „Nu reproșa, căci reproșul duce la acuzare, acuzarea este soră cu cearta, cearta e soră cu dușmănia, și dușmănia este mama Întristării”.) „Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poți respecta.” (Ch. Darwin) Prietenul te face să plângi, dușmanul - să râzi. (Într-adevăr, prietenul sincer și devotat nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
câștiga prietenia unui om cultivând În noi Însușirile pe care le prețuim la el.” (Socrate) Dacă se Înmulțesc reproșurile, se Împuținează prietenia. (Un alt proverb ne oferă explicația: „Nu reproșa, căci reproșul duce la acuzare, acuzarea este soră cu cearta, cearta e soră cu dușmănia, și dușmănia este mama Întristării”.) „Să nu legi niciodată prietenie cu omul pe care nu-l poți respecta.” (Ch. Darwin) Prietenul te face să plângi, dușmanul - să râzi. (Într-adevăr, prietenul sincer și devotat nu-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
e pe jumătate Îndepărtat”; „Rănește mai ușor ceea ce se știe din timp”; „A cunoaște răul Înseamnă a-l micșora”; „Un om prevenit face cât doi”.) Cine suflă-n foc Îi sar scânteile În ochi. (Cine se amestecă, de exemplu, În certurile sau dușmăniile altora se alege cu Înjurături sau chiar cu lovituri.) Întâi gustă, apoi mănâncă. (Acțiunea trebuie să urmeze anticipării, și nu invers: aceasta cu atât mai mult cu cât, așa cum observa N. Iorga, pot fi succese care te Înjosesc
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu fuge după om, ci omul după noroc”; „Norocul nu stă În drum”; „Nu cu ghiocul se face norocul”; „Nu sta, că-ți stă norocul”; „Prostului nici norocul nu-i ajută”; „Dacă nu-i cap, nu-i noroc”; „Unde intră cearta-n casă, de acolo norocul iasă”.) „Întâlnesc câțiva tineri În jurul a 30 de ani, supărați nu pe ceea ce nu au făcut ei, ci pe ceea ce nu a făcut viața pentru ei. Dar cum să le rezerve lozul cel mare viața
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cele mici partenerii se complac În schimburi de replici mincinoase; de obicei, cel care admite compromisurile sau trădările În propria-i judecată le admite și În iubire. Μ Acea iubire este spiritualizată, care a devenit demnă de ea Însăși. Μ Certurile sunt caracteristice iubirilor egoiste, În care fiecare dintre Îndrăgostiți se Încăpățânează să creadă că modul său de iubire ar trebui să și-l Însușească, În mod obligatoriu, și celălalt. Μ Există o formă de iubire În care subiectivismul li se
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
o forță supranaturală, divină, care brusc i-a pus În fața unei situații dure de contrast existențial și de opțiune valorică (de exemplu, Sfântului Augustin, o voce Îi cere să citească din Epistola către Romani a Sfântului Pavel: „Banchete, beții, desfrâu, certuri și rivalități: părăsește toate acestea; Îmbracă-te cu haina Domnului Iisus Hristos și lasă poftele trupului”). Desigur, nu oricine poate realiza această convertire, deoarece nu starea de șoc emoțional, naivitatea sau teama reprezintă condițiile psihologice reale ale producerii ei. Adevărata
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de modele a adolescenței, nu-i decît un ghem de ipocrizii, lașități, prejudecăți. În intervențiile abrupte ale "ereticului" în blugi e și indignare și amărăciune. Exploziile lui verbale mărturiseau o sfîșiere adîncă, de unde stă să izbucnească un strigăt de deznădejde. Cearta sporește în intensitate, iritarea crește, cînd, deodată, se aud în perete ciocănituri imperative, tot mai insistente ciocănituri. Sub această teroare fonică, nervozitatea celor de față, pătrunsă de fiori de teamă, deviază în anxietate. Spațiul concretitudinii care îi conține este agresat
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
fiecărui act literar, din momentul În care, pentru literatură, realitatea ultimă/concretă nu poate fi decît literală. Abia de acum, de la această premisă a unor realități dacă nu paralele cel puțin diferite, concurente, putem vorbi despre tendințele literaturii moderne, despre cearta postmodernismului cu modernismul, despre recursul la imagine ca Îndeplinire a promisiunii de reprezentare de la care literatura a abdicat. De acum, fiecare domeniu de reprezentare va fi legitimat prin propriile coduri, strategii și politici. Ierarhia nu dispare, ea Își schimbă doar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
