4,459 matches
-
istoria culturii (de la sfârșitul lumii antice, din “amurgul” evului mediu, ca și cea actuală). În astfel de perioade critice apare un om fără convingeri ori principii, fără apartenență la o “lume”, dezorientat, și pentru care ideile tradiționale și-au pierdut consistența sau au devenit insuficiente. În aceste condiții în care edificiul rațional este dizolvat se produce invazia iraționalismului și a nihilismului. Absurdul este în strânsă legătură cu fenomenul alienării, ce se manifestă ca o maladie, afectând planul social, cultural și psihologic
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
relativă deși, în general, dimensiunea obișnuită este de doi la metru. Această unitate de măsură, variază în funcție de locul unde se află, momentan, primul ministru. Dacă este la ONU și i se pune un scăunel sub picioare, unitatea de măsură prinde consistență aproape umană, dacă este în fața prezidentului cel veșnic cherchelit, unitatea de măsură devine în jumătate din cât este ea de obicei, fiindcă în fața lui Băsescu, Boc nu are o altă poziție decât în genunchi. Se miră și Bocul cel mic
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în ziua accidentului, și multă vreme după aceea. Cu vârsta, și-a lărgit coapsele de la baza vârfului, iar umerii ascuțiți de ghețar tânăr din trecătoarea stâncilor abisale nu mi se mai păreau atât de amenințători, zăpada și-a pierdut acea consistență rugoasă și cristalină făcând schiurile să geamă la fiecare cotitură. Continui să vin aici să schiez de unul singur, ca să mă pot gândi și să pot fi cu prietenul meu. De fapt, nu știu dacă a fost un accident, cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai putea percepe nimic dincolo de marginile ei. Simțea doar acea spumă cristalină cum urca până la glezne, apoi până la genunchi, mai apoi până la gâtlej... Căci aerul nu mai avea gustul lui limpede și transparent, ci mirosea puternic a smirnă și avea consistența și fiorul rece și straniu al zăpezii. "El-ul" Prezența Lui o simt tot mai acut cu trecerea anilor, poate la fel de mult cât îmi amintesc că o percepeam în copilărie. Pe vremea aceea, mă aresta preț de minute întregi, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru care durata clipei este insignifiantă ca să poată fi luată în discuție. Ei speră la o stare de grație de durată, în care să se așeze și să poată medita. Ei scapă deliberat momentul fericirii, îl anulează, sperând la o consistență a sentimentului. Aceștia pierd tocmai esența fericirii, sublimarea ei într-o clipă. De multe ori, prins într-o stare de grație, deținătorul temporar al fericirii caută s-o prelungească, fără să înțeleagă că reținerea ei nu face decât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
operei de artă nu este mai puțin contestabilă. Căci dacă opera este un imaginar pur și s-ar epuiza în sine la fel ca orice altă imagine, am încerca în zadar să găsim un fundament pe care să-l atribuim consistenței sale interne, prin aceasta înțelegând lizibilitatea sa, determinarea riguroasă a părților sale în calitate de elemente ale compoziției estetice, elemente despre care s-a arătat că sunt deja în ele însele estetice. În realitate, ceea ce caracterizează imaginea obișnuită este faptul că, fiind
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Încă și mai semnificativă este maniera în care ea ni se oferă, nu în carența sa ontologică, asemenea termenului fragil al unei activități fără de care s-ar cufunda fără întârziere în neant, ci ca masiva impunere a ceea ce deține, prin consistența sa proprie, puterea de a ne așeza vizavi de el în postura spectatorului adică a unei ființe funciarmente pasive cu privire la ceea ce îi este dat să contemple. Lucrurile stau astfel deoarece, așa cum sugerează primele noastre analize, sălașul operei nu este întâi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acestui timp, dispare tot imediat trebuie să fie de asemenea înlocuit în orice moment de altceva, la fel de inconsistent și la fel de ireal, la fel de gol. Inconsistent deoarece imaginea nu mai este aici, ca în artă, venirea în sine a forței și astfel consistența vieții, ci, dimpotrivă, ceea ce, ca punere la distanță de sine, trebuie să elimine coerența acestei consistențe și să o expulzeze de-a dreptul în dispersia și în diseminarea incoerentului și absurdului. Ireal deoarece în proiectul acestei expulzări, dacă acesta ar
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
