5,590 matches
-
mai mic) m)sur), asupra imigranților evrei din Africa de Nord și din Orient. Unii israelieni consider) c) acest stat este corupt, „levantin”, teocratic. Gurile rele spun c) s-au descoperit În Israel escrocherii financiare chiar și la unii dintre cei mai credincioși evrei ortodocși. Mi s-a spus adesea c) vechii lideri așkenazi erau lipsiți de imaginație, c) noului grup de rabini le lipsește prestigiul, c) Ben-Gurion a fost un moș nesuferit, dar un adev)rât conduc)tor, c) generația mai tan
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ideea de sionism, la Începuturile sale, p)rea a fi mai mult utopic) decât practic), a fost totuși de un realism cump)țâț. Conduc)torii s)i au știut exact cât) putere aveau - sau nu aveau - și au r)mas credincioși telurilor lor. Nu erau hipnotizați și paralizați de propriile sloganuri. Conduc)torii evrei, si odat) cu ei Întregul Israel, au devenit mai tarziu „autiști”. Lamm definește autismul drept „respingerea realit)ții concrete și Înlocuirea ei cu o realitate care este
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ml)știnoase și pe dunele de nisip. Vechile comunit)ți arabe, cum ar fi Hebronul, Ierihonul și Jeninul, se simt acum amenințate de coloniștii evrei, hoț)râți s) Înf)ptuiasc) promisiunea lui Dumnezeu. Shimshon, om de afaceri din Chicago, foarte credincios și activ În ceea ce privește problemele evreiești, ne duce la Gush Etzion și ne arăt), mândru, yeshiva, o fort)reaț) a ortodoxiei, construit) de curând. În apropierea acestui loc, Înainte de al doilea r)zboi mondial, o colonie evreiasc) a fost atacat) și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Dilema În care mă aflam era greu de tranșat. Pe de o parte, inima mă tragea să mă Întorc la ai mei. Eram epuizat și simțeam nevoia să dorm În patul meu, În așternuturile ireproșabil călcate de Anica, dădaca mea credincioasă. Dar mi-am amintit de sfatul bun primit de la Beligan: „Stai pe lângă cei mari, nu te Întoarce, acasă nu ești dorit“. Și În orice caz, după Brook nu mai puteam lucra ca Înainte, deci nu mai puteam lucra În România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe care el și grupul lui Îl scoseseră la Viborg. „A găsit vreun fluture Egeria În vara asta?“ Întreba el Într-unul din biletele secrete din Închisoare, care au fost transmise mamei mele printr-un paznic mituit și un prieten credincios. „Spune-i că În curtea Închisorii eu nu văd decât fluturi Brimstone și Cabbage White.“ După eliberare, i s-a interzis să participe la alegerile publice, dar (unul din paradoxurile obișnuite În timpul domniei țarilor) avea libertatea să lucreze la incisiva
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o mașinărie demodată, voluminoasă, cu o rotiță zbârnâitoare, a cărei manivelă o Învârtea rapid cu o mână, În timp ce cu cealaltă ținea un creion introdus Într-un orificiu lateral. Ani de zile el a reprezentat tipul cel mai banal de „servitor credincios“, dotat cu un umor și o Înțelepciune bizare, cu impresionantul lui obicei de a-și netezi mustața cu două degete, de la dreapta spre stânga, degajând permanent un miros de pește prăjit: acesta provenea din misterioasa lui reședință de la subsol, unde
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Marele boier de viță veche, și încă cu păcate multe, trecute, pe care te-am ridicat al meu prim și prețuit sfetnic, pentru că ești cinstit și-ți iubești țara. Și câți încă asemenea, mai mari au mai mici, boieri sunt credincioși sfetnici ai mei și prea vrednici dregători ai Moldovei... Da, boier Stanciule, am ridicat în dregătorii pe cei ce s-au dovedit vrednici de aiastă cinste. Eu nu cunosc decât o singură măsură după care prețuiesc omul: cât prețuiește mintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
urlau ca lupii... Prea bine știu: de-aș scăpa fiara din lanț, m-ar sfâșia, bucăți m-ar face. Nu-i ușor să te glodească pumnalul sub căpătâi douăzeci de ani și mai bine... Și, totuși, astăzi, am boierimea mea credincioasă. Și, uite-așa, mai cu vorba bună, mai de frică sau de nu s-a putut altfel cu funia, cu săcurea, am făcut rânduială și dreptate în țară. Înaintea pravilei și-a dreptei judecăți, nu suflă nimeni... Dar, oare, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pumnal pe la spate e fulgerătoare, ca mușcătura de viperă... Orice aprod, orice cămăraș, pentru o pungă de galbeni, poate curma și viața unui Cezar. Vrăjmașul dinlăuntru, neștiut, e mai periculos, că mușcă pândiș, ca vipera. Junghiul zi și noapte tovarăș credincios să-ți fie! Și ochii în patru... Ai grijă de tine, mânzule... Să cuteze numai! se grozăvește Alexandru. Ștefan își scoate pumnalul de la brâu: Mi-a fost tovarăș credincios și mi-a salvat viața. Ți-l trec ție, să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
