6,583 matches
-
recunosc vag doi indivizi care stau și vorbesc rezemați de el. Unul pare cam posomorât, iar celălalt îl aprobă din cap, dar nu prea aud ce spun. În clipa în care mă apropii, se opresc brusc. Se uită la mine curioși, apoi unul la altul și se îndepărtează, continuând să vorbească, dar pe un ton mai scăzut. Nu‑mi vine să cred că mă aflu la Brandon Communications. Atmosfera e total alta. Parcă e o companie din aia de doi bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să se mărite într-o familie bogată, unde nu va trebui să meargă pe jos, ci va fi purtată într-o lectică. Picoarele cât un lotus de șapte centimetri și jumătate sunt un simbol al prestigiului și clasei. Fata e curioasă. Stă desculță pe un taburet. Se joacă cu degetele de la picioare în grămada de cârpe, ia o fâșie, apoi îi dă drumul jos. Mama amestecă într-un borcan cu terci lipicios de orez. Fata află că terciul va fi folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
apreciez pe Yu Qiwei, mă face să regret ce i-am făcut. Ar fi trebuit să îndur singurătatea. Dar de unde era să știu eu că o să scape cu viață de la închisoare, când atâția alții ca el au fost omorâți? Sunt curioasă în legătură cu sentimentele lui Yu Qiwei. Vreau să știu dacă îi este vreodată dor de mine. Am făcut fiecare parte din tinerețea celuilalt. Asta nu poate fi șters. Dau de urma lui Yu Qiwei. E în hotelul din Yenan rezervat oficialilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Partidului, zice el, jucându-se cu creionul și desenând cercuri pe o telegramă. Partidul nostru nu avea decât o mână de membri la vremea aia, iar agenții lui Chiang Kai-shek erau mereu pe urmele noastre. Unde ați locuit? întreabă ea, curioasă. Cartierul Luwan, lângă șoseaua Cima. Strada cu case din cărămidă roșie și uși arcuite negre? Exact. Pe strada aia se vând niște ouă fierte în ceai excelente. Ei bine, eram prea sărac ca să-mi permit să le gust. Ce provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
pauză. Numai nu mă distribui pe mine în vreun rol. Ușa se trânti în urma lui. Holul răsună de ecou. Nu am sifilis. A venit răspunsul de la doctorul meu. Las să-mi scape un oftat de ușurare. Mi-a fost teamă. Curioasă, hotărăsc să-l sun pe dr. Li, doctorul lui Mao. Îl întreb dacă Mao are sifilis. După o ezitare neliniștită, dr. Li explică că îi trebuie o adeverință cu permisiunea Biroului Politic, ca să dezvăluie informații despre sănătatea lui Mao. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
citesc pânè la capèt, pește mèsurè de uimit, je suiș venue me joindre à vous aujourd’hui, et c’est à titre de Mère Tres Aimante que je viens de vous donner ces conseils, sar peste câteva rânduri, amuzat și curios, Si vous avez choisi de vivre à l’écart de Dieu, alors vous vous perdrez, vous perirez, și-n rândul urmètor, Oh! Mes petits enfants, Dieu est tout amour [pause] et c’est en L’imitant que vous vous en
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Evul Mediu nebunia și cum erau percepuți nebunii de cètre sensibilitatea medievalè, comentând titlul lucrèrii lui Bosch, Narrenschiff, adresându-se apoi, studenților, Priviți, cèlugèrița și cèlugèrul, așezați unul în fața celuilalt, între ei simbolul voluptèții, vasul cu cireșe, Matei se uitè curios la acel vas, cireșele proaspete și puternic colorate de lumină artificialè a ecranului de calculator, la înèlțimea nasului celor doi plutind ceva că o plècintè rotundè, o tentație a cèrnii, având în vedere faptul cè amândoi sunt membri ai unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
agèț haină, Copilul lui Vlad mè fixeazè cu ochișorii cèprui, ochii Corinei, confruntându-se în sinea lui cu o dilemè deocamdatè greu de rezolvat, recunoașterea tatèlui, pește umèrul mamei sale pe care eu o urmez tècut în camerè, mè privește curios și întrebètor, așteptând parcè de la mine rezolvarea dilemei, te uiți la cineva și aștepți sè fie tata, dar cineva mai mare, propria mamè, iti spulberè visul atotputerniciei copilèrești care, denumind lucrurile, creeazè o lume nouè pentru dumnezeul copil, Doamne, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fi plecat oare astèzi la piațè?! Dar de ce nu m-a sunat sè mè anunțe? Sau se teme că nu cumva sè fim vèzuți împreunè?! nu se știe niciodatè cu ce cunoștințe binevoitoare te poti întâlni într-o piațè, care, curioase, întrebând, Cu cine erai sâmbètè la piațè? Un bèrbat tânèr! V-am vèzut împreunè! Cine era? Ea trebuind sè mintè, Un nepot! Un coleg de la Muzeul de Artè! L-am întâlnit în piațè! Ce-ar putea oare sè spunè în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
