4,544 matches
-
topurile country, poziție ocupată timp de șase săptămâni. Melodia a fost preluată și de Glen Campbell, Statler Brothers și Carl Story. “Daddy Sang Bass” a fost de asemenea nominalizată în Country Music Association pentru piesă anului. Carl Perkins a interpretat chitară principala în single-ul “A Boy Named Sue” de Johnny Cash, single ce a ocupat numărul 1 timp de 5 săptămâni în topul country, și numărul 2 în topul pop. Perkins a petrecut un deceniu în turneele lui Cash și
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
din 4 decembrie 1956, ce i-a avut ca protagoniști pe Perkins, Presley, Cash și Lewis. În 1989, el a participat la scrierea hit-ului country numărul 1 "Let Me Tell You About Love" de la The Judd, interpretând și la chitară. În 1989, Perkins a semnat un contract pentru un album intitulat Friends, Family and Legends, prezentând performanțe aparținând unor nume că: Chet Atkins, Travis Tritt, Steve Wariner, Joan Jett, Charlie Daniels, precum și Paul Shaffer și Will Lee. În timpul producerii acestui
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
(The London în Statele Unite ale Americii) este o formație de rock alternativ înființată în Londra, ce a reprezentat una din bazele mișcării britpop din Anglia. Au devenit cunoscuți în formula Brett Anderson (voce), Bernard Butler (chitară), Mat Osman (bas) și Simon Gilbert (tobe). În anul 1992, Suede au fost descriși drept „cea mai bună trupă debutantă din Marea Britanie”, atrăgând o doză considerabilă de atenție din partea presei muzicale britanice. În anul următor, albumul lor de debut, intitulat
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
pentru a începe lucrul la cel de-al treilea album de studio. "vezi articolul Coming Up" În ianuarie 1996, Suede au cooptat un nou membru, Neil Codling, care era văr cu Simon Gilbert, și care cânta la claviatură și la chitară. Prima sa apariție alături de formație a fost în cadrul unui concert organizat pentru membrii fanclubului oficial, la Hanover Grand, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai importante apariții live ale trupei. Setlistul scurt, fără cântece din perioada lui
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
din partea fanilor, cu toate că a propulsat din nou trupa pe locul întâi în topul britanic. Anderson a declarat că dorea să lanseze un album mai puțin emoțional decât precedentele, descriind "Head Music", un material focalizat mai degrabă pe sintetizator decât pe chitară, drept cel mai experimental album de până atunci și precizând că schimbarea se datora în mare măsură producătorului, Steve Osborne (cunoscut pentru colaborările cu Happy Mondays și New Order). Opiniile criticilor în privința "Head Music" au fost împărțite: unii l-au
Suede () [Corola-website/Science/315093_a_316422]
-
și prima formație „rockabilly”. Emmylou Harris consideră că artiști precum Roșe Maddox nu au primit totuși recunoașterea pe care ar fi meritat-o. În februarie 1953, Zeb Turner înregistrează melodia „Jersey Rock”, un amestec de stiluri muzicale, versuri, dans și chitară solo. Acesta este un alt exemplu de mixare a mai multor genuri muzicale în prima jumătate a anului 1950. Bill Monroe este cunoscut ca inițiator al stilului country bluegrass, un stil aparte de muzică country. Multe dintre cântecele sale aveau
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
Starlight Wranglers, o formație locală de western swing. Trio-ul a repetat o mulțime de cântece, de la tradiționalul country la „Harbor Lights” a lui Bing Crosby, până la gospel. Pe 5 iulie 1954, în timpul unei pauze, Elvis “a sărit... a luat chitară și a început să cânte „That’s Alright Mama” (un blues din 1946, de Arthur „Big Boy” Crudup). Scotty și Bill l-au acompaniat. Emoționat, Phillips le-a spus: „luați-o de la capăt”. Două sau trei duble mai tarziu, Phillips
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
urma a fi lansată pe 19 iulie 1954, plus o versiune “Elvis Presley, Scotty and Bill” a valsului lui Bill Monroe, „Blue Moon of Kentucky”, o piesă country clasică. Discurile Presley înregistrate la Sun îi prezintă pe vocalii săi și chitară ritmica, percuția bass slapped a lui Bill Black, precum și Scotty Moore la chitară electrică. Slap bass a fost materie primă încă din 1940, atât pentru stilul western swing cât și pentru cel hillbilly. Comentând asupra stilului în care cântă la
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
