7,569 matches
-
el să se treacă voluntar la apărare. S-au dus la bufet și s-au luat și cu alții care mai era acolo și s-au îmbătat ceva de pomină. Tata s-a suit în clopotnița bisericii și a bătut clopotul în dungă, de mobilizare. Ăialanții se-ncolonase pă șosea și defilau și cântau cum cântă recruții când pleacă la armată. Mai să-i ia cu miliția, să-i ducă la bulău. - Cehoslovacia a fost în șaișopt. Asta cu planul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Escavatoristul ăla blond te-a făcut“, mai preciză zâmbind duios. Dinspre bucătărie veni, șonticăind, Sighirtău, văr bun cu Soporan. Abia mergea. Se răsturnase vara trecută butoiul cu vin peste el și-i stâlcise picioarele. Mergea împleticit, ca paraliticul de bătea clopotul la biserică. - Iertați, părinte, oftă Sighirtău. S-a aprins neamurile toate de la devideul ăla și Milică se dă tare. Poate e mai bine să mai treceți mâine p’aci părinte, că azi... - Auzi, brea nea Stoiene, da cu mama ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
până la jertfă de sine, când era vorba de apărarea tronului și a tinerei noastre Dinastii. În fine, un dosar întreg din 1907, de la Ministerul de Interne, conținea actele cercetării întreprinse în jurul spânzurării preotului Lavrentie Goncea. Fusese găsit atârnat de limba clopotului mare (1.234 kilograme) din clopotnița bisericii „Sfinții Constantin și Elena“ din oraș, unde peste mai bine de opt decenii avea să slujească popa Ioachim, prosper întreprinzător, care ținea (printr-un nepot) și restaurantul „Clodie’s dandy“, cu club de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de pe șină pe platforma din zona de servicii, după care a dispărut. — Nu se mișcă nici de-al dracu’, îi spuse mașinistul lui Steve, în cele din urmă, după ce prinse iar glas. Eram doi oameni atârnați de el, parcă trăgeam clopotul, nu alta, și ăla tot nu se mișca, fir-ar el să fie! De ridicat, s-a ridicat, mama ei de porcărie. Altfel micuța ar fi rămas înțepenită acolo pân’ la pauză. Observam că elocvența marca Steve era contagioasă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mirosul de brad Ninge și plouă - prin cenușiul zorilor cântec de cocoș Valuri clipocind - cum duce apa-n vale tot cerul senin Și în vitrine culoarea noroiului - model de sezon Cerul mohorât - prin frunzișul rărit cânt vesel de scatii Bat clopotele - zbor de porumbei și ciori peste cupole Albul peste alb - din zăpada mieilor răsar ghiocei Tresar apele - mâțișorii salciei plesnesc pe ramuri Vârtejuri de vânt ridicând nisipul spre cer - sosesc graurii Dimineață de martie fără soare - doar triluri pe ram
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pe primul, nici nevoie - din pricina adierii - de a doua. Și așa, o zi, și încă una, și a treia, până când, cu ultima rază de lumină, se iviră în fața lui zidurile albe și acoperișurile de paie ale Misiunii de pe râul Yari. Clopotele îi chemau pe indieni la slujba de seară și din bucătărie ajungea, călărind pe vânt, o aromă uitată de fasole cu cârnați. — Dumnezeule! murmură el. Preoții ăștia înfulecă precum lupii... Își adună ultimele puteri care-i mai rămăseseră, vâsli de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de-o clipă, apoi se eliberă, picioarele rotindu-i-se spre exterior Într-o delicată mișcare arcuită ca de balet care-l desprinse din loc și-l făcu să plutească din nou spre Întinsul apei și spre libertate. În apropiere, clopotele bisericii bătură ora patru dimineața, iar apele Își Încetiniră mișcarea de parcă asta li s-ar fi ordonat să facă. Treptat, se liniștiră și mai mult, până ce ajunseră la acel moment de perfectă nemișcare dintre flux și reflux, când apele așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ocupa o Întreagă latură a vastului campo deschis. Pe apele lagunei trecu alene o barcă mică și vălurelele pe care le iscă se unduiră pe canal În sus și se jucară cu cadavrul, Împingându-l Înapoi spre zidul debarcaderului. Pe când clopotele băteau ora cinci, o femeie din una dintre casele Înălțate deasupra canalului cu fața spre campo deschise cu putere obloanele verde-Închis de la bucătărie și se Întoarse pentru a face mai mică flacăra sub ibric. Fără să fie trează pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Rămase unde se afla, sprijinit de balustradă, studiind acoperișurile și turnurile care nu Încetau niciodată să-l mulțumească. O auzi pe Paola cum trecea pe hol, Întorcându-se În bucătărie, auzi zăngănitul de oale mișcate, dar rămase locului, ascultând dangătul clopotelor de la San Polo ce băteau ora opt, apoi reverberația ca un răspuns a celor de la San Marco, câteva secunde mai târziu, ca Întotdeauna, răsună puternic peste oraș. Când toate clopotele tăcură, reintră În casă, Închise ușa În calea răcorii tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
