4,329 matches
-
de fluture, femei cu capul chilug ca burta unui pește, himere bicefale încrucișate cu libelule cu bot de șopârlă, centauri, dragoni, elefanți, manticore, sciapode întinse pe crengi de copac, grifoni din a căror coadă ieșea un arcuș gata de luptă, creaturi drăcești cu gât nesfârșit, serii de animale antropomorfe și cu pitici zoomorfi se asociau, uneori pe aceași pagină, cu scene de viață campestră unde vedeai reprezentată, cu o vigoare impresionantă, așa încât îți venea să crezi că figurile erau vii, toată
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
umane, părți organice fuzionează cu cele mecanice, părți individuale aparțin mai multor obiecte în același timp, un obiect are o dublă identitate. Lumea organică este redată demonic. Mugurii plantelor, crescând enorm, produc flori ce sfârșesc cu fețe animale iar peste creaturile umane și demonice se amestecă vegetația unei jungle. Scriitorii, ca și pictorii, sunt atât de afectați și de terifiați, pentru că lumea familiară, ordonată și normativă încetează de a mai fi sigură; artiștii trăiesc sentimentul incapacității de a mai viețui în
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
uita cu ochi mari la un avion de pasageri plină cu turiști cum se ridica spre cer la vest, cu fața-i pământie schimonosită ca a unui copil visător. Adânciturile lungi și triunghiulare din caroserie se formaseră la moartea unei creaturi necunoscute, identitatea ei evanescentă fiind abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele ale oamenilor celebri și puternici? Până și această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
spațiul dintre picioarele paralizate se afla fără-ncetare sub privirea tânărului musculos care-i stătea alături. Ochii acestuia hoinăreau prin ținutul umed al pubisului ei în vreme ce ea acționa schimbătorul de viteze. Caroseria zdrobită a mașinii sport o transformase într-o creatură cu o sexualitate liberă și perversă, eliberându-i în bordul contorsionat și freonul scurs toate posibilitățile sexuale deviante. Coapsele sale paralizate și mușchii acum inutili ai gambelor erau modele pentru fascinante perversități. Ochii șireți, care se uitau prin geam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
avioanelor de pasageri și ale vehiculelor de întreținere, de mii de faruri care străbăteau Western Avenue și podul rutier. Lumina tremurătoare de pe fața lui Catherine o făcea să pară ca fiind parte a acelei seri de la mijlocul verii, o adevărată creatură a aerului electric. O coloană de mașini își așteptau rândul să treacă prin spălătoria automată. În întuneric, cele trei role de nailon se loveau ritmic de lateralele și acoperișul unui taxi parcat în stația de spălare, din suporturile metalice țâșnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
primul drum spre casă de la spitalul Ashford de după accident. Strălucirea puternică a traficului, perspectivele solide ale terasamentelor autostradale și ale benzilor de circulație pe Western Avenue, anticipaseră această viziune indusă de LCD, ca și când rănile mele ar fi înflorit în acele creaturi paradiziace, oficiind uniunea dintre accidentul meu și acest elizeu metalizat. Când Vaughan mă îndemnă din nou să intru cu mașina în vehiculele ce veneau din sens opus, am fost tentat să-i dau ascultare, nefăcând nici un efort să reacționez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acum irigate de-o frumusețe aspră. Luându-mi ochii de la drum, i-am prins mâna într-a mea, încercând să închid ochii la izvorul de lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lumină care curgea prin parbriz, venind dinspre mașinile care se apropiau de noi. Armada de creaturi angelice, fiecare înconjurată de o imensă coroană de lumină, ateriza pe autostradă de-o parte și de alta a noastră, gonind în direcții opuse. Creaturile acestea se avântau pe lângă noi, la câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite piste care acopereau peisajul. Mi-am dat seama că toate străzile și autostrăzile acelea fuseseră fără știre construite de noi pentru primirea lor. Aplecat peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