Scotty and Bill” a valsului lui Bill Monroe, „Blue Moon of Kentucky”, o piesă country clasică. Discurile Presley înregistrate la Sun îi prezintă pe vocalii săi și chitară ritmica, percuția bass slapped a lui Bill Black, precum și Scotty Moore la chitară electrică. Slap bass a fost materie primă încă din 1940, atât pentru stilul western swing cât și pentru cel hillbilly. Comentând asupra stilului în care cântă la chitară, Scotty Moore a spus: “Tot ce vă pot spune este că am
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
ritmica, percuția bass slapped a lui Bill Black, precum și Scotty Moore la chitară electrică. Slap bass a fost materie primă încă din 1940, atât pentru stilul western swing cât și pentru cel hillbilly. Comentând asupra stilului în care cântă la chitară, Scotty Moore a spus: “Tot ce vă pot spune este că am furat de la fiecare chitarist pe care l-am auzit de-a lungul anilor.” Dar ceea ce face special acest album este vocea lui Elvis, care exprimă atât un umor
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
Western Bop”. De-a lungul anului următor, Elvis va înregistra încă 4 piese pentru casa de discuri Sun. Reprezentațiile upbeat sunt considerate piatră de temelie pentru stilul rockabilly: „tempo-ul agitat” (cum îl descrie Peter Guralnick) cu slap bass, ciupirea chitarei, multe ecouri, strigate de încurajare, sunetele teatrale cu treceri bruște de la falsetto la bass și iar de la capăt. Până la sfârșitul anului 1954, Elvis l-a întrebat pe D.J. Fontana (un toboșar nefolosit la adevăratul sau potențial de către Louisiana Hayride): „Ai
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
sale în Europa, el nu a devenit niciodată popular în Statele Unite. În 2005, albumul sau „Greatest Hits” a ajuns în vârful topurilor din Anglia. Trupa The Blasters se baza în special pe talentul fraților Phil (ce interpretau la armonica și chitară) și a lui Dave Alvin (chitaristul principal și compozitorul). Frații și prietenii lor muzicieni au crescut într-un oraș de țară numit Downey, lângă Los Angeles și și-au petrecut adolescență cântând cu legendarii muzicieni R&B, Big Joe Turner
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
(născut pe 16 martie 1970, este un muzician britanic, cunoscut cel mai bine pentru colaborările sale cu Suede și Placebo. Lee a cântat la chitară și claviatură pentru trupa The Blue Aeroplanes, pe care a părăsit-o apoi pentru a se alătura celor de la Strangelove. Ulterior, a fost recrutat de către formația de britpop Suede pentru a-i însoți în turneul de promovare al albumului "Head
Alex Lee () [Corola-website/Science/315128_a_316457]
-
2002 albumul "A New Morning", ultimul din cariera trupei. În 2006, Lee a însoțit formația Placebo în turneul de promovare al albumului acestora din urmă, "Meds", și a fost alături de ei până la încheierea turneului, în anul 2007. A contribuit la chitară la cinci piese de pe albumul "Seventh Tree" al celor de la Goldfrapp, lansat în 2008, și în acest moment îi însoțește în turneul de promovare. Lee a a compus coloane sonore de film și televiziune, a lucrat ca muzician de studio
Alex Lee () [Corola-website/Science/315128_a_316457]
-
chitarist român, fondator al celebrului grup rock Iris, în anul 1976, alături de Emil „Brando“ Lechințeanu și Nelu Dumitrescu. Iris a debutat oficial în februarie 1977, la „Clubul de la ora 7“ din București, în formula de trio, cu Nuțu Olteanu la chitară și voce. Practic el este și primul vocalist al grupului Iris, timp de aproximativ un an, din 1978, formației alăturându-se soliști vocali precum Nelu Jecan sau Lucian Chivu, iar mai apoi, din 1980, Criști Minculescu. În perioada 1980-1981, ia
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
pe scena festivalului „Cerbul de Aur” de la Brașov. De asemenea, se alătură grupurilor suedeze Bejerstrand și Sabbtail. s-a nascut pe 10 august 1957, în București. Mai cunoscut sub diminutivul de „Nuțu” Olteanu, el s-a apucat de cântat la chitară de la o vârstă fragedă. În primăvara anului 1976, împreună cu fostul său coleg de bancă de la Școala Generală 189 din cartierul Berceni, Emil Brando Lechințeanu (baș), si cu Ion „Nelu” Dumitrescu (tobe), Nuțu Olteanu începe să repete, în fiecare după-amiază între
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
Bulgaria, URSS, Germania Democrată, Polonia, Coreea de Nord) și doar cu ocazii oficiale. Formația întreprinde turnee în țară și cântă verile la Costinești. Continuă și lucrul în studio, iar maxi-single-ul „Holograf 4” apare în toamna anului 1989, cu același Nuțu Olteanu la chitară. La începutul anului 1990, Holograf întreprinde primele deplasări în Vest. Formația participa la festivalul „Printemps de Bourges” din Franța și imprimă în Anglia albumul „World Full of Lies”. Este momentul în care Nuțu Olteanu părăsește Holograf și se stabilește în
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
