3,772 matches
-
să atingă stări de extaz, pe alții îi iritau, etichetându-i evoluțiile drept pornografice. Josephine a fost sfătuită să-și deschidă propriul cabaret. A fost invitată și în România, în două rânduri, la București, la Teatrul Cărăbuș, și la Festivalul Cerbul de Aur de la Brașov, în 1970. Succesul răsunător ca actriță, dansatoare și cântăreață a atras admirația reginei Angliei, generalului De Gaulle, președintelui Cubei, Fidel Castro, dictatorului italian, Benitto Mussolini, prietenia prințesei Grace Kelly de Monaco. În 1935 s-a întors
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
zile în Elveția, București, 1897. Culegeri: Basme culese din popor, pref. M. Gaster, București, 1885; Basme culese din gura poporului, pref. G. I. Ionnescu-Gion, București, 1892; Snoave sau glume populare, București, 1892; Alte basme culese din gura poporului, București, 1893; Cerbul de aur și alte basme pentru copii culese din gura poporului, București, 1893; Snoave, București, 1893; Glume și povești, pref. Al. Vlahuță, Craiova, 1895; La gura sobei, pref. edit. București, [1895]; Povești și snoave noi pentru popor, București, 1895; Basme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
1895; La gura sobei, pref. edit. București, [1895]; Povești și snoave noi pentru popor, București, 1895; Basme culese din gura poporului, pref. I. C. Chițimia, București, 1955; Sora Soarelui. Basme culese din popor, îngr. Iordan Datcu, pref. I. C. Chițimia, București, 1970; Cerbul de aur. Basme culese din popor, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1985; Sur-Vultur. Basme culese din gura poporului, îngr. Iordan Datcu, București, 2000. Traduceri: Povești adevărate (imitații și traduceri), București, 1884; A. Gennevraye, Iubire, București, [1887], Ombra, București, [1895
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
1140; [Șt. Tuțescu], Dumitru Stăncescu, „Ovidiu”, 1899, 19-21; Chițimia, Folcloriști, 371-387; Tomescu, Ist. cărții rom., 156-157; Vrabie, Folcloristica, 277-278; Ist. lit., III, 910-917; Bârlea, Ist. folc., 295-296; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 151-155; Dicț. lit. 1900, 809-810; Virgiliu Florea, „Cerbul de aur. Basme culese din popor”, AAF, 1987, 464-465; Iordan Datcu, Un volum necunoscut al lui Dumitru Stăncescu, REF, 1990, 5-6; Datcu, Dicț. etnolog., II, 223-224. L. Cș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289862_a_291191]
-
în prim-plan actul scrierii - „Haosul și noaptea n-au un cărăbuș, / cum din moarte viața cum de s-a urcuș? / Astfel și poemul meu s-a-nfiripat / dintr-o dislocare, cum s-a-nșurubat?” (Mi minor) - și condiția poetului - „Poetul este un mândru cerb / lovit de săgeata indiferenței, / sufletul său este un herb / expus într-un palat al Florenței” (Poetul); „Suntem legați de rădăcini, / suntem fragili, / alimentați de râuri, aer, soare, / noi nu respingem mila, dar umili / noi nu putem să fim, / n-avem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
cei de pe afară s-au întors la adăpost, după ce au închis, după obicei, gura peșterii, s-au dus cu toții în fundul ei, la locul vrăjilor. Acolo, la lumina torțelor din rășină de brad, sub chipurile zugrăvite cu roșu, însemnînd viață, ale cerbului din pădure, ale păsării de pe cer și ale peștelui din apă, alături de desenul palmei lui, ca semn al puterii ce avea, a furat pe peretele afumat marginile palmei Ucenicului său cel vrednic, și isteț, cu degetele rășchirate. Marginile au fost
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
și îndărătnice ale luncii umede, femeile așezării sub conducerea celei mai istețe dintre ele, cea mai pricepută la semănături, numită " Mama Grîului", care era și Mama Aparului. Dar, după ce îl curățaseră de buruieni, îl săpaseră cu săpăligile din corn de cerb și îl semănaseră bob cu bob, tocmai când - în miezul verii - era aproape gata de cules, veniseră apele mari ale pârâului gata să-l facă una cu mâlul luncii. Paznicul câmpului a încins tot acest câmp, pe marginea pârâului care
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
una cu vatră și alta cu priciuri pentru dormit vara. Au învățat vacile să are pământul în vederea însămînțării, trăgând după ele o creangă groasă cu un ciot, de care se leagă unealta de scormonit, care putea fi chiar cornul de cerb; o unealtă de-i spuneau rîmoc, pentru că răscolea pământul întocmai ca un porc mistreț, ceea ce i-a făcut să-și mărească mult câmpul cu cereale, pentru a le da nu numai boabele pe care le râșneau pentru pâine, dar și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
