7,719 matches
-
facilitat jocul neîngrădit al alianțelor și al contraalianțelor, exerciții care, după Congresul de la Viena (1815), avea să dobândească o notorietate deosebită datorită constituirii „Sfintei Alianțe”. Aceasta avea să marcheze în mod deosebit de profund destinele Europei și nu numai ale ei. Coalițiile de tipul „Sfintei Alianțe” nu numai că erau consacrate exercitării libere a dreptului la război, dar erau și expresia conservatoare a vechiului regim monarhic. Câteva trăsături ale perioadei de care vorbim, care merge de la sfârșitul primului război mondial ajută la
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
înțelegeri vizând crearea de alianțe având scopuri agresive. Prin urmare, toate alianțele timpului s-au autodefinit ca fiind defensive, dar eufemismele la care s-a recurs nu puteau estompa în câteva cazuri, scopurile diametral opuse celor oficial declarate. Alianțele și coalițiile perioadei interbelice pot fi grupate în două mari categorii. Din prima categorie fac parte acele alianțe care și-au propus drept obiectiv principal respectarea ordinii internaționale stabilită prin tratatele de pace și prin Pactul Societății Națiunilor. În a doua sunt
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
pot fi grupate în două mari categorii. Din prima categorie fac parte acele alianțe care și-au propus drept obiectiv principal respectarea ordinii internaționale stabilită prin tratatele de pace și prin Pactul Societății Națiunilor. În a doua sunt incluse diferite coaliții încheiate de statele revizioniste, al căror obiectiv fundamental urmărea modificarea status-quo- ului teritorial și politic rezultat în urma primului război mondial, eroziunea ordinii internaționale bazate pe principiile incluse în Pactul Societății Națiunilor ca și destabilizarea situației europene și dincolo de frontierele continentului
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
decât de o superputere, ceea ce nu este cazul cu nici unul dintre aliați. Cercetarea sistemului internațional multipolar din perioada interbelică a dezvăluit existența acestor două „dileme” care au fost asociate cu percepția avantajului sau dezavantajului militar de către un stat sau o coaliție de state. S-a observat astfel că strategiile de balansare agresivă, bazate pe percepția avantajului ofensiv și „împovărarea aliatului”, care se întemeiază pe asumarea avantajului defensiv au, fiecare, efecte destabilizatoare, conducând la percepții incorecte. În sistemul internațional contemporan, multipolaritatea este
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
ca și de transformările profunde care s-au produs în societatea internațională. Astăzi există o mai mare preocupare pentru o tratare a alianțelor printr-o optică deosebită de abordările tradiționale, într-o măsură importantă unilaterale, ce situau în centrul atenției coalițiile politice și militare (de tip ofensiv sau defensiv). Astfel, se acceptă faptul că angajamentul luat de parteneri într-o alianță sau coaliție este „formal” de regulă, dar poate fi adesea și „informal”. O a doua constatare se referă la scopurile
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
alianțelor printr-o optică deosebită de abordările tradiționale, într-o măsură importantă unilaterale, ce situau în centrul atenției coalițiile politice și militare (de tip ofensiv sau defensiv). Astfel, se acceptă faptul că angajamentul luat de parteneri într-o alianță sau coaliție este „formal” de regulă, dar poate fi adesea și „informal”. O a doua constatare se referă la scopurile alianțelor care se consideră că nu se limitează doar la cele politice, ele putând deriva și din alte preocupări, de natură economică
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
nesigure. Eșecul CENTO și SEATO sunt două exemple sugestive în acest sens și aceasta chiar într-un cadru internațional previzibil cum a fost cel al „războiului rece”. După anii 1989-1990, limitele alianțelor permanente au devenit și mai evidente. Relevanța acestor coaliții a scăzut, cel puțin în legătură cu noua viziune asupra securității internaționale, uneori ele devenind chiar contraproductive. Grupuri de țări care împărtășeau altădată scopuri comune acum nu o mai fac sau o fac mai puțin unitar. N.A.T.O. este, din nou, un
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
ideea selectării unor state și coalizarea lor pentru atingerea unor scopuri și interese limitate, state care, în cele mai multe cazuri, sunt „demobilizate” de îndată ce obiectivul specific a fost atins. Calitatea de membri este deschisă celor care au capacitatea de a participa la coaliție și își manifestă dorința în această direcție. Din acest motiv alianțele de acest tip sunt uneori denumite „coaliții ale voluntarilor”. Exemple asupra unei astfel de viziuni asupra alianțelor sunt multiple. Cazul cel mai faimos și într-un anume fel modelul
