7,296 matches
-
șaisprezece bărbați, știind că acest privilegiu e rezervat numai împăratului Chinei. Am făcut eforturi pentru a fi amabil, deși dezgustul meu era fără margini. M-am înclinat ușor și i-am strâns mâinile lui Elgin în stilul chinez. M-am chinuit și am reușit să-mi țin sentimentele în frâu. Admir înțelepciunea cuvintelor sale de încheiere adresate lui Su Shun și Curții: „Dacă nu învățăm să ne stăpânim furia și vom continua cu ostilitățile, ne expunem unei catastrofe neașteptate. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și auzim zgomote de urmărire. — Uite, Yehonala, ne-ai băgat în bucluc, țipă Nuharoo. Am fi putut să-i chemăm în ajutor pe călugări, dacă am fi rămas în templu. O trag pe Nuharoo după mine, iar Li Lien-ying se chinuie să rămână în picioare în timp ce-l cară în spate pe Tung Chih. Deodată, cărarea ne este blocată de un grup de bărbați mascați. Dă-le ce vor, îi zic lui Nuharoo, presupunând că sunt bandiți. Bărbații nu scot nici un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În mod curios, teama mea a dispărut acum. E o pace stranie aici, primitoare și caldă precum pântecul mamei. Îmi aduce mângâiere să mă gândesc că toate necazurile mele se vor sfârși dacă aș rămâne aici. Nu m-aș mai chinui în vise și nici nu m-aș mai trezi doar ca să-l aud pe An-te-hai povestind că am plâns. Nu ar trebui să mă înjosesc mulțumindu-mă cu un eunuc. Aș putea să-i spun adio lui Yung Lu chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a murit. Dar arta nu e numai atât. Ea este deplină și misterioasă când cumulează puterea imaginativă a sufletului uman și aspirația omului spre perfecțiune morală. Cine n-a fost cutremurat pentru totdeauna citind o scenă în care o fetiță, chinuită de niște oameni străini care o creșteau, era trimisă în miez de noapte într-o pădure să aducă apă, să adape un cal? în clipa în care se lupta cu imensa găleată, o mână apucă toarta și fetița simte cum
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
în cele din urmă tot iese la iveală cu o violență cu atât mai mare cu cât a fost mai mult comprimat. Calomnia și intriga, care îl însoțesc, abile și rafinate, dar cel mai adesea grosolane, îl împing pe omul chinuit de obsesia propriei sale personalități pe un drum fără întoarcere, agravat de faptul ca aproapele său cu care intră în conflict nu e pe aceeași stradă cu el și nu iese în aceeași piață. Omul e silit să-și suporte
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
greși mai greu. Asta în viața morală și în viața practică, sau în știința despre viață și despre moarte ― dar nu despre artă. Eliberarea spiritului de vitalitatea biologică nu duce pe artist în mod obligatoriu spre iluminări estetice. Tolstoi era chinuit la șaizeci de ani de povara dorințelor trupului său, fără să ne spună însă, el, care știa parcă totul, că o data scăpat de această povară și creația artistică, în cazul lui, eșuează în didacticism. Maturitatea artistică nu coincide obligatoriu cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dunăreanul nostru din tot sufletul, îl dorea ca bărbat, dar nu-l ispitea pe credincios, nu-i păsa de credința lui, nu voia să-i corupă sufletul, să-l rupă din armonia unei aspirații către care, eventual, s-ar fi chinuit. De aceea și bietul preot nici nu e silit să-și taie, ca în Tolstoi, vreun mădular ca să reziste. Mă uit la sfârșitul cărții cu chipuri și popasuri. Ce să mai citesc? Acest obstacol, istoria cu trandafirii, mă împiedică să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
nu s-a mai uitat niciodată la cei care au scris despre el, nici de bine, nici de rău. E un exemplu demn de urmat. UN COȘMAR Un prieten mi-a povestit azi, foarte vesel, un coșmar care l-a chinuit toată noaptea. Se făcea că ajunsese pe masa de operație și că chirurgul îi tăia o bucată de intestin și i-o vâra sub nas cu o expresie sardonică: "Uită-te, parcă îi spunea, și învață-te minte de-aici
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca nici la moartea voastră să nu aveți pe cine să vă ție luminarea la cap, așa după cum ați făcut, vă dau pe mâna tribunalului, escrocilor... Tatăl citește și geme (născut în 1898) și își aduce aminte cum s-a chinuit cu fiecare ca orișice tată și cum s-au împrăștiat toți, s-au calificat și și-au întemeiat familii proprii. Un singur băiat i-a mai rămas din cei cinci, iar despre cele două fete nu știe aproape nimic fiindcă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
