6,287 matches
-
au intrat în conștiința colectivităților intuitive ca tipuri veșnice. Pentru că reprezintă un tip general uman, un standard permanent de artă, pe care nu-l clintesc nici teorii estetice, nici revizuirile vremii. Și cel din urmă avatar l-au găsit în cinema — comedienii acrobați”. În termenii lui Bahtin, cinematograful modern apare ca ultim avatar al unei culturi a Carnavalului. Un Carnaval ce regăsește, funcționalist, tipicitatea clasică: „Priviți filmele realiste de aventuri americane, anecdota irumpe ca basmul, actorii nu sînt actori, ci tipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lor”, cu trimitere directă la „tradiția” poeziei „noi”: „Sînt realizările visate de toți ce au pregătit drumul practicabil al artei noi, de la Mallarmé la André Breton”. Eroii cinematografici principali ai integralismului sînt, așadar, Chaplin, Fairbanks și Malec: „trei clowni de cinema: Charlie Chaplin, Buster Keaton-Malec și Harrold Lloyd - Ei - au creiat măști permanente pentru epoca de acum. Aceiaș mască pentru indivizi diferiți. Ei reprezintă caracterul acrobatic al epocei. În clownada lor citadină circulă fatalitatea, cum circulă în vechile mistere. Charlot, inventivitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cuprinse pe cei care aveau să-și continue drumul până la Yokohama: studenți întorși de la studii în străinătate, oameni de afaceri plecați cu treburi prin alte părți, câțiva preoți, călugărițe. De data aceasta, vasul Vietnam găzduia și o renumită actriță de cinema, care călătorea împreună cu soțul ei. După masa de prânz atmosfera era lâncedă, majoritatea pasagerilor retrăgându-se prin cabinele lor pentru un pui de somn, până la ceaiul de la ora trei. Razele soarelui pătrundeau ca niște flăcări albe prin hublouri, iar bărcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe care le-a găsit înfățișau un omuleț arogant ce semăna mai degrabă cu unul din vulturii de la Grădina Zoologică din parcul Ueno. „Nu e prea atrăgător“, gândi ea. Părăsi magazinul fără să cumpere vreo carte. În timp ce răsfoia reviste de cinema vechi, a dat peste fotografii de-ale lui Charles Boyer și Daniel Gelin în rolul lui Napoleon. „N-are cum să fie la fel de drăguț ca Gelin“. Încerca să facă asociații între Gelin și vultur. Cu toate strădaniile ei însă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ei continuându-și baletul deasupra bărcilor-pilot, de care nu mai era nevoie acum. — Heko-chan! Priviți! explodară asurzitor vocile unui grup de fete de lângă Takamori. Abia atunci și-a dat seama Takamori că toată agitația era pricinuită de cunoscuta stea de cinema, Hieko Takamine, care se întorcea, împreună cu soțul ei, în Japonia. Doamna de pe la mijlocul balustradei, care făcea semne cu mâna și zâmbea fermecător, nu era altcineva decât Hieko Takamine pe care o văzuse în filme. Reporterii cu aparatele lor de fotografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Takemori, înghiontind-o pe Tomoe. Tomoe privi într-o parte, dar nu răspunse. Ce păcat! Deci toți oamenii aceștia, inclusiv reporterii și domnișoara cu buchetul de flori, n-au venit să-l întâmpine pe Gaston, ci pe renumita stea de cinema. Bănuise de la început ceva, dar... Îi era greu să accepte decepția, tocmai ea care nu era obișnuită cu înfrângerile... — Mă întreb pe unde-o fi Gaston. — Nici măcar nu știm cum arată, răspunse Takamori, neluându-și ochii de la actrița de pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
zero, zero, zero pe toate planurile. Părea un prostănac și nu i se putea discerne nici urmă de inteligență pe chip. Îi era și rușine că se gândise la Boyer. Dacă ar fi să-l compare cu un actor de cinema... primul care-i veni în minte a fost actorul francez Fernandel. Tomoe nu reușea să găsească la el nimic care să o facă să vibreze cât de cât. — Sora mea. Și Takamori păru șocat când se întoarse ca să o prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