calculatorului meu și, vag, provenind dinspre ferestrele înalte, reflexele de luminè și umbrè ale strèzii, Ilarie nu aprinde niciodatè neoanele din tavan, temându-se că nu cumva sè se vadè lumină lor afarè în stradè, existând pe lumea asta destui curioși care sè se întrebe ce se întâmplè la etajul întâi al instituției noastre, îmi dau jos jachetă și îmi trag scaunul de la biroul lui Eugen, Vrei sè lucrezi la calculator? mè întreabè Ilarie întorcându-și capul spre mine, Nu! renunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acestui tânăr ambițios care a tăiat, ca o lamă rece de cuțit, confesiunea În care Traian se rătăcise. Christa prinde momentul ca să Întoarcă spre teme mai ușoare conversația. O irita de mult curiozitatea indiscretă din ochii tineriadunați În jurul mesei: inutil curioși, inutil atenți, pentru că nu vor Înțelege niciodată nimic. Pentru că nu pot concepe că și altcineva decât ei a mai trăit vreodată aroganța oarbă, fericită a tinereții —Bineînțeles că nu-mi știu anii pe dinafară, pentru că nici nu vreau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un grup, undeva, pierdut printre capetele necunoscute, aș fi eu. Eu Însă nu sunt deloc convins, nu mi-am recunoscut nici măcar expresia feței. Mi-au oferit poza la plecare, dar nu am vrut s-o iau... — De ce? Aș fi fost curioasă să văd cum arătai atunci... Nu ți-am văzut niciodată, părinții... mama... Măcar tu recunoaște-mă, măcar tu uită-te la mine, mamă... Mi-e greu să Îmi imaginez că nu mai ești nicăieri. Am mers atunci, de dimineața până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
prezent? E vis sau realitate? Simt cum se furișează în mine o umbră. Tot mai des o simt, fără să știu ce vrea și a cui este. Îmi pune aripi, căci dacă cred în ceva, mi-a spus, pot zbura. Curioasă, m-am aplecat atunci să-i văd ochii. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
zâmbi, culese o eșarfă roșie și i-o petrecu în jurul umerilor. ― Eu și Emanuel te rugăm să primești eșarfa asta. Sperăm să ne bucuri cu prezența ta și la vânătoarea cu șoimi. Vezi, deja ne-ai cucerit și suntem foarte curioși să aflăm cât mai multe lucruri despre tine. Poate vom afla ceva și despre împrejurarea în care a apărut strania ta dorință de a învăța o limbă atât de puțin vorbită, cum este armeana noastră. Acum spune-mi: ce piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
scoarță marele compendiu de chimie al medicului Hermann Boerhaave, îi memorase cu entuziasm și aforismele, dar avea deja păreri personale despre unele dintre experimentele eminentului învățat. Lucra mult mai metodic și era mai inventiv. Dar se și distra. Invita fetișcane curioase în laboratorul lui și le fascina transformând cupele în retorte pe care le așeza apoi deasupra focului. Mixturile se mistuiau fumegând, până când dispăreau cu totul. Fetișcanele nu-și puteau explica unde dispăreau. Îl credeau vrăjitor. Le învăța apoi să prepare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
drum. O căută printre servitorii și târgoveții care umpleau strada, dar țiganca dispăruse. Ochii aceia... Putea să jure... Erau ochii Marioritzei. Se scutură de impresia asta. Logic, nu puteau fi ochii Marioritzei. Numai că, de când plecase, i se întâmpla ceva curios. Mereu i se părea că o zărește, că o recunoaște sau avea senzația că era prezentă undeva, în mulțime, și îl urmărea cu privirea. Constatase că nu numai el avea impresia asta. Și Mariam îi mărturisise cam același lucru. „Emanuel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