voi. II, și Intrusul. Strat convins că n-ar fi fost și iată de ce. Prin 1953, adică după terminarea Moromeților, vol. I, dar care era încă la mine în sertar, m-am apucat să scriu volumul al doilea. M-am chinuit o iarnă și o vară. Zilnic luptam cu o neputință de a scrie a cărei explicație îmi scăpa. Pur și simplu nu știam să scriu. Stăteam în fața hârtiei și nu reușeam cel mult decât să descriu scene scrise deja în
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sufăr din pricina unui trai din cale afară de trîndav. Amestecînd în dragostea ei mila, mama înlătura din calea mea spinii, fără a cugeta mai mult la urmări. De atîta puf, cînd îmi veni vremea să zbor din cuib, m-am pomenit chinuit de neliniști. Nici acum n-am scăpat de năravul de a căuta bunăvoință în jur: mai simt nevoia de îngeri păzitori. Pentru asta însă trebuia ori să fi rămas veșnic copil ori să ajung răsfățatul tuturor. Adică o personalitate. Iată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
așteptam să Îmi vină așa de repede cheful să-ți scriu. Mă gândesc că m-am izbit prea din scurt de melancoliile mele plângăcioase și de singurătate. Și spunându-ți, dar mai ales scriindu-ți despre slăbiciunile mele de june chinuit de romantisme feciorelnice, Îți voi da prilej, atunci când ne vom Îmbăta prima oară după revedere, să râzi de mine și să-ți așterni o spoială de satisfacție cretină pe fața ta de maimuțoi Îmbătrânit În rele sterile. Așadar, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mă ajute și cum s-a făcut nu știu, că am căzut amândoi pe covor, eu deasupra și cu botu-ntre țâțele ei. Și nu m-a mai oprit nici Dumnezeu, nici dracu’» «A fost fată mare?» «Oho, ce m-am chinuit. Tu știi că toroipanu’ meu ajunge la un sfert de metru când e Întărâtat și, nu ca să mă laud, dar pe unde trece Filaftache al meu decalibrează tot: cine vine după mine la o femeie trebuie să intre, așa, pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de borhot și sânge, «da’ nu trebuia să minți În gura mare...» A plecat și l-a lăsat horcăind În buruienile de la marginea potecii. Pe drum, Însă, după ce s-a răcorit nițel, l-a prins mila de amărâtul care se chinuia În dureri cumplite. De junghietură În burtă se moare greu și dureros. Drept care s-a Întors, i-a tăiat beregata ca să-l ușureze de suferință și de-abia după aia și-a cătat liniștit de treburile lui. Astăzi a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
goale de orice gând. Ce-ați putea voi pricepe din tabelul lui Mendeleev, din aria laterală a unei piramide, din fotosinteză, din subordonata subiectivă, din mai-mult-ca-perfectul verbelor franțuzești ori din organizarea socială a perioadei sclavagiste? Nimic! Și nici nu vă chinuie neliniștea că n-ați Înțeles. Pe când dacă vii frumușel În vacanță la școliță, Înveți fără să vrei niște lucruri. Atunci când dai cu sapa pe lotul școlar, când vopsești prin clase pereții pe care tot tu i-ai murdărit ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
izbească aluatul În copaie. Acuma, când stăteau cam Încurcați În fața lui Lică, Încă se simțeau vinovați că, În urmă cu un an, Înghițiseră pe nerăsuflate din ultimii cozonaci pe care rudăreasa Îi copsese pentru copiii ei. Plecară, rânduindu-se și chinuindu-se să Împace trei inși cu două biciclete. Se Întâmpla În câte o primăvară, destul de rar, ce-i drept, că Dunărea se umfla și-și aducea apele până la Dig. Între albia obișnuită a fluviului și Dig erau câteva sute bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