metode radiometrice (Bar-Yosef, Vandermeersch, 1993). Un mormânt de la Qafzeh este o săpătură făcută Într-o rocă de tip corosiv. Acolo a fost găsit un băiat depus pe spate, cu palmele În sus, având pe piept și pe brațe coarne de cerb: acestea au scăpat de atacul hienelor, deci Înmormântarea a fost intenționată. Și mai elocvent este un alt mormânt, care seamănă cu o groapă săpată În pământ. Este o depunere dublă: o femeie tânără așezată pe o parte are la picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În siturile europene, și din coji de ouă de struț, gravate cu semne, În Africa de Sud. La sfârșitul acestei epoci, În Europa a Început să se exerseze prelucrarea osului (vârfuri, „perle” tubulare etc.) și introducerea În coliere a caninilor atrofiați de cerb, care, În culturile târzii din Întreaga lume, sunt considerați simboluri sexuale masculine. Musterienii observau și adunau tot felul de ciudățenii: pietre bizare de râu, grămăjoare de pirită, dinți, fosile. Pe un numulit au gravat două linii Încrucișate și, În același
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai clare. După cum am arătat deja, se observă o dezvoltare Însemnată a unor obișnuințe din paleoliticul timpuriu: folosirea pigmenților, adunarea de curiozități naturale, Împodobirea persoanelor. Noile podoabe cuprind ace, brățări, inele, broșe, diademe făcute din os și fildeș, coarne de cerb, cochilii. Pentru coliere și pandantive se folosesc tot felul de elemente naturale, printre care - pentru prima oară - cristale, chihlimbar, dinți umani, În sfârșit, figurine gravate. Formele denotă multiplicarea diferențelor tribale și etnice pe fondul unei matrice simbolice comune: poate că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultuale sau idoli (Stellmoor, Meiendorf). În ciuda criticilor recente, nu trebuie respinsă ipoteza unor rituri de „oferire a primelor roade”. Acum aproape 90 000 de ani, astfel de rituri ar fi putut Însoți primele incursiuni umane În Alpi, sub forma uciderii cerbilor la mare altitudine (Fedele, 1993). Manipularea rituală, deja menționată, a corpului animal și uman Înflorește timp de milenii de-a lungul țărmurilor de vest ale Mediteranei, de la Provence la Maghreb. În aceleași regiuni se dezvoltă pictura rupestră la vedere, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
moartea și regenerarea; zeița-mamă; zeița gravidă a vegetației; stăpâna animalelor, stăpâna ploii și a apei; aspra stăpână albă. Cât despre epifanii, este suficient să amintim pasărea acvatică și șarpele, crisalida și broasca, albina și fluturele, câinele și ursul, puiul de cerb și scroafa. Fiecărui aspect Îi corespunde un anumit ansamblu de simboluri grafice (meandrele, spirala, zigzagul, rombul...) și, desigur, de mituri. La rândul său, zeul masculin este, În același timp, taur, stăpân al renașterii anuale, copilul divin și deține, ca simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
folosite ca sanctuare (Mellart, 1967). Pe piedestale și bănci sunt Înșiruite cranii umane și capete de taur cu coarne imense. În ziduri sunt Înfipte ciocuri de uliu și se deschid nișe. Pe pereții pictați se mișcă tauri sălbatici, este vânat cerbul, ulii urmăresc oameni acefali. Această obsesie pentru păsări răpitoare și necrofage are origini paleolitice locale (vezi subcapitolul 9). O zeiță cu o personalitate vizibilă apare În repetate rânduri În sculpturi, ca procreatoare, stăpână pe tron, stăpână a leoparzilor. Studii foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În Kashmir, În neolitic, se Întâlnesc Înhumări rituale ale unor câini, lupi și berbeci Împreună cu stele sculptate, Încrustate pe suprafețe de detritus și nisip, fiind probabil pietre comemorative (cca 3 000 Î.Hr.). În China s-au descoperit Înhumări ale cerbilor. Însă imensa Chină prezintă mai ales urme ale unei cunoașteri temeinice a genealogiei și a stirpei, cunoaștere legată de apartenența la clan În cadrul unor societăți de tip „segmentar”. Într-un asemenea cadru se afirmă o formă aparte de religie a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răspândită pentru fecunditatea feminină. Este vorba despre o epocă a cărei amintire a fost celebrată ca un ecou mitic În textele chineze antice: de exemplu, erou străvechi, Shen-Nong i-a Învățat pe oameni agricultura pe când „aceștia trăiau folosindu-se de cerbi” și „aveau grijă de mame, dar nu și de tați”. Mărturiile religioase devin clare odată cu apariția culturii Longshan, În mileniul IV-V, perioadă În care, Într-o societate ierarhizată, cultul strămoșilor și al genealogiei devine instituțional, apar specialiști ai ceremoniilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fazele cronologico-culturale tabunian, acheulean superior și târziu, jabrudian sau amudian și musteriano-lavalloisian. Viața omului În peșteri sau grote este documentată, printre altele, de instrumentele de piatră (dălți, răzători, găuri În lame, așchii etc.), de resturile de animale vânate (elefanți, rinoceri, cerbi, gazele etc.) și, ceea ce contează cel mai mult, de resturile umane. În Orientul Mijlociu sunt atestate, prin Înregistrarea scheletelor sau a părților acestora, habitate umane (În peșteră) În Palestina, Siria, pe coasta libaneză și În Kurdistanul irakian. În ceea ce privește Kurdistanul irakian, pământul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Mormintele princiare de la sfârșitul mileniului al III-lea descoperite În Alaca Hüyük (Koșay-Akok, 1973), la Nord de Boghazköy, și la Horoztepe (Özgüç-Akok, 1958), lângă Tokat, cu decorurile lor bogate, printre care figurine de metal ale unor animale sacre (tauri și cerbi), idoli feminini și embleme divine, așa-numitele „stindarde” (discuri solare), sunt mărturia unor credințe religioase și ale unui cult al morților care prevedea ofrande și rituri magice. Documentația scrisă, cu caractere cuneiforme, privește două momente speciale din istoria anatoliană a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
¾uwașșannaxe "H~uwașșanna" din ¾upeșna etc.). xe "zeul furtunii"De multe ori zeii sunt legați de animale, atât În documentația textuală, cât și În cea iconografică; asocierile cele mai frecvente, cea a taurului cu zeul furtuniixe "zeul furtunii" și a cerbului cu divinitatea protectoare DLAMMAxe "DLAMMA", constituie motive tipic anatoliene, atestate Încă din epoca neolitică. Altă interpretare a relației animal-zeu (animalul, simbol al zeului sau chiar zeu1) este legată de problema zoomorfismului În religia anatoliană. Diferiți cercetători 2 au vorbit despre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestor culte străvechi. Dar este greu de afirmat că, de exemplu, la Patras, În Ahaia, se relua un cult din epoca minoică atunci când, În timpul sărbătorii Laphria celebrată În cinstea Artemisei, erau aruncate animale vii de orice fel, păsări, porci mistreți, cerbi, lupi și chiar și urși, Într-un foc mare aprins În jurul altarului 1 (Pausanias, X, 18, 11-13). Reprezentarea cea mai completă a unui rit sacrifical ne este furnizată, de sarcofagul de la Hagia Triada. Pe o latură sunt reprezentate niște femei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
un dinar al lui L. Hostilius Saserna, monedă bătută când Cezar a cucerit orașul (49 Î.Hr.)3. Imaginea monedei o arată pe „stăpâna animalelor” În poziție frontală sau o figură de femeie, În picioare și nemișcată, care ține un cerb de coarne și se sprijină pe un sceptru Înalt. Povestirea lui Strabon poate fi considerată retonabilă, dar nu este sigur până unde se pot trage din ea consecințe valide pe plan istorico-religios. Este sigur oricum că imaginea nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
plini de întrebări spre păsările care păreau poveri și cu spaima de iepurii înfometați. Își amintește cum cu fiecare an se înălța tot mai mult, cum crengile îi deveneau tot mai groase și umbra se făcea tot mai deasă, cum cerbii care-i păruseră monștri cândva, au devenit cât niște șoricei, iar iepurii...Cine s-ar speria de iepuri? Frunzelor, chiar sunteți nostime! Cineva a vărsat călimara cu raze de soare și cu vișine coapte peste coroanele stejarilor și crema de
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Stan Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2370]
-
est un phénomène rarissime chez cette traductrice, et apparaît, peut-être, par faute d'inattention. Afin de mettre en évidence le découpage erroné de Sanda Stolojan, découpage qui entraîne aussi une omission sémantique, nous comparons să variante à celle de Miclău : Cerbi cu ochii uriași și blânzi/ intra-vor în biserici vechi/ cu porțile deschise,/ uitându-se mirați în jur. (Semne) (Blaga, 2010 : 130) Des cerfs aux yeux immenses et doux/ pénétreront dans leș vieilles églises/ jetant des regards étonnés autour d
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Blaga, 2010: 225) Son cœur une quête muette et éternelle [...]. (Autoportrait) (Romanescu, 1998 : 58) Son âme est en quête, une quête éternelle et muette [...]. (Autoportrait) (Miclău, 1978 : 425) Numai sângele meu strigă prin păduri după îndepărtata-i copilărie că un cerb bătrân după ciuta lui pierdută în moarte. (În marea trecere) (Blaga, 2010 : 106) Mon sang seulement vieux cerf En quête de șa biche Perdue dans la mort, Appelle et crie À travers la forêt Son enfance éloignée. (Dans le grand
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un contresens, traduisant le nom " ceară " (" le miel ") par " le cierge ". Une erreur lexicale généralisée que nous avons identifiée dans le corpus, surtout dans le cas des traducteurs roumains, est illustrée par leș versions ci-dessous : " lepădați-vă coarnele moarte/bătrânilor cerbi " " jetez vos cornes mortes/vieux cerfs " (Semne/Signes) (Miclău, 1978 : 307) ; " laissez tomber vos cornes mortes,/vieux cerfs " (Leș signes) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 171) ; " jetez vos bois morts,/vieux cerfs " (Signes) (Stolojan, 1992 : 55) " abandonnez vos cornes mortes/vieux cerfs " (Signes
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]