8,426 matches
-
mîinile împreunate cuprinse de cele ale contelui, care i le strîngea, ei se aliară printr-un sărut. După aceea, cel care făcuse jurămîntul promise credință în acești termeni: Promit pe legea mea să-i fiu credincios, începînd din acest moment, contelui Wilhelm și să-i păstrez contra tuturor și în întregime jurămîntul meu de supunere, cu bună-credință și fără înșelăciune". În al treilea rînd, el jură aceasta pe moaștele sfinților. Apoi, cu bastonul pe care-l ținea în mînă, contele le
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
moment, contelui Wilhelm și să-i păstrez contra tuturor și în întregime jurămîntul meu de supunere, cu bună-credință și fără înșelăciune". În al treilea rînd, el jură aceasta pe moaștele sfinților. Apoi, cu bastonul pe care-l ținea în mînă, contele le dădu investitura tuturor celor care, prin acest pact, îi promiseseră siguranță, îi declaraseră supunere și în același timp depuseseră jurămîntul". Galbert de Bruges, Histoire du meurtre de Charles le Bon, comte de Flandra, ed. H. Pirenne, Paris, 1891, p.
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de Flandra, ed. H. Pirenne, Paris, 1891, p. 89 (trad. R. Boutruche, Seigneurie et Féodalité, Paris, Aubier, 1959, t. I, p. 335). Acest text provine din Istoria uciderii lui Carol cel Bun de Galbert de Bruges. La 2 martie 1127, contele de Flandra, Carol cel Bun, era asasinat la Bruges. Scandalizat de această crimă, un cleric din oraș, deja din vîrstă, povestește imediat evenimentele care, începînd cu urcarea pe tron a lui Carol cel Bun în 1119, au condus la moartea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
lui Ludovic cel Sfînt, apare *Parlamentul curia in parlamento în care se împarte dreptatea regelui, la care toți locuitorii regatului pot face de acum înainte apel în legătură cu judecățile pronunțate pe domeniu și în afara domeniului. La sfîrșitul secolului este creată *Camera conților curia in compotis -, care verifică gestiunea resurselor financiare în creștere ale regalității. Dacă vasalii și marii baroni continuă să frecventeze cu asiduitate curtea regelui, o nouă categorie de agenți competenți și zeloși în serviciul puterii regale populează organismele centrale și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
pace pe tot parcursul vieții sale [...]". "Regele nu uită această învățătură, ci își guvernă regatul bine și cu dreptate și întru Dumnezeu, așa cum veți auzi în continuare. El își făcu treaba în așa fel încît Monseniorul de Nesles și bunul conte de Soissons și noi ceilalți care eram în jurul lui, care ascultaserăm liturghiile, aveam să auzim plîngerile celor de afară care acum se numesc jalbe. Și, cînd se întorcea de la biserică, el trimitea pe cineva să ne cheme și se așeza
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
între care cel dintîi a fost luat regele, care asupra tuturor oamenilor săi făcuse o minunată impresie de vitejie și acte de cavalerism pentru onoarea sa și pentru protecția și apărarea persoanei sale. Mai fură luați prizonieri regele Navarrei, domnul conte de Sain-Pol, domnul de Saluces, domnul de Nevers, prințul de Talmont, mareșalul de Montmorency, mareșalul de Foix [...], și multe alte personaje importante, că ar fi prea mult să le scriu pe toate. Pe scurt, toată floarea și toți cavalerii Franței
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
să dirijeze opinia publică, trimițînd comisari în provincie, zdrobind fără menajamente toate opozițiile. Comploturile nobiliare, cu atît mai grave cu cît complotiștii caută sprijin pe lîngă habsburgii din Spania, sînt dejucate, iar autorii lor eliminați: ducele de Montmorency în 1632; contele de Soissons pe punctul de a reuși, dar ucis accidental în 1641; Cinq-Mars, în 1642. Numeroasele revolte populare, provocate de creșterea presiunii fiscale datorată războiului, sînt reprimate fără milă, mai ales "crocanții" între Loara și Garona în 1636-1637, "picioarele goale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de ani. Greoi și timid, el nu este lipsit de calități, dar manifestă foarte devreme un caracter slab și nehotărît în fața unui anturaj divizat și puțin sigur, în special soția sa, Maria-Antoaneta de Austria și cei doi frați ai săi, contele de Provence și contele de Artois. Tînărul rege apelează, pentru a-l sfătui, la bătrînul ministru Maurepas, dizgrațiat în 1749. Acesta cere imediat înlăturarea lui Maupeou și recheamă parlamentele, decizie luată cu scop de calmare, dar plină de consecințe dezastruoase
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
timid, el nu este lipsit de calități, dar manifestă foarte devreme un caracter slab și nehotărît în fața unui anturaj divizat și puțin sigur, în special soția sa, Maria-Antoaneta de Austria și cei doi frați ai săi, contele de Provence și contele de Artois. Tînărul rege apelează, pentru a-l sfătui, la bătrînul ministru Maurepas, dizgrațiat în 1749. Acesta cere imediat înlăturarea lui Maupeou și recheamă parlamentele, decizie luată cu scop de calmare, dar plină de consecințe dezastruoase pentru monarhie: parlamentele nu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