intră unul dintre polițiști și șopti ceva de urgență. — Ce? spuse. Ești sora bărbatului care stă sus în copac? Baba este fratele tău? Încuviință din cap cu un aer sumbru. Superintendentul ieși din încăpere și reveni însoțit de câțiva polițiști curioși. Îmi pare rău, îi spuse, n-am știut numele de familie. Vă rog să veniți cu noi. Vă vom escorta înapoi la familia dumneavoastră. Și îl împinse de la spate pe un polițist care chicotea, depășit de comicul situației. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fusese să îl vadă pe Sampath în livada de guave. Bineînțeles, și el fusese însoțit de ceea ce domnul Gupta numise „adunătură de coate-goale“. Preț de o clipă îl privise timid pe Sampath, iar Sampath îl privise pe el. În mod curios, fiecare dintre ei se simțise expus și vulnerabil în fața celuilalt. Nici unul din ei nu rosti nici un cuvânt în timp ce toți ceilalți începură, din nou, să-și verse amarul. Apoi Sampath se mutase pe pat astfel încât să-l privească printre frunze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cameră grozavă. Ce mama naibii, a fost decorată în stil feng shui! Ba are chiar și o terasă micuță, ceea ce în New York nu mai găsești nici să tragi cu tunul, a bubuit el. Julia a rămas în umbră, în spatele ușii, curioasă să afle cu cine vorbea James. Și tu cum ți-ai petrecut ziua? De fapt, stai, că la tine e încă devreme, nu? a continuat el. OK, s-a gândit Julia, deci nu e vorba de un partener de afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ea n-o să înțeleagă de ce-o să dispar în ceață pentru zece zile. Atunci depinde numai de taică-su să aibă grijă s-o țină ocupată, ca să nu sufere, a răspuns Fiona foarte pe fază. Apoi femeia s-a uitat curioasă la Susan. Crezi că ții la Milly la fel cum ai ține la propriul tău copil? Întrebarea a luat-o pe Susan pe nepregătite. — Păi..., da, cred că da. Neavând un copil al meu, mi-e dificil să-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
excursie cu bicicleta. Îmi amintesc. Femeia s-a ridicat mai în sus, iar Nick a sărit în picioare ca să-i aranjeze pernele de la spate. —Ei, acum n-o să mai pot să plec, nu? Bărbatul a fixat-o cu o expresie curioasă. — Înainte nu m-am obosit să te întreb. Eram prea ocupat să mă gândesc cum o să pot să mă descurc fără tine, cum o să organizez lucrurile pentru mine și Milly, dar, spune-mi, care a fost treaba cu excursia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
alb-albastre, împreună c-o tichiuță din bumbac asortată. —Aaaaa, te face să te gândești la un copil al tău, nu? îi zisese vânzătoarea în timp ce scotea etichetele. Nu, absolut deloc, i-a răspuns Julia cu un zâmbet scurt. Femeia o privise curioasă, de parcă Julia ar fi fost un monstru, un exemplar feminin anormal. Oare sunt anormală? s-a gândit Julia în vreme ce ținea salopeta suspendată în fața ochilor și-o învârtea ca s-o privească din toate unghiurile. Nu. Nimic. Nici cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Aparatul de deasupra capului femeii a început să producă un sunet sacadat, care-a avut darul s-o alerteze pe asistenta stilistului. Fata s-a repezit să verifice progresul operațiunii. Îndepărtând cu grijă foliile de aluminiu, asistenta s-a zgâit curioasă la pasta rozacee de pe care părul Juliei, după care a declarat că „e gata de spălat“. Julia s-a ridicat în picioare și tocmai voia să se îndrepte spre chiuvete, când a văzut-o pe Jade în zona recepției. —Scuzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în cel mai rău caz, tot ar rămâne cu cinci mii cinci sute de dolari, ceea ce nu-i chiar de colea, păi, câte locuri, în lumea asta unde ți-ai putea încropi un rost cu banii ăștia... Femeile alea grăbite, curioase totodată, Geta lălăind c-or fi cozi mari, dragă? și privirea dilatându-se, dragă, uite câtă lume pe stradă, mai ceva ca la Revoluție, la care Roșioara scandalizată, atinsă parcă unde-i place cel mai tare, chicotește și chiuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ca să fugă cu sufletul la gură la Mirela. Totuși, chiar și-ntro fugă și-o alergătură, ea tot ar mai fi însemnat ceva pentru el. Mirela n-apucase s-o vadă vreodată pe nevastă-sa; poate că ar fi trebuit, de curioase barem, deși timpul îi tocise orice urmă de curiozitate. Îi era prea de ajuns, de-acum, ce știa de la Velicu despre ea, și anume că-i mică și îndesată și cam țărănoasă de fel și că nu se mai culcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]