anotimp minunat. Când au ajuns acasă, atât Shizu, cât și Mă-chan l-au privit îngrozite pe francez. Tomoe l-a lăsat pe Gaston în seama celor două și s-a închis în camera ei. Pe birou erau împrăștiate reviste de cinema în care căutase fotografii de actori care au jucat rolul lui Napoleon. Privirea melancolică a lui Daniel Gelin, care o scruta dintr-una din reviste, îi spori și mai mult mânia. — Aceasta-i camera ta... îl auzi pe Takamori explicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ale felinarelor și cele care străbăteau prin jaluzelele magazinelor care se închiseseră de mult. Deodată, a auzit pe cineva adresându-i-se în șoaptă. — Hei, tinere! E încă devreme. Nu vii cu mine? Vocea venea dinspre un gang întunecat dintre cinema și magazin. Privind într-acolo, a zărit în gang silueta fantomatică a unei femei. Era femeia cu bandajul în jurul gâtului. — Sfinte Dumnezeule! strigă ea, surprinsă. Ame-chan de la hotel! Gaston clipi trist. Deși fusese dat afară din hotel, în toiul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și jocuri acvatice, mari parcuri de divertisment și centre comerciale cu bistrouri, restaurante și, mai ales, multiplexuri cinematografice, cu săli dotate cu tot confortul. Pentru că filmele te Învață să trăiești, da, chiar așa, prieteni. Știți, pe când eram copil, mergeam la cinema În fiecare zi. Mergeam ca să visez. Tatăl meu lucra la căile ferate. Pauză de efect. Ochii lipiți de spectatori. — Credeați că a fost, știu eu, medic sau avocat? Nicidecum, era un simplu muncitor la căile ferate. Eram foarte săraci. Zero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ieșirea din metrou. În cele din urmă, se lăsase convins de Emma să cumpere un TAG Heuer, model Carrera, varianta rectangulară, negru cu brățară de piele perforată. Poate că Emma rămăsese orbită de faptul că vânzătoarea spusese că stelele de cinema ca Steve McQueen și Paul Newman purtaseră aceste ceasuri ale casei elvețiene. Probabil Însă că lui Dario nu avea să-i placă. Era un model prea tineresc, prea agresiv. — Da, vin, promise Sasha. Emma Își spuse tristă că bărbații nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Buonocore. La multiplexul Barberini proiecțiile Începuseră deja. La sala 4 rula Rancid Aluminium, la sala 2 The Calling - deja din titlurile agresive se Înțelegea că nu erau filme potrivite pentru Kevin. Lui Antonio Îi venise ideea să-i ducă la cinema. Îi era greu să stea de vorbă cu ei. Valentina insistase să meargă la Billy Elliot, dar nu mai rula nicăieri, iar pe afișul lipit pe ușa barului nu reușiră să-l găsească nici măcar În reluare. — Ce fel de filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
reluare. — Ce fel de filme vezi cu mama? Întrebă Antonio. Valentina și Kevin se priviră surprinși. O pomenise. Ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Atunci Înseamnă că Într-adevăr ceva s-a schimbat. — Mama nu mă duce niciodată la cinema, constată Kevin, deja pregătit să o renege, pentru ca tati să nu-și dezlipească mâna de pe umărul lui. Mami Împrumută casete. — Vrei să Împrumutăm o casetă? — Da. — Care? — Regele Leu. — Dar l-ai văzut deja de o sută de ori, protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ucigaș. Mai precis, pe la sfârșitul lui martie, la mai bine de o lună după ce-o văzuse pentru prima oară în Groapa de la Muzeul Literaturii, Zogru intrase în sângele lui Andrei Ionescu, o sunase pe Giulia și o invitase la cinema în mall-ul din Titan. Rula Aviatorul, dar nici nu conta ce film ar fi fost, căci și el, și Giulia erau topiți, zemoși, fără gânduri și cu sufletul umflat ca un balon. Au colindat prin magazine, au mâncat pizza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
OK. Data viitoare. Bobo o luase în serios. Ei i-ar fi plăcut să insiste, dar, bineînțeles, dacă ar fi insistat, ar fi agasat-o. Îl privea din afară, de parcă ar fi fost însuși Orlando Bloom pe un ecran de cinema într-un film de categorie B. - Uite ce înțepături am aici pe gât, îi arătase Bobo, în timp ce se cuibărea în celălalt fotoliu. Ai mai văzut așa ceva? Pe Giulia o trecuse un fior iute, ca o pișcătură, pentru că își adusese aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nu le vom uita, Vor dăinui-n inima mea. Pasiuni Dacă ești pasionat De teatru sau de cântat, De desen sau poezii, Pasiuni sunt mii și mii. Un pictor poți deveni, Ori actor vei putea fi. De ești stea de cinema, Faima este doar a ta. Dacă vrei ceva ușor Poți să fii un dansator Și dacă ești îndrăzneț Te poți face cântăreț. Copii, sunteți talentați ! Și de ce să n-arătați Că puteți face orice C-un pic de pricepere?! Copilăria
