4,212 matches
-
intrare) amintește rolul rabinului Ben-Zion Albert Wesel (decedat la 25 februarie 1938), care a condus comunitatea evreiască din Turda timp de 38 de ani. Deasupra intrării în sinagogă există două inscripții în limba ebraică: - inscripția de sus, cu litere mici: "Clădită între anii 1921-1926". - inscripția de jos, cu litere mari: "Aceasta este poarta Domnului; cei drepți să intre prin ea". Textul este luat din „Psalmii regelui David” (Vechiul Testament). Prezența citatelor din Torá la intrarea în sinagogi este o tradiție veche la
Sinagoga din Turda () [Corola-website/Science/306991_a_308320]
-
de pe actuala stradă Mihail Kogălniceanu, pe locul unde acum se află Casa Universitarilor), care în 1906 s-a mutat în teatrul nou construit (actuala clădire a Teatrului Național). Pe locul actualului teatru maghiar a existat inițial un teatru de vară clădit în 1874 după planurile arhitectului Henrich Zimmermann. În 1909-1910 Jenő Janovics ridică pe actuala stradă Emil Isac un studio propriu, pentru cinematografie și teatru, pe care îl va denumi „Cercul Teatral”. După Primul Război Mondial teatrul maghiar s-a mutat
Teatrul Maghiar de Stat din Cluj () [Corola-website/Science/307012_a_308341]
-
relief “Palatul Orașului”, care este în partea de sus a pieții, în fața fruntariului bisericii celei mari romano-catolice. Aceasta este un edificiu cu etaj, de mari proporții, cu acoperiș terminat în turn, care este important nu atât pentru vechimea sa (fiind clădit între anii 1795-1806), ci mai ales pentru ca este clădit aproape în întregime din material provenit din pietrele care reamintesc puterea Romei (castrul roman Potaissa). Din castrul roman au fost aduse cărămizi cu ștampila LVM (Legiunea a V-a Macedonica), în
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
a pieții, în fața fruntariului bisericii celei mari romano-catolice. Aceasta este un edificiu cu etaj, de mari proporții, cu acoperiș terminat în turn, care este important nu atât pentru vechimea sa (fiind clădit între anii 1795-1806), ci mai ales pentru ca este clădit aproape în întregime din material provenit din pietrele care reamintesc puterea Romei (castrul roman Potaissa). Din castrul roman au fost aduse cărămizi cu ștampila LVM (Legiunea a V-a Macedonica), în pereți au fost incastrate monumente sculptate, iar pe coridor
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
unde devenise celebru pentru harul său, unde, însoțit de câțiva călugări, a efectuat slujbe de exorcizare. Din colecta publică, a ridicat o biserică în satul natal și a dăruit Comunitatii românesti din Israel un teren la Ierihon, unde a fost clădit un lăcaș de cult ortodox, cu hramul "Nașterea Domnului", în care să fie adunate toate măicuțele românce din Israel - în număr de aproximativ 70. Arhimandritul Ilarion Argatu a trecut la cele veșnice la data de 11 mai 1999, la vârsta
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
În acest schit s-au oploșit câțiva călugări pusnici, care duceau o viață grea"”. Cei câțiva călugări iubitori de isihie au ridicat ulterior, în plin codru al Pietrăriei, ""pe o dărâmătura de stâncărie, ce forma un fel de cetățuie naturală,clădită prin voia întâmplărei"", o sihăstrie cu hramul “Buna Vestire”. Aflând de existența acesteia, în anul 1732, domnitorul Moldovei Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a trimis acolo materiale și meșteri care au construit un schit cu
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
și construiește mănăstirea. Cea mai veche menționare documentară a Mănăstirii Mihai Vodă se găsește în grammata patriarhală din 1591 întocmită de egumenul Evghenie de la Mănăstirea Simonopetra de la muntele Athos. Conform acestui document Evghenie i-a cerut lui Mihai Viteazul să clădească o nouă mănăstire, cea veche, Biserica Albă-Postăvari, metoh al Mănăstirii de la Athos aflându-se în apropierea unei mlaștini aducătoare de boli. Conform documentului din 1591 ctitoria lui Mihai Viteazul avea statut de stavropighie patriarhală și era în jurisdicția canonică a
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
din anul 1832, până în anul 1848, Vasile Erdeli a făcut multe vizitații canonice în Banat și a reușit să mărească numărul parohiilor de la 2 la 22. La Carei, Satu Mare, a înființat un vicariat. În dioceza pe care o conducea, a clădit și reparat 50 de biserici. A recomandat preoților și credincioșilor să se aboneze la „Gazeta de Transilvania” care apărea la Brașov. A introdus limba română ca limbă de predare, începând cu 4 martie 1849, în locul limbii latine, la gimnaziul de
Vasile Erdeli () [Corola-website/Science/308196_a_309525]
-
de va scăpa sănătos, va ridica acolo o biserică măreață. În fine, scapă și fuge la Rusciuc și de acolo la Constantinopol; cumpără domnia cu 600.000 lei și în primăvara anului 1679 se urcă pe tron și începe a clădi actuala biserică, la 26 mai același an, pe care o termină în anul 1682, luna octombrie” Răpus de o boală necruțătoare, Șerban Cantacuzino moare la 28 octombrie 1688, la numai 54 de ani. Este înmormântat în naosul bisericii de la Cotroceni