auzi zăngănitul de oale mișcate, dar rămase locului, ascultând dangătul clopotelor de la San Polo ce băteau ora opt, apoi reverberația ca un răspuns a celor de la San Marco, câteva secunde mai târziu, ca Întotdeauna, răsună puternic peste oraș. Când toate clopotele tăcură, reintră În casă, Închise ușa În calea răcorii tot mai pronunțate a serii. În bucătărie, Paola stătea la aragaz, amestecând În risotto, oprindu-se din când În când să mai adauge supă fiartă. Un pahar de vin? Întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În camera de zi după un scaun cu spătar drept, pe care-l așeză la o distanță perfectă de balustradă. Se așeză, Împinse scaunul pe spate și-și odihni picioarele pe balustradă. Înșfăcând ziarul, Îl deschise și Începu să citească. Clopotele bisericii sunau, soarele Îi cădea din abundență peste față și Brunetti cunoscu o clipă de pace absolută. Paola vorbi din pragul ușii de la terasă. — Guido, cum o chema pe doctoriță. — Pe cea frumușică? Întrebă el fără să ridice ochii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
telepat. Și nu ești. Așa că nici să nu-ncepi să gândești așa. Brunetti era surprins de furia reală din vocea ei. Își Înfășură un braț pe după mijlocul ei și o trase mai aproape de el. Rămaseră așa, fără să vorbească, până când clopotele de la San Marco bubuiră de ora zece. — Ce ai de gând să faci? Vei merge la Vicenza? — Nu, nu Încă. Am de gând să aștept. — Cum adică? — Orice ar fi știut ei, știau datorită locului lor de muncă. E singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Brunetti Își permise o fantezie de-un moment, Închipuindu-și-l pe Patta, cu tot cu portțigaretul de onix și baston și, din cauză că serile acelea târzii erau cețoase, cu impermeabilul său Burberry, cu gulerul meșteșugit ridicat, așteptând pe pasarela de la Arsenale În vreme ce clopotele de la San Marco băteau de miezul nopții. Fiindcă era Închipuirea lui, Brunetti Îl puse pe Patta să se Întâlnească nu cu Ruffolo, care vorbea italiana, ci cu băiatul acesta simplu din Burano, și Închipuirea și pierdu În toiul sunetul trunchiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ea, așezându-și brațul peste umărul ei. — La apus, cerul a aruncat ultimele scânteieri de lumină; curând se va Întuneca. — Se scurtează zilele, nu-i așa? Întrebă ea. El o strânse mai tare și clătină din cap. Rămaseră Împreună așa. Clopotele Începură să sune, mai Întâi cele mici de la San Polo și apoi, de cealaltă parte a orașului, a canalului, a secolelor, auziră bubuitul impetuos al clopotelor de la San Marco. — Guido, cred că Raffi e Îndrăgostit, spuse ea, sperând că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Întrebă ea. El o strânse mai tare și clătină din cap. Rămaseră Împreună așa. Clopotele Începură să sune, mai Întâi cele mici de la San Polo și apoi, de cealaltă parte a orașului, a canalului, a secolelor, auziră bubuitul impetuos al clopotelor de la San Marco. — Guido, cred că Raffi e Îndrăgostit, spuse ea, sperând că era momentul potrivit s-o spună. Brunetti stătu lângă mama fiului său, gândindu-se la părinți și la felul În care aceștia Își iubesc copiii. Nu spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Tudor-Alexandru Trif, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Gheorghe Lazăr” Zalău județul Sălaj profesor coordonator Iacob Diana Toamna își așterne covorul de frunze ruginii peste lume și zilele cenușii îndeamnă la visare. De departe răsună pădurea, ca un clopot vechi, de aramă și lanurile de porumb îi răspund cu un foșnet subțire și dulce, răspândind miros de bucate proaspete. Într-o astfel de zi, bunicul meu, care nu este chiar un bunic deoarece nu are barbă albă și lungă
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
vom face, rostește cu hotărâre Eminescu, deoarece patria nu-i doar un cuvânt pe buze, patria este suflarea aceea sfântă din noi. De departe se auzea foșnetul pădurii din Făgete, iar din valea caselor se părea că răsună glas de clopot la miez de noapte. Cei doi s-au îmbrățișat, apoi Eminescu a spus: E târziu și noi trebuie sa ne continuăm drumul. Peste câteva ore vom pleca, dar promit să ne reîntâlnim cât mai curând. La revedere, draga prietene! Sunteți
Luminătorii neamului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tudor-Alexandru Trif () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_695]