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi-a spus că e timpul să plec, el nu mă poate duce acasă, pentru că așteaptă pe cineva, dar sunt deja băiat mare, o să găsesc eu drumul și singur, și eu i-am zis că sigur că da, și la cinema obișnuiesc să merg singur, atunci bunicul a luat damigeana, și-a turnat în pahar restul de vin și mi-a spus să am grijă de mine, la revedere, și atunci am simțit că mi-e foarte sete, însă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tot bubuie-n urechi, și am simțit banana ascunsă sub tricou că-mi lunecă încet la vale, așa că am apucat-o prin tricou, mi-am lipit-o cât mai strâns de burtă și nu m-am mai oprit din alergat. Cinema Trei, din cele patru șuruburi, au ieșit ușor, dar cel de-al patrulea nici de-al dracu’ nu s-a clintit din loc, degeaba am tras din toate puterile de cheia franceză, pe care o luase Feri de la taică-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dorindu-mi să nu fi câștigat pariul făcut de dimineață. Făcusem pariu cu Feri, de-ndată ce tovarășul director a intrat în clasă, să ne anunțe că primele trei ore nu se vor ține, pentru că toată școala va merge la cinema să vizioneze un documentar despre planul cincinal, Se clădește țara, ei, și atunci Feri mi-a propus să facem pariu dacă-o să se ia, sau nu, curentul în timpul filmului, Feri susținea că nu, fiindcă ar fi fost sabotaj să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pariu, și atunci am făcut pariu, i-am promis că-n caz de câștigă el, îi dau praștia mea cu elastic din cauciuc, iar el mi-a promis că dacă pierde, îmi arată pe unde se intră, din sala de cinema, în camera aia secretă de proiecție, despre care-i povestise bunică-su, și unde se țin rolele cu filme interzise, care nu se dau la cinema niciodată, că acolo există toate filmele despre care noi auziserăm numai, fără să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a promis că dacă pierde, îmi arată pe unde se intră, din sala de cinema, în camera aia secretă de proiecție, despre care-i povestise bunică-su, și unde se țin rolele cu filme interzise, care nu se dau la cinema niciodată, că acolo există toate filmele despre care noi auziserăm numai, fără să le putem vedea vreodată, toate cele șase episoade din Omul Păianjen și filmele cu Tarzan și Zorro și încă o mulțime de alte filme cu indieni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mult și, de obicei, se aștepta multă vreme, în beznă, până se dădea curentul înapoi, sau până soseau echipele de ordine ori pompierii să evacueze sala, și cum asta nu-mi făcea plăcere, preferam să nu mai merg deloc la cinema. De altfel, de când l-au luat pe tata, nu prea mai aveam nici bani, să zicem că se putea face blatul, nici nu era greu, trebuia doar să știi să dai din coate și să te împingi și să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu spatele la mine, și atunci m-am uitat și eu prin sală, l-am auzit pe Feri scoțând un fluierat și, văzând ceea ce am văzut, îmi venea și mie să fac la fel. Ne aflam într-o adevărată sală, mare, de cinema, doar că în loc de scaune erau fotolii uriașe din piele, două în mijlocul sălii, unul lângă altul, iar în spatele lor, dispuse în semicerc, încă vreo zece, peretele dinaintea lor era complet acoperit de o cortină roșie foarte mare. În spatele celor două fotolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
până a Împlinit treisprezece ani. I-a cam lipsit tatăl, dar, nu știu... Copiii chiar au nevoie de un tată? Sigur este că taică-su nu avea nevoie de un fiu. La Început Îl mai scotea puțin, Îl ducea la cinema sau la McDonald, Întotdeauna Îl aducea acasă Înainte de vreme. Pe urmă a venit din ce În ce mai rar: de când s-a mutat În Sud cu noua lui prietenă, n-a mai dat nici un semn. L-am crescut aproape singură, poate că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
grecesc. La intersecția cu bulevardul Saint-Germain, la McDonald, Înfuleca mai mulți cheeseburgeri, bea Coca-Cola și milk-shake cu banane; apoi cobora Împleticindu-se pe strada La Harpe și termina la patiseriile tunisiene. În drum spre casă, se oprea În față la cinema Latin, care propunea două filme porno pentru un singur bilet. Uneori rămânea câte jumătate de oră În fața cinematografului, prefăcându-se că studiază traseele de autobuz, cu scopul niciodată atins de a vedea intrând o femeie sau un cuplu. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]