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
mari, izolate de lume, maica Olimpiada a întemeiat, între anii 1781-1785, o mică sihăstrie în poiana Văratec. În iunie 1785, Olimpiada, împreună cu duhovnicul Iosif, au început construirea unei biserici de lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Lângă biserică, s-au clădit și chilii în care s-au stabilit mai multe călugărițe, fondându-se astfel Schitul Văratec. Alături de maica Olimpiada, duhovnicul Iosif este considerat și el ca fondator al mănăstirii. Acesta s-a născut în jurul anului 1750, în localitatea Valea Jidanului din
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
al 15-lea "Nydernsleisheim" a fost redenumit în funcție administrativă în "Grossenschleißheim" (Schleißheim Mare), și în 1485 localitatea a fost numită sediul unei "Hauptmannschaft" (desemnare pentru o zonă de autoritate, care este sub conducerea unui căpitan). Vechea biserică Sf. Ulrich, clădită pe temeliile unei biserici din 1260, a fost sfințită în anul 1518 și stă astăzi sub protejarea monumentelor istorice. Unterschleißheim a devenit în cursul reformei administrative în Bavaria din 1818 o comunitate politică independentă. Până în 1900 satul avea încă caracter
Unterschleißheim () [Corola-website/Science/307751_a_309080]
-
au supranumit-o „Frumoasa“. Această denumire a bisericii apare pentru prima dată într-o însemnare grecească din 1723 de pe o Evanghelie a acesteia, găsită în București și răscumpărată de către protosinghelul Silvestru. Peste un deceniu, în timpul ocupației rusești de la 1739, casele clădite de Grigore Ghica la Frumoasa au fost dărâmate. După cum relatează Ion Neculce, Constantin Cantemir, fiul lui Antioh Cantemir, împreună cu fratele său, maiorul Dumitrașcu, și cu oștile rusești, au intrat la 2 septembrie 1739 în Iași, ieșindu-le înainte ""mitropolitul și
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
să zapciască pe boeri de bani"". După cum scrie Neculce, ""Meneh l-au pus la calaur (strajă, n.ns.) și s-au mâniet și au trimis de au strâcat casăle de la Frumoasa"". În primăvara anului 1740, Ghica a pus să se clădească alte case în incinta Mănăstirii Frumoasa. Cronicarul Enache Kogălniceanu a scris următoarele: ""Iară când a fost de primăvară s-au apucat iară de casele domnești de la Frumoasa și le-au isprăvit până în toamnă, după cum se văd și astăzi"". Cronicile vremii
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Domnitorul Moldovei, Grigore al II-lea Ghica (1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748), care restaurase Mănăstirea Frumoasa începând din 1729, a construit „un ansamblu de palate minunate după moda orientală de la Țarigrad“. Peste un deceniu, în timpul ocupației rusești de la 1739, casele clădite de Grigore Ghica la Frumoasa au fost dărâmate. În primăvara anului 1740, Ghica a pus să se clădească alte case în incinta Mănăstirii Frumoasa. Palatul domnesc este construit din piatră, având un parter înălțat de la nivelul pământului, unde se ajungea
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
1729, a construit „un ansamblu de palate minunate după moda orientală de la Țarigrad“. Peste un deceniu, în timpul ocupației rusești de la 1739, casele clădite de Grigore Ghica la Frumoasa au fost dărâmate. În primăvara anului 1740, Ghica a pus să se clădească alte case în incinta Mănăstirii Frumoasa. Palatul domnesc este construit din piatră, având un parter înălțat de la nivelul pământului, unde se ajungea prin urcarea unor trepte din piatră. La intrare se afla un pridvor deschis, susținut de stâlpi de lemn
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
ședința din 9 martie 1875, N. Manolescu își dezvolta dizertația despre „Holera” - inaugurând cu aceasta seria conferințelor Societății; aceasta, împreună cu conferințele studentului Istrate „Asupra României din punct de vedere medical” și despre „Parnasul medical”, formează baza pe care s-a clădit întreg edificiul activității științifice a Societății. Din 1876 președintele acestei societăți devine C.I. Istrati. În aprilie 1877, firul acestei activități este întrerupt iar membrii Societății se vor implica activ în Războiul de independență - „ostașii în alb”, cum au fost numiți
Societatea Studenților în Medicină din București () [Corola-website/Science/306594_a_307923]
-
50% preferând să profeseze în industrie, 20% în sectorul servicii/bănci/asigurări/consultanță, iar circa 10% își continuă studiile printr-o teză de doctorat. École Polytechnique este considerată cea mai prestigioasă instituție de învățământ științific din Franța. Această reputație este clădită atât pe dificultatea concursului de admitere, cât și pe faptul că o bună parte dintre politehnicieni, odată intrați în sfera profesională, acced la poziții cheie în industrie, afaceri, administrație, management sau chiar politică, perpetuând renumele școlii și justificând sintagma de