noastră: nou-veniți nerăbdători la acel carnaval aerian. Navigau pe suprafața drumului, deasupra capetelor noastre, ca să se alăture aeronavelor pe care Vaughan le privise atât de multe luni la rând. Privind îndelung îndepărtatele șosele suspendate ale autostrăzii circulare nordice, vedeam acele creaturi metalizate planând peste tot în lumina soarelui, ridicându-se în aer din ambuteiajele care le ținuseră prizoniere laolaltă. În jurul meu, interiorul mașinii strălucea precum chilia unui magician, lumina fiind mai scăzută sau mai intensă în funcție de cum îmi mișcam eu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
i-am atins cu degetele cicatricele de pe buze și obraji. Pielea lui Vaughan părea acoperită cu solzi de aur metalic, iar punctele de sudoare de pe brațele și de pe gâtul lui îmi săgetau ochii. Am ezitat la gândul unei lupte cu creatura aceea aurie, urâtă, înfrumusețată doar de cicatricele și rănile pe care le purta. Mi-am plimbat gura peste cicatricele de pe buzele sale, pipăind cu limba după acele elemente familiare ale tablourilor de bord și ale parbrizelor demult dispărute. Vaughan își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Pietonii de pe străzile de jos erau îmbrăcați și ei în costumele lor cu paiete, dându-mi astfel impresia că aș fi fost un vizitator singuratic într-un oraș al toreadorilor. Catherine se mișca în spatele meu ca o nimfă electrică, o creatură devotată care-mi păzea gesturile de surescitare cu prezența ei calmă. În momentele mai puțin fericite, delirul vâscos și perspectivele dezgustătoare ale cenușiului pasaj superior se întorceau, hipogeul reavăn la intrarea căruia văzusem miile de muște infestând tabloul de bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe cînd acesta cu cele cinci prisme e complect, panoramic”), masca mobilă („este antica mască a actorilor eleni, care diferă totuși de aceea a actorilor de odinioară prin aceea că nu e fixă (...) îndepărtînd psichologic actorul de public și liberînd creatura poetică de comediant”) și punerea în scenă fotoelectrică („are ca scop de a furniza într’o clipă o adîncime convenabilă sketchurilor teatrului sintetic și danțurilor”). Reinterpretarea modernă (futuristă) a marii tradiții italiene îl îndreptățește pe Bragaglia să se autointituleze - ironic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
frondă și negare absolută. Sub semnul lui trăești un nihilism liric, o oscilare între invenții scenice și verbale și teoretizări strict logice”; Ca în Ultimul om de Max Picard, „fenomenul magic postulat de Urmuz indică o conexiune reală, generatoare între creatură și nume”; Urmuz și Rimbaud „au început un război, amîndoi, cu gîndirea, cu formele și tiparele stabilite de milenii, și vai de acela ce cade în mîinile unui Dumnezeu de biologie, viu”; „experimentul Urmuz, dacă este urmărit cu seriozitate, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iar prin ambiția de a se substitui sfidător vieții, prometeic”. Însă „Plăsmuirile lui Urmuz nu se reduc, fără îndoială, la factura unor simple caricaturi și tocmai de aceea interesează fantasticul”, întrucît, „pornite de pe platforma parodiei și a grotescului”, straniile sale creaturi ajung suficiente lor înseși, primind „strania însuflețire a unor roboți dirijați de niște creieri electronici extratereștri”. Pînă la urmă, Sergiu Pavel Dan recunoaște că „fantasticul” operei pornește din însăși enigma biografiei: „De fapt, tocmai în această ambiguitate a individualității creatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Deși nu obișnuiam să vorbesc cu străinii, am urmat pașii lui Hedwig. Uitasem de tot: de mama, de doamna Gilbert, de morcovi, de Kristine și de frica mea de noua lume descoperită. În drumul nostru am întâlnit o sumedenie de creaturi și de personaje din povestirile fraților Grimm. Tot atunci am aflat și natura lui Hedwig: lup de Chang chang. Nu știam ce puteri ar avea, dar mi-a stârnit amuzamentul, însă m-am abținut, din respect pentru noul meu prieten
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nu contează cine sunt eu, contează doar că eu te voi ajuta să ajungi la copacul fermecat. Cum? a întrebat David mirat. Totul este să ai încredere în mine și vei vedea. Știu că nu prea par de încredere, spuse creatura cu o privire dubioasă, dar am puteri magice. Bine atunci, să mergem la drum! Pe zi ce trecea, noul partener al drumețului nostru a început să-i cauzeze numai probleme. Mai întâi l-a lăsat pe bietul om fără mâncare
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