periculos, că mușcă pândiș, ca vipera. Junghiul zi și noapte tovarăș credincios să-ți fie! Și ochii în patru... Ai grijă de tine, mânzule... Să cuteze numai! se grozăvește Alexandru. Ștefan își scoate pumnalul de la brâu: Mi-a fost tovarăș credincios și mi-a salvat viața. Ți-l trec ție, să te ocrotească... Nici ziua, nici noaptea, să nu te desparți de el! Ochii în patru, fiule... Și de tine ai grijă, tăicuță, spune el grijuliu. Oțelește-ți brațul, dar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
către Isaia ce sta încrâncenat, cu ochii în pământ. "Și tu, Brutus, cumnățelul meu?" Tocmai tu?... "Amintește-ți de Baia"... Și tu, Alexa? Viteazul meu Alexa?... Rău, rău îmi pare... Să știi că te-am prețuit. Aaaa! Iaca și pe credinciosul meu paharnic Negrilă! Slugă netrebnică și vicleană. Nu mai târziu, în noaptea aiasta chiar, cu o mână îmi întindeai otrava, cu cealaltă, pe inimă, îmi jurai credință veșnică... Acu, râde el sarcastic, tot cu salcie o să-ți lecuiesc tremuriciul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cunosc, nu te-ai fi mulțumit cu treizeci de arginți... Și eu!... Și eu te cunosc!... Prea bine te cunosc! Și știu că ai o inimă de câine! scrâșnește Isaia. Ooo! Mă onorează. De-am avea și noi, oamenii, inima credincioasă a câinelui, nici "domnia ta" n-ai fi trădat de două ori: și Moldova, și pe domnul ei. Te-ai putea gândi totuși că, de mă osândești, zdrobești inima dragei tale surioare și... și urgisești niște prunci ce-ți sunt ție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Hotărât, nu! Nu pot! Nu reneg nimic din tot ce-am făptuit bun, rău. Izbânzile, cât și înfrângerile ale mele-s... ale noastre-s... Da! Știu bine! De-aș retrăi, aș alege aceeași cale! Desigur, cu mai puține greșeli... Rămân credincios mie însumi și țării! ...Vezi, reia el după un timp de tăcere, eu n-am fost niciodată un "Cuceritor", un fel de "Fatih" mai mititel... Niciodată n-am trecut hotarul țării mele ca să râvnesc pământul și puterea altuia. Dar să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vopsea, mai mult sau mai puțin șterse, mărturii ale nenumăratelor transbordări pe care le-a suportat cu prilejul deselor noastre mutări dintr-un oraș (sau ținut) în altul. Când am părăsit, în 1973, locuința de pe Florilor, cufărul acela de familie, credincios mai multor generații și de care acum îmi este dor, a rămas acolo: l-am abandonat, pur și simplu, l-am vândut? În orice caz am procedat cu regretabilă ușurință. Oricum, el figurează în continuare în inventarul lucrurilor, al obiectelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
meargă pe sârmă. Altfel, judecând strict faptic, sigur că Nichita Stănescu a făcut anumite concesii. În ce mă privește am rămas doar cu umbra unui sigur reproș: că tocmai el - hiperdelicatul, seniorul - și-a schimbat, incredibil, atitudinea față de unii din credincioșii săi prieteni și colegi. Pe mine, de pildă, se prefăcea că nici nu mă cunoaște. Dar chiar cu Lucian Raicu, de care oricum fusese mai apropiat, sistase orice relație. Încât, odată, întâlnindu-se pe întunecatul coridor unde se aflau încăperile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui dragoste este însă, indiscutabil, Doina. Și nu pentru că (ar fi să simplificăm nepermis) ea îi dă cel mai des de mâncare. Când intră în baie (iar în baie nu se dă de mâncare) stă în fața ușii, ca un câine credincios, așteptând cu răbdare să iasă, sau miaună cerând să fie lăsat și el înăuntru. * A devenit, s-ar zice, conștient de poziția lui în casă: e autoritar, poruncitor, ne domină. * De-a dreptul maiestuos este când stă cu labele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la cinematograf, alergând de la un spectacol la altul, căutând ceva. Ceva pe care nu de puține ori am reușit să-l găsesc. Protejat de obscuritate, umpleam sala cu frumoase sentimente de adolescent. Eram aliatul din umbră al eroilor de pe ecran, credincios și sincer, gata să merg până la capăt cu ei. Plecam de la film cu sentimentul că suntem mai mulți... Făceam