semne de distincție socială, mai ales, *Legiunea de onoare și intrarea în această nouă nobilime care ia naștere în 1806 în sînul familiei imperiale și se organizează în 1808 cînd mareșalul devine alteță serenisimă, ministrul, baron, iar președintele colegiului electoral, conte. Aceste noi elite aveau să se amestece cu vechea nobilime iar întregul avea să asigure susținerea dinastiei. Viitorul va arăta repede limitele acestor noutăți. Dereglarea sistemului. Dacă societatea dă către 1810 o impresie de bună funcționare, este pentru că ea beneficiază
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a vrut să devină împărat). Ea fixează marja de acțiune a prefecților, care au ca unică datorie aplicarea exactă a deciziilor guvernului. Al doilea text este extras din Memorialul din Sfînta-Elena, publicat în 1823 și rezultînd din notele luate de contele de Las Cases în lunile pe care acest fost raportor la Consiliul de Stat le-a petrecut în preajma lui Napoleon în Insula Sfînta-Elena, din august 1815 pînă în noiembrie 1816. Aceste cuvinte au fost spuse la 7 noiembrie 1816. Napoleon
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
guvernul, aflat în minoritate, să demisioneze. Compromis între "drepturile și prerogativele coroanei" și aspirațiile liberale, instituțiile apărute ca urmare a Cartei beneficiază, la început, de prudența politică a lui Ludovic al XVIII-lea. Frate al lui Ludovic al XVI-lea, contele de Provence a luat titlul de Ludovic al XVIII-lea în 1795, la moartea orfanului din mănăstirea Temple. El dorește să "naționalizeze regalitatea și să regalizeze națiunea". Dar, dacă prima restaurație, în 1814, s-a făcut fără probleme, a doua
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Richelieu. El dorește, ca și Aliații, ca reacția să nu se extindă. Regele dă, la 5 septembrie 1816, ordonanța de dizolvare a Camerei "de negăsit". Alegerile din octombrie 1816 fac să apară o majoritate a constituționalilor al căror conducător este contele Decazes, care îi succede lui Richelieu în 1818. Dar, la 13 februarie 1820, asasinarea ducelui de Berry, moștenitor al dinastiei, îl înlătură pe Decazes și pune capăt tentativei liberale inițiate de Ludovic al XVIII-lea. După o scurtă guvernare Richelieu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Richelieu în 1818. Dar, la 13 februarie 1820, asasinarea ducelui de Berry, moștenitor al dinastiei, îl înlătură pe Decazes și pune capăt tentativei liberale inițiate de Ludovic al XVIII-lea. După o scurtă guvernare Richelieu, ultraregaliștii vin la putere cu contele de Villèle, pe care contele de Artois, fratele lui Ludovic al XVIII-lea, Carol al X-lea, îl păstrează în fruntea guvernului, atunci cînd urcă pe tron în septembrie 1824. Noul suveran este cîștigat de cauza ultraregalistă. Legea votului dublu
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
13 februarie 1820, asasinarea ducelui de Berry, moștenitor al dinastiei, îl înlătură pe Decazes și pune capăt tentativei liberale inițiate de Ludovic al XVIII-lea. După o scurtă guvernare Richelieu, ultraregaliștii vin la putere cu contele de Villèle, pe care contele de Artois, fratele lui Ludovic al XVIII-lea, Carol al X-lea, îl păstrează în fruntea guvernului, atunci cînd urcă pe tron în septembrie 1824. Noul suveran este cîștigat de cauza ultraregalistă. Legea votului dublu, care face ca un sfert
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
alegătorilor de la 9 milioane la mai puțin de 7 milioane (pentru a fi alegător trebuie să domiciliezi trei ani în regiunea respectivă, ceea ce lovește mai ales mîna de lucru mobilă). Monarhiștii speră atunci o restaurație, dar divizarea dintre legitimiști, fideli contelui de Chambord, și orleaniști conduce la eșec. În același timp, "Prințul-Președinte" cîștigă masele prin călătoriile sale în provincie și își consolidează autoritatea. Neputînd obține, în termenii Constituției, un al doilea mandat, el organizează o lovitură de stat la 2 decembrie
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Comunei este că a demonstrat că nici un alt regim în afară de Republică nu este tolerabil pentru capitală și pentru marile orașe din provincie, Lyon, Marsilia, Toulouse, care au cunoscut și ele efemere Comune. Victoria republicanilor. Restaurația monarhistă pare imposibilă după refuzul contelui de Chambord, pretendentul legitimist, de a adopta drapelul tricolor cerut de orleaniști. Divizați, monarhiștii trebuie să continue să se încreadă în Thiers. Legea Rivet din 31 august 1871 organizează puterile acestuia: el este în același timp șef al guvernului și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