un recital în cadrul festivalului „Rock '92”. Din trupa să mai făceau parte Petus Kukulski (pian, voce), Kjell Allinger (orgă), Ken Sundberg (baș, voce) și Christer Karlsson (tobe). În anii '90, Nuțu Olteanu cântă cu trupa suedeză LedBoots, alături de Christopher Shooroi (chitară, voce), Ken Sundberg (baș, voce), Anders Diephuis (tobe), și vine apoi din nou în România, de data aceasta pentru concertul aniversar „IRIS - 20 de ani”, desfășurat în 1997 la Sala Polivalenta din București. Nuțu a cântat la chitară și cu
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
Christopher Shooroi (chitară, voce), Ken Sundberg (baș, voce), Anders Diephuis (tobe), și vine apoi din nou în România, de data aceasta pentru concertul aniversar „IRIS - 20 de ani”, desfășurat în 1997 la Sala Polivalenta din București. Nuțu a cântat la chitară și cu vocea pe piesă „Lumina zilei”, alături de Sorin Chifiriuc. În 2003, Holograf lansează albumul „Pur și simplu”, unul din cele mai bine vândute albume românești, iar Nuțu Olteanu este invitat să participe la turneul național de promovare a acestuia
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
și cu vocea pe piesă „Lumina zilei”, alături de Sorin Chifiriuc. În 2003, Holograf lansează albumul „Pur și simplu”, unul din cele mai bine vândute albume românești, iar Nuțu Olteanu este invitat să participe la turneul național de promovare a acestuia. Chitară lui Nuțu se poate auzi și pe CD, pe a cincea piesă, „Înger de-aș fi”. Pe 31 martie 2009, Nuțu Olteanu e invitat de Holograf să participe la concertul de lansare a ultimului lor album, „Primăvară începe cu tine
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
tine”. Actualmente, Ion Olteanu este membru a doua trupe suedeze: Bejerstrand și Sabbtail. Bejerstrand, înființată de veteranul Ulf Bejerstrand la Kalmar, în 1977, este o trupă de rock clasic, iar componentă din 2009 este următoarea: Ulf Bejerstrand (voce), Ion Olteanu (chitară, voce), Mattias Mueller (chitară, voce), Björne Brzokoupil (baș, voce) și Pelle Berglund (tobe). Sabbtail, trupa de Melodic Heavy / doom metal formată în 1996 de Jan Bingegård și Jan Lund, este o trupă prin care s-au perindat și câteva nume
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
este membru a doua trupe suedeze: Bejerstrand și Sabbtail. Bejerstrand, înființată de veteranul Ulf Bejerstrand la Kalmar, în 1977, este o trupă de rock clasic, iar componentă din 2009 este următoarea: Ulf Bejerstrand (voce), Ion Olteanu (chitară, voce), Mattias Mueller (chitară, voce), Björne Brzokoupil (baș, voce) și Pelle Berglund (tobe). Sabbtail, trupa de Melodic Heavy / doom metal formată în 1996 de Jan Bingegård și Jan Lund, este o trupă prin care s-au perindat și câteva nume notabile ale scenei rock
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
suedeze: Fredrik Åkesson, chitarist între 2005−2007 la Arch Enemy, Mats Levén, fost clăpar la Yngwie J. Malmsteen, Abstrakt Algebra și Therion, sau Niclas Granath, fost membru al trupei Destiny. Componentă actuala a Sabbtail este: Kent Ploog (voce), Ion Olteanu (chitară, voce), Jan Bingegård (chitară), Jan Lund (baș) și Fredrik Frykman (tobe). În acest moment Sabbtail se pregătește să scoată pe piată discul „Noi nYr”, pentru care trupa a terminat înregistrările la studioul Boo-studios. Albumul este produs de Robert Wellerfors și
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
între 2005−2007 la Arch Enemy, Mats Levén, fost clăpar la Yngwie J. Malmsteen, Abstrakt Algebra și Therion, sau Niclas Granath, fost membru al trupei Destiny. Componentă actuala a Sabbtail este: Kent Ploog (voce), Ion Olteanu (chitară, voce), Jan Bingegård (chitară), Jan Lund (baș) și Fredrik Frykman (tobe). În acest moment Sabbtail se pregătește să scoată pe piată discul „Noi nYr”, pentru care trupa a terminat înregistrările la studioul Boo-studios. Albumul este produs de Robert Wellerfors și ilustrat de graficianul Mattias
Ion Olteanu () [Corola-website/Science/315148_a_316477]
-
instrumente cu coarde frecate folosesc arcușul și fac parte din familia viorii (vioară, violă, violoncel, contrabas), fiind singurele coarde frecate ce intră în componența unei orchestre simfonice. Deși multe partituri orchestrale folosesc instrumente cu coarde ciupite (harpa sau, mai rar, chitara) și lovite (pianul), denumirea de „coarde” în raport cu orchestra nu se va referi la ele, ci exclusiv la coardele frecate. Astfel, scriitura pentru „coarde” folosește cinci partide: vioara întâi, vioara a doua, violă, violoncel și contrabas. (Contrabasul lipsește uneori. În unele
Instrument cu coarde () [Corola-website/Science/315164_a_316493]