următorul raționament: chiar dacă personajele sunt fictive, simple proiecții, chiar dacă ele nu există în realitate cu adevărat, actorii care le întruchipează atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Iar a accepta să prezidezi asemenea ședințe înseamnă a fi în greșeală. Te poți ruga, sincer căit, după, ca să ți se ierte păcatul, ca să te izbăvești etc. Dacă vorbesc cu oarecare aprindere despre aceste probleme este pentru că Petru Dumitriu e credincios, iar eu încerc din răsputeri și de multă vreme să devin unul. E o discuție, ca să zic așa, în familie. * Cu un strigăt mintal profund dezaprobator și cu un mormăit de protest întâmpin, la lectură, următoarele rânduri scrise de N.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
se ostenea cu rugăciunea. Dormea pe piatră, mânca rădacinoase și fructe din pădure și haină aspră purta. Dar avea credință, măi ceva că aurul. Și așa, cugetând la viața lui, ne rugăm să ne ajute și nouă să fim mai credincioși, mai puternici în credință, cu mai multă râvna către cele sfinte să fim, mai buni, măi milostivi. Ieșim din peșteră sărutând pereții, slăvim pe Dumnezeu și plecăm. Mănăstirea Hozeva Aceasta mănăstire este în puștiul Hozevei. Cu anevoie se urcă la
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înmormântării au zburat toate-odată. Parcă au venit să-i cânte un concert ceresc și să-și ia rămas bun de la el. A fost înmormântat în fața mănăstirii unde se nevoia. După 20 de ani s-a arătat în vis unei femei credincioase dintr-o țară străină: „există un sfânt, la o mănăstire din puștiul Hozeva, să-l dezgroape”. Așa i s-a arătat de câteva ori. Ea a povestit preotului și acesta i-a spus să meargă în pelerinaj. Și când a
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-ți femeia ta și copiii tăi și pleacă departe, unde îți va arăta Domnul! Că Domnul vrea să piardă cetățile Sodoma și Gomora, ca prea multe rele fac. Păcatele pe care le fac sunt strigătoare la Cer.” Lot era om credincios și bun. Dumnezeu îl iubea și de aceea a vrut să-l salveze. A zis să plece imediat dar să nu se uite înapoi. Cand plecau pe cale nevasta lui Lot s-a uitat înapoi și s-a transformat în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-i lucru ușor să le înfrunți. Cugetând la nesfârșita bunătate a Maicii Domnului m-am gandit la lumea de azi în care, uneori, parcă nimeni nu te mai cunoaște. Parcă pe zi ce trece, tot mai puțini sunt cei buni, credincioși și milostivi. Dar Bunul Dumnezeu ne mai scoate în cale câte unul măcar la o sută. Așa că e bine că Dumnezeu are grijă de toți. Slavă lui Dumnezeu și cinste Sfintei Fecioare Maria. Se spune că ea mergea în Grădina
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
ca scop trăiește într-o dezolantă tautologie sufletească. Sunt suflete fără vocație. Asta înseamnă a nu avea nimic sfânt. După cum unora le lipsește simțul comicului sau al sublimului, altora (în bună măsură, probabil aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul acesta. Simțul divinului, dacă îl ai, te face să recunoști fără greș, instantaneu, luminos și exaltant prezența a ceva „sfânt și însemnat”. Poate fi un semn imperceptibil, evanescent, în aparență cu totul oarecare. Bunăoară, în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lua în seamă. Rațiunea trebuie controlată de inteligență și de suflet. Altminteri, duce la „raționalizare” (care uneori e o soluție, dar nu oricând) și la sistematizare, care sunt superficiale și forțate. Duce la utopie. La teroare. Pomeneam mai sus de credincioși practicanți lipsiți de simțul divinului. Nu li se poate imputa aceasta. Sufletul lor nu e tautologic. E destul de trist că nu pot discerne în cotidian lucrurile „sfinte și însemnate”. Riscă să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă marile revelații și miracole
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ademenită pe căi potrivnice naturii lui. El aparține adevărului, și adevărul ne eliberează”. „Eu știu că de nimic nu s-au temut comuniștii mai mult decât de credința oamenilor în Christos. Ei înțelegeau mai bine decât toți că un om credincios este un rob mai puțin.” „Ori de câte ori vorbesc despre necesitatea credinței, îmi aduc aminte de vorbele lui William Penn : dacă nu te lași condus de Dumnezeu, ești sortit să fii condus de tirani. Mă gândesc uneori că, după primul război mondial
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]