românști contemporane, una În care punctul culminant a fost reprezentat de prăbușirea regimului comunist. II. 2. Postmodernismul ca deznodămînt al modernismului Numai că, În România anului 2007, și În ciuda unui număr anunțat la ora aceasta al revistei Euresis dedicat postmodernismului, „cearta postmodernismului” a ieșit din modă. Foarte bine, dacă asta s-ar fi Întîmplat după o clarificare conceptuală măcar În ceea ce privește cîteva dintre abordările: literară, politică, economică, socială, culturală În general, științifică, etc. Evident, lucrurile sînt departe de sta astfel, măcar pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Goncourt (Je m’en vais, Minuit, 1999), despre personajul principal: “Nous n’avons pas pris le temps, depuis presque un an pourtant que nous le fréquentons , de décrire Ferrer physiquement. Comme cette scène un peu vive (este vorba despre o ceartă dintre Ferrer și subalternul său care se derula Înaintea acestei fraze, n.n.) ne se prête pas à une longue digression, ne nous y éternisons pas:[urmează portretul fizic al lui Ferrer, n.n.]” Ceea ce se poate spune despre Echenoz, voce inconfundabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
citați în acest capitol: covorul românesc, stâlpii casei, pietrele, pământul, masa de seară, târgul de fete: "Pasărea cu două capete se ceartă-n chilim;/ două păsări din ea vor să se despartă/ Dintr-o singură pasăre venim/ la împăcare la ceartă". Motivul desenat trimite la covoarele oltenești în viziunea lui Țuculescu. Dumitru M. Ion reînvie într-o formulă originală universul tradiționaliștilor subordonându-l unui singur motiv vânătoarea sau reînvie universul mirific levantin în volumul "Balcanice" (poate cel mai realizat) într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ziduri/ de vechi cetăți ne ascundem sub riduri." Dragostea presupune suferință: "Te-aș fi jertfit, de-aș fi crezut o clipă/ că fi-va jertfa rănilor aripă." Ipostaza este aceea a lui Don Quijote, ultimul cavaler fără prihană, solitarul născut din cearta "trecătorului cuvânt'' cu eternul timp. Cuvintele nu-i mai ajung, cuvintele tac, nu-i mai pot cuprinde zbuciumul, lumina, singurătatea. Iată-l consemnând declinul biologic: Iar cade noaptea lent în trup/ și trec prin frunze ochi de lup/ iar urcă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Ochii tăi continuați în aer/ curentează lucrurile casei,/ se deschid sertarele, covorul/ curge ca un râu, pe scări în jos". IV. "Apocalyps cum figuris..." poate, bestiar, mai mult nomenclator al unor culpe morale și spirituale. Este partea problematizantă a volumului: cearta cu haosul, izolarea simbolizată de acvariu, trecerea timpului și întoarcerea în cerc: "odată-n acvarium, ca-ntr-o hipnoză,/ am privit înotând un pui de rechin." V. "Orgoliul, singurătatea și arta" Terorizată de real, poeta întârzie în extaz. În realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
viitor și prezent, sau în lumi paralele, și cuvântul care definește o lume abstractă: "Doamne, Ptolomeu, blândule,/ niciodată nu mi se face dor de idei/ ci numai de lucruri." Este și aici obsedanta opțiune pentru real, de aici și posibila ceartă a lui Euclid: "Euclid, bătrâne și neomenescule,/ tu ai crezut într-o lume singura/ cu postulate neomenești," De fapt, începând cu primele volume, Nichita Stănescu încearcă să explice încordarea omenirii pentru cucerirea științifică a lumii. Mișcarea, viteza luminii sunt manifestările
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de bucate foarte veche... Cel mai rău a fost când a ajuns acasă. A adulmecat nedumerit aroma din bucătărie și nici măcar nu m-a sărutat: s-a dus glonț la aragaz, a ridicat capacul și a plimbat polonicul prin oală... Cearta a fost cumplită: nu m-a crezut pe cuvânt când i-am zis că am cumpărat ciorba gata preparată, m-a făcut sălbatică și în acea seară a tăiat din program și cina, și sexul, și televizorul. A ținut totul
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
lămâie ori 1 ½ linguri de untdelemn*; trageți cu urechea la ce zic ceilalți sau, dacă nu e nimeni prin zonă, consultați-vă cu cel puțin trei vânzători; * Untdelemn = ulei; știu asta din sursă sigură și informația m-a costat o ceartă la cuțite cu o vânzătoare obtuză; eu îi ceream untdelemn, toanta îmi tot dădea ulei... - nu solicitați la tarabă un buchet de pătrunjel; în limbajul curent al legumiculturii comerciale, verdeața strânsă laolaltă și prinsă cu sfoară/ață/sârmă poartă denumirea
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
sunt nebună! Și ție trebuie să-ți mulțumesc de asta. Pristanda: (căutând s-o calmeze) Nu, coană Joițico, nu e nimica, nu e nimica publicat... "Răcnetul" nici n-a apărut astăzi... După ce a fugit Cațavencu, dăscălimea s-a apucat la ceartă, s-au bătut, l-au bătut pe popa Pripici, și nici vorbă să mai scoață gazeta... S-a spart partidul independent... s-a spart! (încet Zoii, trecând spre Tipătescu.) Am să vă spun ceva secret, acu numaidecât! Tipătescu: Nu spuneam
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]