potoli și Încăpea. Nerușinatul Îmbia cu voce mieroasă femeile satului după ce a lui Își luase odraslele și fugise să caute adăpost În casa părintească. Nesătulul preacurvea cu cine nimerea și, cu cât se dezmăța mai tare, cu atât pofta Îl chinuia mai amarnic. Răul din el năvălea și strica viețile celor cu mintea acasă. Preotul rămas fără nume Îl supunea pe stăpânitul de rele la slujbe de alungare, i se suia cu genunchii pe piept celui ce guița și scotea spume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cele zgâlțâite se Îndreptară către locurile lor. Dunărea coborî În albie cu tot cu pești și mâlul din adânc, copacii Își Înfipseră rădăcinile unde era rânduit să fie, păsările Își găsiră cuiburile. Tușa se apucă să făurească lucrurile de pe fața Ploconului. Mâinile chinuite de boli, dar dibace, lucrau singure ceea ce tot făcuseră de atâtea zeci de ori. Din marea și rotunda pâine, sătenii n-aveau a gusta decât mici fărâme. Partea cea mai mare se dădea pământului, apei, jigăniilor, lanurilor de grâu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
despre mine că eram un bețivan, un bun de nimic și o pildă rea pentru copiii pe care Îi Învățam carte. Deși arătam foarte chipeș, fetele de măritat de pe la noi nu mă priveau cu ochi buni, din pricina bolii care mă chinuia. Pentru că trebuia să mă căpătuiesc și eu, am găsit nevastă În satul dinspre Răsărit. Părinții au fost Încântați să mi-o dea - eram manierat, vorbeam frumos, abia Începusem cariera didactică. Ea era frumoasă și tăcută. Nu-mi dădea semne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de netăgăduit, iar băiatul ei se arătase bărbat În putere căci, chiar moleșit de băutură, izbutise să ia miresei fetia și s-o facă muiere. Dar eu așa ceva nu pot să bag mâna În foc că s-a petrecut. Eram chinuit de boală. Poveștile se Învârteau și mai tare. Spuneau că nevastă-mea n-avea cum să fi fost fată mare, că trăise cu un văr al ei de-al doilea la care ținea ca la lumina ochilor. De la nuntă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de tineri. E a treia oară când venim aicea și, În afară de două ore de țopăit pe mese, altceva nu facem”. „Aha” - se dumiri din nou soldatul cel priceput la femei. În spatele lui, ascunși după niște tufe de merișor, ceilalți așteptau chinuiți de nerăbdare și de dureri ascuțite În vintre. „Suntem și noi câțiva băieți și ne gândeam că poate ne simțim bine Împreună, dacă tot ziceți că nu v-au obosit ăia prea mult...” Fără altă vorbă, se scotoci În buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de tată-său: i-a moștenit, la scară mărită, cam toate cusururile. Florea Cucu era mare iubitor de băuturi bețive, mai ales de vin, și mesele Îmbelșugate nu-l speriau În nici un caz. El era sărac, Însă hărnicia nu-l chinuia prea tare. Ba chiar dimpotrivă. Decât să-l fi pus să facă o treabă, mai bine o făceai tu, dacă voiai s-o vezi terminată ori măcar Începută. Se ducea străbunica mea - Bâta, cum se zice pe aici - să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făcut toată prăștina!” „Numaidecât, cum să nu, chiar mă gândeam: ce-ar fi să dau eu o raită pe la Cazan? Marș În rând și ține-ți gura!” Copiii cam murmurau, căci nu pricepeau de ce Directorul Îi apăra pe bețivii care chinuiseră vițelul. Fiul Ectoraș se simțise iarăși rușinat. Când văzuse sângele țâșnind și ochii Îngroziți și plini de chin, Îl duruse sufletul. Îi dăduseră și lacrimile, dar le ștersese repede, ca să nu le zărească ăilalți. Se bucurase când vițelul o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
revărsate. Urla Îngrozitor și țipetele tăiau câmpurile pustii. Băiatul, cu privirea Împietrită, trecu mai departe, ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat, Împingând bicicleta de coarne. Auzi În urma lui glasul Rândașului: „Dă, bre, o custure, ceva, să nu-l mai chinuim. Să-i luăm beregata”. „Un levier am”, răspunse șoferul. „Dă-i În cap!” Nepriceput, Însă, acela nu nimeri țeasta. Îl izbi peste bot, peste gât. Cu fiecare lovitură, urletul se ascuțea. Deodată, tăcere. Copilul se Îndepărtase binișor printre gunoaiele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-se și fojgăind prin buruieni pe Balaurul de pe Valea Puțului. Toamnă fiind, solzii cât țigla de pe casă Începuseră să bată În galben. Trecu apoi Odraslă, ținându-se cu mâinile de pântece și răspândind miros de moarte. În urma lui, Foiște se chinuia amarnic să-l ajungă, strâmbându-și trupul beteag. În vârful bastonului ridicat ținea o bucată de maț tăvălit prin țărână. Striga aproape cu deznădejde către Odraslă, care nu Îl băga În seamă: „Domnule, tinere, dragul meu, ai pierdut ceva! Oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]