-
traversase strada, în diagonală, cu mâinile în buzunare și se îndreptatse către casă. Intrase în curte, străbătuse cu pași ușori aleea pavată cu gresie rombică și sunase. Preferase soneria, chiar dacă, inițial, fusese tentat să miște în stânga și în dreapta limba unui clopot fixat în partea stângă a ușii. Renunțase imediat, fiindcă ajunsese la concluzia că astfel de accesorii ale trecutului nu făceau deloc casă bună cu prezentul. Înainte de a auzi pașii târșâiți ai proprietarului care se îndrepta către ușă, dusese mâna câtre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în Mine, nu va muri... 2011... iunie 28... Trecuse abia o săptămână de când se intrase în solstițiul de vară... începutul anotimpului astronomic al verii... Luna lui Cireșar era pe sfârșite... Era în ziua din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel. Clopotul, de la Biserica cimitirului „ Eternitatea ” , bătea cu dangăt rar... Era dangăt de moarte... Bătea atât de rar, parcă ar fi numărat clipele fiecăruia. Nu mai era bătaie de clopot, era tremur cu durere în carne, în suflet... Bătea pe ultima bucățică
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pe sfârșite... Era în ziua din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel. Clopotul, de la Biserica cimitirului „ Eternitatea ” , bătea cu dangăt rar... Era dangăt de moarte... Bătea atât de rar, parcă ar fi numărat clipele fiecăruia. Nu mai era bătaie de clopot, era tremur cu durere în carne, în suflet... Bătea pe ultima bucățică de drum până la locul de veci. Cimitirul, cu totul înfrunzit, avea culoarea firului de iarbă abia încolțit. O mierlă fluiera undeva în frunzar, atât de frumos și fermecător
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bucățică de drum până la locul de veci. Cimitirul, cu totul înfrunzit, avea culoarea firului de iarbă abia încolțit. O mierlă fluiera undeva în frunzar, atât de frumos și fermecător ca într-o lume de nepătruns... de neînțeles pentru noi oamenii. Clopotul bate... bate întruna, ținânad pasul cu preoții, cu carul... cu lacrimile. Carul se mișcă încet... lumea se mișcă încet, și soarele se mișcă încet... Iorgu în urma carului, ar fi plâns cu inima, cu toată ființa lui, dar nu mai avea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În fața atotputerniciei necunoscutului, cu resemnarea se împletea un fel de revoltă, inima îi clocotea în piept, sufletul îi era străbătut de un simțământ de pătimașă răzvratire împotriva acestei nedrepătăți. Loviturile inimii în pieptul lui, raăsunau în ureche ca bătăi de clopot. Tresări. Gânduri nebune alergau prin goana sângelui...I se urcă în tâmple, în creier... întreaga ființă se prefăcu într-un strigăt, pe care îl sfărâmă intre dinți.. .îl înnăbuși cu pumnii. „ - Nu-mi voi afla pacea sufletului tot restul vieții
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
n-a gândit niciodată. ”- Așteaptă-mă, Fata...așteaptă-mă, că vin și eu !” bâigui el cu privirea rătăcită. Bulgării grei de pământ curgeau întruna...groapa se umplea repede, iar Iorgu parcă se depărta tot mai mult de adâncul ei. Bătaia clopotului părea că numără bulgării căzuți peste raclă. Cei de față simțiră, trecând prin ființa lor, suflarea înghețată a atotputerniciei necunoscutului...misteriosul fior al veșniciei... Pentru o clipă Iorgu se întoarse în sine înuși și găsi o lume nouă... Clopotul își
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Bătaia clopotului părea că numără bulgării căzuți peste raclă. Cei de față simțiră, trecând prin ființa lor, suflarea înghețată a atotputerniciei necunoscutului...misteriosul fior al veșniciei... Pentru o clipă Iorgu se întoarse în sine înuși și găsi o lume nouă... Clopotul își continua dangătul melancolic, cu bătaia într-o dungă, care te făcea să-ți astupi fața cu palmele și să plângi...să tot plângi... Mulțimea în tăcere, începu a se risipi părăsind cimitirul. Carmen, nepoata lui Iorgu, sfârșită de durere
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la îndoială înțelepciunea. "ursita a grăit". Firea omenească e astfel concepută ca nimeni să nu poată trece de sorocul ce i-a fost ursit. ”pulbis et umbra sumus!” nu suntem decât țărână și umbră...asta suntem!” a mai adăugat gândul. Clopotul bătea, bătea întruna... Glasul lui de bronz părea un fior, o chemare... o tânguire înălțătoare spre Cer, ingânând un psalm care nu mai era vibrație de metal, ci o înfiorare cutremurată în carne... Cimitirul își are rostul lui...își are
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]