École polytechnique () [Corola-website/Science/306631_a_307960]
-
istoric (), datând din sec. al XIII-lea, zidită pe Dealul Cetății (496 m), de unde domină regiunea din jurul localității Șiria. Rolul îndeplinit de cetate era strategic, de apărare și economic având arondate 110 sate. Arhitectura cetății are câteva părți: corpul central clădit pe o stâncă de formă neregulată ovoidală cu diferențe de nivel. La vest peretele este lung de 24 m, înalt și cu găuri. Spre nord se văd rămășițele unui donjon (turn). A dispus de încăperi iar la subsol comunică în
Cetatea Șiriei () [Corola-website/Science/306690_a_308019]
-
locale , altele provenind din alte localități de pe coasta de est a Mării Mediterane. De asemenea se pot vedea pietre de mormânt din cimitirul evreiesc antic din secolele II-V e.n. artera principală de transport și comercială a orașului de azi, clădită de guvernatorul otoman Hassan bek în 1915. Elevi ai școlii agricole evreiești Mikve Israel din vecinătate au participat la plantarea palmierilor la începuturile acestui bulevard. Aici se află moscheea Al Nuzha și alte instituții musulmane. sinagogi ortodoxe și centrul cultural
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
protocali în secolul al XIX-lea. Trei din pereții externi ai moscheii sunt parte din zidul cetății. În construcția moscheei au fost folosite materiale, inclusiv coloane de marmură prelevate din edificii cruciate din Cezareea și Ascalon. Lângă ea a fost clădit în acelaș timp un han „Han al Kamkh” destinat pelerinilor și vizitatorilor. Sabil Suleiman (1809), situat în apropiere în partea de sud a Marii moschei și destinat ablațiunilor rituale, a fost și el clădit de Abu Nabut. Zona din sudul
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
și Ascalon. Lângă ea a fost clădit în acelaș timp un han „Han al Kamkh” destinat pelerinilor și vizitatorilor. Sabil Suleiman (1809), situat în apropiere în partea de sud a Marii moschei și destinat ablațiunilor rituale, a fost și el clădit de Abu Nabut. Zona din sudul Moscheii Mari, unde Abu Nabut a înființat bazaruri, a devenit centrul orașului și locul de unde au pornit procesiunile religioase musulmane, inclusiv în timpul răscoalelor din prima jumătate a secolului al XX-lea. Dupa căderea minaretului
Jaffa () [Corola-website/Science/306648_a_307977]
-
ei, există indicii că a participat și Toma din Suceava, care se intitula "„zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voevodul Moldovei”". Echipa aceasta a realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii. Potrivit obiceiului, ctitorul a clădit odată cu biserica și chilii pentru călugări și ziduri înconjurătoare. În anul 1641, domnitorul Vasile Lupu (1634-1653) a încojurat ctitoria logofătului Toader Bubuiog cu ziduri durabile de piatră și a construit un turn masiv cu parter și trei etaje. În anul
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
Ceylon) și Bangladeshul, devenit independent în 1971. În Valea Indusului, care azi aparține Pakistanului, în jurul anului 2500 î. Chr. s-a format una din cele mai vechi civilizații ale lumii. Au avut orașe mari, proiectate cu mare minuțiozitate, casele fiind clădite din cărămizi de lut ars, orașele fiind dotate cu rețele de apă și canalizare bine dezvoltate. Au conceput și o scriere în imagini, care, din păcate nu s-a putut descifra nici până azi, și din această cauză avem doar
Subcontinentul Indian () [Corola-website/Science/308301_a_309630]
-
trage numele de la un oarecare cioban sau, după cum spun alții, haiduc vestit, care se chema Bucur. Acesta își păștea oile în acea câmpie de pe marginea râului Dâmbovița și poate că pe acolo își făcea și haiduciile lui. În urmă a clădit o biserică (...) și a început să construiască și câteva case pentru el și pentru alții". În prezent, profesorul Marcel Dumitru Ciuca, cel care a îngrijit republicarea lucrării lui Dimitrie Papazoglu, consideră că acesta a greșit datarea bisericii, prezentată în cartea
Biserica Bucur () [Corola-website/Science/308364_a_309693]
-
diverse completări și ajustări. Biserica adăpostește moaștele Sfântului Dimitrie Basarabov (Dimitrie cel Nou), așezate într-o raclă de argint, aduse din Bulgaria la 13 iulie 1774. Paraclisul bisericii este piesa cea mai valoroasă din tot ansamblul mănăstiresc de pe Dealul Mitropoliei. Clădit în secolul al XVII-lea împreună cu palatul, paraclisul este refăcut 1723. Amintirea acestui moment se regăsește pe inscripția grecească din interiorul edificiului, pictată deasupra ușii. Inscripția este în versuri și reprezintă opera poetului Dimitrie Notara. Inscripția prezintă un aspect inexact
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]