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cazuri, sunt „demobilizate” de îndată ce obiectivul specific a fost atins. Calitatea de membri este deschisă celor care au capacitatea de a participa la coaliție și își manifestă dorința în această direcție. Din acest motiv alianțele de acest tip sunt uneori denumite „coaliții ale voluntarilor”. Exemple asupra unei astfel de viziuni asupra alianțelor sunt multiple. Cazul cel mai faimos și într-un anume fel modelul care a stat la baza acestei idei a fost operațiunea „Furtuna Deșertului”. În acest caz, ca răspuns la
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
mai faimos și într-un anume fel modelul care a stat la baza acestei idei a fost operațiunea „Furtuna Deșertului”. În acest caz, ca răspuns la o criză specifică, anume invazia și ocuparea Kuweitului de către Irak, S.U.A. au inițiat o coaliție multilaterală care în următoarele șase luni s-a dovedit victorioasă pe câmpul de luptă. Ca multe alte intervenții și aceasta a fost impusă de condițiile specifice: nu exista nici o organizație de securitate a Golfului care să încerce gestionarea crizei, capacitățile
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
și aceasta a fost impusă de condițiile specifice: nu exista nici o organizație de securitate a Golfului care să încerce gestionarea crizei, capacitățile O.N.U. în această direcție erau reduse, iar cât privește S.U.A., era prea mult să acționeze izolat. Coaliția din Golf a fost una în care sarcinile și rolurile membrilor difereau în funcție de dorința și capacitatea acestora de a contribui la depășirea crizei. Unele state au acordat doar sprijin moral și politic prin voturi într-un forum sau altul, pronunțându
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
S.U.A. au avut contribuția majoră, dar și alți participanți ca Marea Britanie și Franța au fost implicați cu forțe masive. Alte țări, fie din rațiuni politice, fie militare, au contribuit cu forțe mult mai mici și uneori numai în misiuni specifice. Coaliția învingătoare în războiul din Golf s-a destrămat imediat după terminarea lui. Cu toate acestea, o coaliție mult mai restrânsă a continuat să funcționeze după conflict pentru a supraveghea punerea de acord a guvernului irakian cu diferitele rezoluții și pentru
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
forțe masive. Alte țări, fie din rațiuni politice, fie militare, au contribuit cu forțe mult mai mici și uneori numai în misiuni specifice. Coaliția învingătoare în războiul din Golf s-a destrămat imediat după terminarea lui. Cu toate acestea, o coaliție mult mai restrânsă a continuat să funcționeze după conflict pentru a supraveghea punerea de acord a guvernului irakian cu diferitele rezoluții și pentru protejarea populației de abuzurile acestuia. Astfel, S.U.A., Turcia, Marea Britanie și Franța au operat în nordul Irakului pentru
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
acestora - de exemplu, în domeniul armelor nucleare, biologice și chimice sau al tehnologiilor rachetelor balistice. Calitatea de membri în aceste „asociații” poate reveni numai acelor state care, pe lângă posedarea acestor arme și tehnologii, manifestă și dorința renunțării la exportul acestora. Coalițiile de acest gen acționează cumva similar cartelurilor, având o poziție de monopol în domeniul tehnologiei militare avansate. Aceste coaliții informale ad-hoc câștigă tot mai mult teren în lumea contemporană. În diplomație, de pildă, managerul procesului de pace în Orientul Mijlociu, de la
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
aceste „asociații” poate reveni numai acelor state care, pe lângă posedarea acestor arme și tehnologii, manifestă și dorința renunțării la exportul acestora. Coalițiile de acest gen acționează cumva similar cartelurilor, având o poziție de monopol în domeniul tehnologiei militare avansate. Aceste coaliții informale ad-hoc câștigă tot mai mult teren în lumea contemporană. În diplomație, de pildă, managerul procesului de pace în Orientul Mijlociu, de la Conferința de la Madrid din 1991, deși coordonat de Statele Unite (cu Rusia ca cogarant), a implicat și alte state ca
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
S.U.A., singura putere globală, și se adresează unui set limitat de probleme. Pe lângă acestea, ele au mai mult aspectul unei activități decât al unor organizații propriu-zise. Desigur, și acest tip de alianțe cunoaște anumite dezavantaje specifice. Prin însăși natura lor, coalițiile ad-hoc nu pot exista înaintea problemelor sau crizelor pe care vor să le gestioneze și de aceea nu au posibilitatea împiedicării lor și acționează post-factum. Totuși, dacă ele se organizează suficient de rapid, pot îndeplini într-un anumit grad o
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
însă, alianțele ad-hoc au nevoie de timp pentru a se coagula și acționa. Ele vor fi adesea lipsite de autoritate politică sau legală și de finanțare solidă; aceste limite pot conduce, în ultimă instanță, la retragerea sprijinului public sau internațional. „Coalițiile de voluntari” aduc cu ele anumite avantaje care derivă din efortul colectiv (resurse, specializare, ca suport diplomatic), fără a fi necesar consensul sau autoritatea prestabilită. Ele se bucură în anumită măsură și de legitimitate internațională. Mai mult decât orice altceva