la fel de inconsistent și la fel de ireal, la fel de gol. Inconsistent deoarece imaginea nu mai este aici, ca în artă, venirea în sine a forței și astfel consistența vieții, ci, dimpotrivă, ceea ce, ca punere la distanță de sine, trebuie să elimine coerența acestei consistențe și să o expulzeze de-a dreptul în dispersia și în diseminarea incoerentului și absurdului. Ireal deoarece în proiectul acestei expulzări, dacă acesta ar ajunge până la capăt, ar fi abolită tocmai realitatea afectului. Faptul că acest proiect nu ajunge la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ceea ce este acolo în față și în care forța trebuie, sub efectul presiunii opresive pe care o exercită ea însăși asupra sa, să se uite și să fugă de sine, corespondența, sau, mai bine spus, legătura ontologică este perfectă. Consistenței depline a venirii în sine a vieții și astfel veșniciei acestei veniri îi corespunde "actualitatea" care determină televiziunea și mijloacele de comunicare în general în calitate de mediu în care acestea se mișcă, în calitate de aer pe care acestea îl respiră. Înainte de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
feliile de portocală, cotorul de la mere sau pere, sâmburii și pielița de la struguri, deoarece aceste părți conțin cele mai puternice enzime și majoritatea aminoacizilor. Sâmburii, cotorul și fibrele fructelor proaspete trebuie să fie mestecate bine, până ajung să aibă o consistență lichidă înainte de a fi înghițite. Fructele oferă cele mai multe beneficii atunci când sunt consumate pe stomacul gol, deoarece o mare parte trec direct în intestinul subțire pentru digestie. Dar, dacă mai consumați și altceva în afară de fructe și suc de fructe, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Aceasta este substanța cea mai concentrată. Îndulciți fiecare sticlă de Vin de Primăvară folosind câteva cuburi de zahăr cristalin brut ori o lingură de miere sau două de sirop pur de fructoză și scuturați bine. Zahărul brut dă poțiunii o consistență ușor vâscoasă, asemănătoare lichiorului. Îndulcitorii facilitează și metabolizarea rapidă a extractelor din plante conținute în licoare. Licoarea strecurată poate fi tulbure la început, dar, după ce este lăsată să se limpezească timp de câteva ore, sedimentele se vor depune la fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
printre imagini clare sau voalate și senzații, Încă vii sau pur și simplu fosilizate: Te vei Întoarce și vei fi strivit. Era ecoul, când discret, când asurzitor, al acestei fraze. Chiar trupul ei gol, pe marginea lacului, era lipsit de consistență. Ar fi fost de ajuns o pală de vânt cât de ușoară ca să o poarte de ici-colo prin văzduh și să o lase apoi să cadă În apă, sau undeva În pădure și să dispară fără urmă. Cum de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am schimbat niște forinți, sau aici am Împlinit douăzeci de ani. În mintea lui a existat mereu convingerea că Între locuri și Întâmplări se ascunde o legătură secretă, care dă farmec Întâmplărilor, iar miracolelor, pentru că există și așa ceva, acea necesară consistență de o clipă. Tot ce trece peste, se banalizează precum frontierele de stat În spațiul Schengen. Acum Înțelegea de ce fusese atent la felul În care silueta ei zveltă, cu care credea că se obișnuise, Înainta pe drumul acela demult părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și mai sus. Era ca o țestoasă albă Înotând visătoare În apele albastre din Galapagos: era un zeu gras, bătrân și alcoolic, care făcea cu ochiul lumii Întregi Între două sughițuri; era o țară săracă fără continent; un trup fără consistență; un contur; o părere. Dădu un ocol larg În jurul lampadarului, reproșându-și că Își pierduse Încrederea În minuni. Zbura legănat ca un avion ce salută mulțimea la un miting aviatic. Înainte de a se despărți pentru totdeauna de acel loc, văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
al eroinei, În prima jumătate, și cu ceva cântece și dansuri vioaie, dintre care se remarca un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse consistență personajului lui Svengali, făcând din el o prezență dominantă, un individ malefic, slinos, cu colți Îngălbeniți, care Își dădea ochii peste cap, jubila și făcea giumbușlucuri, care manipula toate celelalte personaje ca pe niște marionete. Henry observă că actorul pronunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
devină publică, bun a întregii pleiade de cititori, doritori de frumos și de s ublim. Poetul este acela care trebuie să stabilească înlăuntrul său bornele conștiinței naționale, ca apoi să le răspândească poporului prin vers. Prin sentimentele sale poetul dă consistență la marile prietenii, pe care consem nându‐le în cărți, se instalează definitiv în biblioteci, pe rafturile cărora stau ca sfinții gândurile și sentimentele poeților și n eobosiților scriitori. Când citești o carte bună sau numai un pasaj, sau o