numai probleme. Mai întâi l-a lăsat pe bietul om fără mâncare, iar mai apoi a vrut să-i fure sabia magică în timp ce dormea. Când au început să se afle din ce în ce mai aproape de copac, chiar la intrarea în codrul cel întunecat, creatura cu așa-zisele puteri magice a încercat să-l arunce pe David într-o prăpastie atât de adâncă, încât se zvonea că nici nu ar fi avut fund. Dar tânărul voinic i-a făcut față și astfel creatura aceea misterioasă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cel întunecat, creatura cu așa-zisele puteri magice a încercat să-l arunce pe David într-o prăpastie atât de adâncă, încât se zvonea că nici nu ar fi avut fund. Dar tânărul voinic i-a făcut față și astfel creatura aceea misterioasă a sfârșit cu capul retezat de sabia magică. Ceea ce era cu adevărat misterios este faptul că toiagul presărat cu cristale care tocmai căzuse în prăpastie s-a reîntors chiar în mâna lui David, care, crezând că acest lucru
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
David parcă împietrise când a văzut imensul balaur stând chiar în fața lui gata să-l mănânce. Dar nu și a pierdut cumpătul și-a luat sabia, sărind la gâtul balaurului, și mai apoi la gâtul șerpilor să-i doboare. Toate creaturile acelui lac au fost în cele din urmă omorâte, însă ultimul șarpe, chiar dacă a murit, l-a mușcat pe tânărul David de picior. Când a scăpat din mâinile acelor creaturi, voinicul s-a târât până la copac și i-a spus
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și mai apoi la gâtul șerpilor să-i doboare. Toate creaturile acelui lac au fost în cele din urmă omorâte, însă ultimul șarpe, chiar dacă a murit, l-a mușcat pe tânărul David de picior. Când a scăpat din mâinile acelor creaturi, voinicul s-a târât până la copac și i-a spus acestuia: Copacule, sunt om bun, cu intenții bune, care a venit să-și recupereze mama. Te rog, ajută-mă! Văzând că acesta nu vorbește, David a bătut ușurel cu toiagul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca rochița de mătase, fața îi era lipsită de orice expresie. Sami... Hey, Sami, unde ești? Cred că acest băiat va avea o surpriză tare neplăcută când o va întâlni pe Sami. După cum deja v-ați dat seama, sunt o creatură cu puteri supranaturale, o ființă groaznică care pur și simplu omoară oamenii fără nicio remușcare, fără niciun regret (mă rog, nu știu dacă ființele ca mine au sau nu regrete, dar cel puțin mie nu-mi pasă, toți trebuie să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Școala Gimnazială „Grigore Moisil” Satu Mare profesor coordonator Șoltuz Cristina Albă-ca-Zăpada și Neagră-ca-Noaptea Au fost odată două surori. Ele se numeau Albă-ca Zăpada și Neagră-ca-Noaptea. Albă-ca-Zăpada era frumoasa și seducătoare, iar Neagră-ca-Noaptea era așa de urâtă, încât și cea mai urâtă creatură s-ar fi speriat de ea dacă i-ar fi apărut în cale. De obicei, rudele și prietenii le spuneau Alba și Neagra. Într-o zi, Neagra s-a săturat să fie urâtă, așa că le-a căutat pe zânele regatului
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de sudoare reci i se prelingeau pe față. după câteva clipe, chiar înainte ca misterioșii pași să ajungă la el, își recăpătă controlul asupra corpului și se întoarse subit pentru a privi în spate. A fost șocat să vadă o creatură hidoasă c ochii roșii, fața arsă și buzele cusute îl privea atent. În locul degetelor, aceasta avea gheare lungi și ascuțite. A dat să fugă, dar fiara l-a izbit cu o lovitură puternică de picior. Într-unul dintre pereții vechi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fost cea agresată! - De cine? - De... Vino, trebuie să dăm de urma lor! - A cui? Drept răspuns, Îl trase În interiorul abației. Plimbîndu-și lanterna prin toate ungherele clădirii, Lucas Fersen se ținea după ea, șiroind de apă, intrigat de acea splendidă creatură - ploaia Îi lipea de corp rochia ușoară de vară - care Îi povestea cu aplomb o incredibilă poveste cu niște agresori fantomatici. Își mărturisi În sinea lui că, dacă ar fi fost urîtă, n-ar fi stat să lipăie prin noroaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să azvîrle scrisoarea anonimă În șemineul unde un foc permanent Întreținut lupta cu disperare Împotriva umezelii Înconjurătoare și a salpetrului. - Refuz să cred fie și doar o clipă că un Kersaint a avut vulgaritatea de a se Împerechea cu o creatură ca această... brutăreasă. Împotriva oricărei așteptări, expresia dezgustată pe care o afișă Armelle Îi smulse un scurt surîs nostalgic venerabilului bătrîn. - Dacă ai fi cunoscut-o cînd avea douăzeci de ani, nici măcar nu ți-ai mai pune această Întrebare. Întrezări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]