adoptă o politică de "ordin moral", conservatoare, antirepublicană și clericală, pe care o ilustrează pelerinajele deputaților conservatori la Lourdes sau la Paray-le-Monial (centre de pietate *ultramontanistă), epurarea din administrație și demiterea primarilor republicani. Restaurarea monarhiei pare să se apropie. Dar contele de Chambord își reafirmă principiile intransigente în octombrie 1873: fuziunea cu orleaniștii este din nou imposibilă. Legea septenatului, soluție de așteptare, este votată pentru a-i permite lui Mac-Mahon să-și prelungească puterea. Totuși orleaniștii, neliniștiți de o revenire bonapartistă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Imperiului latin din Constantinopol 1209-1213 Cruciada contra albigenzilor 1212-1250 Frederic al II-lea, împărat 1214 Bătălia de la Bouvines 1215 Anglia: Marea Chartă 1221 Moartea Sf. Dominic 1226 Moartea Sf. Francisc din Assisi 1229 Tratatul de la Paris între regele Franței și contele de Toulouse 1230-1240 Romanul trandafirului de Guillaume de Lorris 1243-1244 Asediul și cucerirea orașului Montségur 1244 Cucerirea Ierusalimului de către turcii mameluci 1246-1248 Se construiește Saint-Chapelle 1248-1254 Cruciada a VII-a 1249 Ludovic cel Sfînt cucerește Damiette 1250 Înfrîngerea lui Ludovic
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o regiune. El este ecumenic atunci cînd reunește pe toți episcopii Creștinătății. Concordat. Tratat semnat între papă și șeful unui stat pentru a fixa relațiile Bisericii catolice cu Statul. Conetabil. Însărcinat, avînd ajutorul mareșalilor, cu supravegherea grajdurilor regale (comes stabuli, conte al grajdului), devine sub Capețieni unul din cei cinci mari ofițeri ai coroanei. Este consilierul militar al regelui și șeful armatei în absența acestuia. Congres. Desemnează sub cea de-a V-a Republică reuniunea Parlamentului (Adunarea națională și Senatul) în vederea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
V-a Republică reuniunea Parlamentului (Adunarea națională și Senatul) în vederea revizuirii Constituției. Consiliul regelui. Organ politic creat din Curia regis în Evul Mediu și format din persoane care îl ajută pe rege să guverneze. Regele cheamă aici pe cine dorește. Conte, comitat. Cuvîntul "conte", care vine din latinescul comes, companion, desemnează mai întîi un companion al suveranului. Sub Merovingieni și Carolingieni, contele devine reprezentantul suveranului într-o circumscripție teritorială care se va numi mai tîrziu comitat. Începînd din secolul al IX
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
reuniunea Parlamentului (Adunarea națională și Senatul) în vederea revizuirii Constituției. Consiliul regelui. Organ politic creat din Curia regis în Evul Mediu și format din persoane care îl ajută pe rege să guverneze. Regele cheamă aici pe cine dorește. Conte, comitat. Cuvîntul "conte", care vine din latinescul comes, companion, desemnează mai întîi un companion al suveranului. Sub Merovingieni și Carolingieni, contele devine reprezentantul suveranului într-o circumscripție teritorială care se va numi mai tîrziu comitat. Începînd din secolul al IX-lea, conții încearcă
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Evul Mediu și format din persoane care îl ajută pe rege să guverneze. Regele cheamă aici pe cine dorește. Conte, comitat. Cuvîntul "conte", care vine din latinescul comes, companion, desemnează mai întîi un companion al suveranului. Sub Merovingieni și Carolingieni, contele devine reprezentantul suveranului într-o circumscripție teritorială care se va numi mai tîrziu comitat. Începînd din secolul al IX-lea, conții încearcă să facă această funcție ereditară și devin prinți teritoriali. Contravalație. Ansamblu de șanțuri și turnuri cu un val
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Cuvîntul "conte", care vine din latinescul comes, companion, desemnează mai întîi un companion al suveranului. Sub Merovingieni și Carolingieni, contele devine reprezentantul suveranului într-o circumscripție teritorială care se va numi mai tîrziu comitat. Începînd din secolul al IX-lea, conții încearcă să facă această funcție ereditară și devin prinți teritoriali. Contravalație. Ansamblu de șanțuri și turnuri cu un val de pămînt ce înconjoară o așezare pentru a o proteja. Contribuție gratuită. Contribuție financiară acordată regelui, ea este, în fapt, fixată
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
o provincie unde staționează cel puțin o legiune. Legitimat. Termenul îi desemnează pe copiii nelegitimi ai lui Ludovic al XIV-lea, mai ales pe cei doi fii pe care i-a avut cu doamna de Montespan, ducele du Maine și contele de Toulouse. Legiune. Element de bază al armatei romane, compus din circa 5000 de oameni repartizați în zece cohorte. Fiecare cohortă conține trei manipuli împărțiți fiecare în cîte două centurii de aproximativ 80 de oameni. Legiunea de onoare. Ordin creat
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]