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1071]
-
mare ca să-i întâmpine, dar era diferit de oricare alt sol sau pământ pe care-l văzuseră vreodată. Nu era atât solid, cât ne-lichid - o chestie vâscoasă și lipicioasă. într-un moment părea imaterial ca aerul, într-altul dobândea consistența melasei, iar mai apoi se întindea lucios ca sticla. Părea că fumegă sau că scoate aburi un pic. Virgil Jones știa unde se aflau. Era locul cel mai apropiat de cel de unde puteau scăpa și, totodată, cea mai periculoasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
frumoasă, Îmi răvășea totul pe dinăuntru. Am devenit moale ca o meduză turmentată când i-am auzit vocea dulce, râsul limpede și amețitor ca o cascadă cu cădere Încetinită. Dar ce m-a năucit peste măsură, lipsindu-mă de orice consistență, a fost atunci când am trecut pe lângă umărul ei și am simțit adierea stârnită de genele-i enorme, care clipeau cu foșnet nefiresc, umbrindu-i obrajii Îmbujorați, cu pomeții ușor ridicați. În scurtă vreme, majoritatea băieților din școală se Îndrăgostiseră de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apoi să se Înnoade Într-un zăngănit de consoane, ca niște săbii Încrucișate, și, spre sfârșit, să se piardă Într-o vocală plată și prelungă, ca o potecă ademenitoare, nesfârșită... M-am simțit dintr-o dată aiurea, rătăcit, vulnerabil și fără consistență. Pătruns de un fior rece, mă simțeam ca și cum aș fi privit În jos de pe buza unei prăpăstii Înfiorătoare, iar golul acela căscat sub ochii mei s-ar fi deschis și-n lăuntrul meu, Întunecându mă. Trecură câteva clipe lungi. Voiam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
unei clădiri cu obloane mari, se aude o voce de bărbat strigând interminabil “Ma-ri-ciii-caa...Ma-ri-cicaaaaa...” Lumina puternică a amiezii Îmi conturează umbra foarte clar, proiectând-o viu pe asfaltul Încins al trotuarului. E de un negru foarte Întunecat, aproape ireal. Consistența nefirească a umbrei mele mă derutează pentru Început, dar mă și provoacă. Sar de pe un picior pe altul, ridic și cobor mâna cu repeziciune, Însă umbra, lipsită de originalitate, mă copiază Întocmai. Țopăi ca un ied, mă scălâmbăi, desfac dintr-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
complice. E zâmbetul perfid al iubirii - asta e! Mă arunc asupra ei să o zdrobesc. Tirul meu devine nimicitor. Bucăți mari din statuia Înaltă se Împrăștie zburând aiurea, bubuind fulgerător de pereți. Și o pulbere fină se risipește pretutindeni, dând consistență aerului din hol. Într-o piruetă neexecutată corect Îmi pierd echilibrul și mă prăbușesc printre cioburi, Într un nor de praf... și nu mai știu nimic. După un timp, Întredeschid pleoapele agale, buimăcit. Probabil am leșinat, caci resimt o durere
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca să intri: răsuflarea captivă a sfinților, așa mă gândesc mereu. Cred că aveam șapte sau opt ani când am venit aici prima dată, cu vată de zahăr pe buze. Și acum, dacă-mi ling buzele, Îi mai simt dulceața de consistența pânzei de păianjen. Am văzut catedrale mai mărețe de atunci: Notre Dame, cea din Sevilla, St Paul. Dar ceea ce face măreția acestei catedrale este tocmai faptul că e mică, puțin mai mare decât un șopron. Nu te-ar mira să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
părinți. 23.19: Ajung acasă și găsesc „Pachetul de conectare“ pentru „memoria de buzunar“ pe măsuța din hol. Richard a eșuat pe canapea și se uită la meciul lui Arsenal. Mi-a lăsat niște paste În cuptor: au mirosul și consistența tălpii de pantofi coapte. Este de neconceput pentru altcineva decât mine să ducă sus lucrurile care se află jos lângă scări? Rich nu-și desprinde ochii de la televizor. —Ah, marea Femelă revine. E deja acea perioadă a lunii? — Mă acuzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Duminica" Zi de odihnă, cunoscută și drept ziua muncii manuale susținute. Încep prin a arunca semipreparatele pe cale de a intra În putrefacție din congelator. Sau „preparatele Reddy“, cum Îi place cumnatei mele să le numească.) Îndepărtez o depunere ciudată de consistența algelor de pe raftul cu pahare. Arunc o bucată de parmezan care miroase a casă de oameni bătrâni. La fel și Figurinele Puiul Vesel scârboase cu care Paula hrănește copiii, asigurându-mă că le-am dosit la fundul găleții. Pentru odraslele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]