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
de voluntari” aduc cu ele anumite avantaje care derivă din efortul colectiv (resurse, specializare, ca suport diplomatic), fără a fi necesar consensul sau autoritatea prestabilită. Ele se bucură în anumită măsură și de legitimitate internațională. Mai mult decât orice altceva, „coalițiile de voluntari” pun bazele unei viziuni asupra angajării internaționale care reflectă caracteristicile lumii de după „războiul rece”. Perioada actuală posedă anumite caracteristici definitorii: - coexistența mai multor mari puteri implicate în relații care rezistă unei definiri clare și se deplasează de la cooperativ
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Ele pot să existe simultan numai în cazul când unul dintre state controlează exact jumătate din resursele sistemului potențialul militar și componentele acestuia. Stabilitatea sistemului este atinsă atunci când toate statele sunt „esențiale”, fiecare putând fi un membru indispensabil al unei „coaliții câștigătoare minime”. Fiecare actor este deci capabil, atunci când este amenințat, fie să transfere resurse către actorul/coaliția de la care vine pericolul, fie să formeze o „contracoaliție viabilă”. O altă teorie ce abordează problematica apariției și dezvoltării alianțelor este așa-numita
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
sistemului potențialul militar și componentele acestuia. Stabilitatea sistemului este atinsă atunci când toate statele sunt „esențiale”, fiecare putând fi un membru indispensabil al unei „coaliții câștigătoare minime”. Fiecare actor este deci capabil, atunci când este amenințat, fie să transfere resurse către actorul/coaliția de la care vine pericolul, fie să formeze o „contracoaliție viabilă”. O altă teorie ce abordează problematica apariției și dezvoltării alianțelor este așa-numita „teorie a peisajului” care pornește de la două premise fundamentale: 1. conducerea politică a unui stat evită luarea
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
politică a unui stat evită luarea în calcul a tuturor combinațiilor posibile și face, în ce privește politica de alianțe, doar evaluări binare; 2. ceea ce determină modificările intervenite în alianțe sunt mișcările individuale ale statelor, ceea ce include, de exemplu, posibilitatea formării unei coaliții în cadrul unei „alinieri” sau schimbarea „în bloc” a comportamentului acesteia. În teoria peisajului, mărimea unui actor este o reflectare a importanței acestei națiuni pentru alții. Ea este măsurată în factori demografici, industriali și militari. Fiecare pereche de actori are o
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
este relativ abundentă, construcția unei teorii cuprinzătoare nu a fost încă finalizată. Pentru atingerea acestui scop se apreciază că mai sunt necesare elaborări teoretice pentru probleme ca: - tipologia alianțelor și alinierilor; - durabilitatea și politica de conservare a alianțelor; - cauzele dezintegrării coalițiilor; - efectele alianțelor asupra politicii interne; - procesul de finalizare a alianțelor; - sursele influenței în interiorul acestora; - analiza beneficiilor și costurilor politicii de alianțe ale statelor. VI.5.2. Concluzii Alianțele reprezintă o preocupare prioritară pentru politica externă a statelor, fiind o componentă
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
componentă de bază a politicii mondiale și a dreptului internațional. Literatura de specialitate oferă o gamă largă de definiții ale conceptului de alianță. Alianțele nu pot fi abordate separat, ci situate în contextul alinierilor și realinierilor. Conceptele de alianță, asociere, coaliție sunt similare. Alianța reprezintă o formă distinctă de cooperare, “o relație de cooperare între două sau mai multe grupuri autonome pentru atingerea unui obiectiv specific”. Alianțele vizează, în esență: - asocierea sau colaborarea pentru soluționarea unei probleme asupra căreia există puncte
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
dar și ei și eu ocoleam să ne rostim aversiunea, ne făceam a nu observa natura abuzivă a unor legi pe care eram chemați a le aplica, ignorarea unor drepturi pînă ieri elementare, ne era teamă unul de altul, o coaliție tacită, ne făceam a nu Înțelege sensurile oculte, și aplicam aceste dispoziții, amendîndu-le În favoarea semenilor, ori de cîte ori era posibil, iar cei În cauză ne priveau recunoscători. Se năștea astfel o complicitate, În subteran, pe care justiția din țările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
În regimurile comuniste, partidul încerca să controleze toate organizațiile formale (vezi Geremek, 1996). El permitea existența unor organizații de tip "front", nominal separate de partid, dar strict controlate; de exemplu, orice partid ne-comunist de pe buletinul de vot era în coaliție cu partidul comunist. Pentru că o societate civilă nu depinde de stat, ci apare înainte și independent de puterea politică, ideea de societate civilă a fost preluată de oponenții regimului comunist. În cele din urmă, dacă un regim se vrea a
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]