4,161 matches
-
Peisaj la marginea Hușului”, „La marginea Hușilor”) și restrânse vederii - colțul de stradă sau curtea gospodarului („Stradă în provincie” - p. 91, „Interior de curte” - p. 239, „Casă părinteasca”, „Casa noastră de la vie”, „Casă părăsita la Huși”). Nefiind specialista în materie, descifrez în tablourile lui Viorel Huși arcuirea liniilor greoaie, nuanțele cromatice dense, lirismul cald, echilibrul de compoziție și tematica unitară a multor tablouri care întăresc ideea unei monografii pictate a Hușilor. Datarea tablourilor și manieră constantă de execuție precum și dorul de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
nu am fost "băut" de pomană. Chiar și în decembrie '70, cînd am avut lectura piesei de teatru la teatrul din Arad, nu am fost băut de pomană. Eram fericit că piesa mea era primită atît de bine, că ei descifraseră tocmai sensurile pe care am vrut eu să le dau evoluției personajelor, așa că, în cele trei zile cît am stat în Arad, am mers în toate trei serile la restaurant cu cei de acolo și-am continuat discuțiile purtate peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să pui flacără de viață în încremenirea mea și a casei tale. Am început să citesc tare și dintr’o poruncă mistică, ca să audă toate: cărți, fotolii, divan, fotografia tatei, colțul simbolic și cu aspecte tragice și tutelare, și pentru ca să descifrez cuvinte și subcuvinte. M’am speriat și sunt încă speriată de peripețiile călătoriei tale. Aproape că necunoașterea lor mă împedică să leg viața ta de aici de cea de dincolo de această călătorie; e ceva obscur: dorința ta de a mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ei din grandomanie, un fel de „Curti“ „musafir“ și un „poet de al nostru“ [au apărut] în lipsa mea, vineri, ora 2 p. m., imediat după plecarea mea la Mangalia. Vestea m’a turburat adânc, gândindu-mă la Mihai ori Andrei. Am descifrat enigma à peu près, deși Lina voia să mă facă să cred că era vorba de musafiri. Descurcă și tu acest imbroglio. La școală, dimineața, vestea transferării mele la Regina Maria, acum apărută sigur și definitiv în Monitorul Oficial. Apoi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a ploii : „Barbariile cele mai mari contra evreilor [din Moldova] - scria W. Schwarzfeld În 1889 - se petreceau atunci când avea loc vro procesiune religioasă pentru a Îndupleca cerul ca să dea ploae” <endnote id="(172, p. 194 ; vezi capitolul „Xenocid ritual ?”)"/ Neputând descifra În totalitate substratul magico-mitic al unor astfel de practici și credințe populare româ nești, culese În jurul anului 1900, voi prezenta mai jos - fără comentarii - câteva exemple : În Bucovina se crede că taina „școlii de solomonărit” o știu numai jidovii din
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
obligat să le revelez. Nu caut însă să fiu, pentru nimeni, nici procuror, nici avocat. Caut să explic, pe cît posibil de obiectiv, tensiunile morale, conflictele și animozitățile pe care scrisorile le evocă, să reconstitui atmosfere, să verific date, să descifrez aluzii. Deoarece în fața unora dintre acestea am eu însumi ezitări și dificultăți de înțelegere, cum o să admit că cineva din viitor (în ipoteza că l-ar preocupa) le va pricepe? E așadar dreptul și datoria contemporanilor să spună ceea ce știu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ei. Obișnuia, cel mai adesea, să scrie pe coli îndoite, dar uneori îi ajungea și o singură pagină, pe care o umplea ușor și repede. Bucuria de a primi scrisori de la el era umbrită însă de dificultatea de a le descifra. Fiecare necesita răbdare de paleograf și cel puțin o dublă lectură: la prima aproximai, la a doua te concentrai pe termenii neînțeleși. Acum, la pregătirea lor pentru tipar, a trebuit să mă ajut de-o lupă, nu din cauza micimii literelor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
S-ar putea să fiți mai mulți candidați decît locuri. Tov[arășul] Ciopraga te așteaptă cu interes și cu simpatie. Le meriți. De acum: la lucru hotărît și cu spor! Al D-tale, I. Lăudat P.S. Nu ți-am putut descifra adresa, de aceea îți scriu tot la Institut. </citation> (7) <citation author=”I.D. Lăudat” loc="[Iași]" data =”4 .I.1969”> Dragă Domnule Călin. Îți mulțumesc pentru urările făcute. La rîndul meu îți urez să ai multe satisfacții în anul în
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
Sunt chiar dispus să recunosc faptul că a fost protagonista unor experiențe de care eu nu aș fi fost în stare vreodată, deși, de-a lungul vieții, am comis și unele „nebunii”. Îi apreciez și reflexivitatea spiritului, predispoziția de a descifra profunzimea lucrurilor și de a construi explicații cu încetinitorul. Pentru toate acestea o felicit și îi urez să-și trăiască pasiunea până la maximum posibil. Și să ne mai transmită și nouă vești despre experiențele viitoare. La capătul lecturii și a
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
ți-aș propune să-ți faci timp și să vii până la mine duminică, cam pe la ora 6 după amiază. Să-ți iei și vioara cu tine, ca să mai repetăm bucățile noastre și să înveți unele noi, pe care le-am descifrat din niște partituri pe care le-am primit de la fiică-mea; − Am înțeles, domnu’ învățător, vin sigur, spuse Gheorghiță și plecă în drumul lui. La drept vorbind, Gheorghiță avea alte planuri pentru duminică, ar fi vrut să meargă la joc
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
București sau invers. Mariana reia munca zilnică în profesia sa, iar mie aproape că nu-mi ajungeau picioarele pentru deplasări zilnice pe străzi drepte, luminoase, atrăgătoare și instructive pentru orice vizitator străin. Străinul care vizitează Parisul - și nu numai Parisul - descifrează la tot pasul istoria glorioasă a Franței. Ca om care am studiat istoria și m-a pasionat de când mă știu, era un adevărat deliciu intelectual să descifrez vechiul și noul din istoria Franței, cu cele mai semnificative amănunte, în timp ce la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
instructive pentru orice vizitator străin. Străinul care vizitează Parisul - și nu numai Parisul - descifrează la tot pasul istoria glorioasă a Franței. Ca om care am studiat istoria și m-a pasionat de când mă știu, era un adevărat deliciu intelectual să descifrez vechiul și noul din istoria Franței, cu cele mai semnificative amănunte, în timp ce la noi s au întrebuințat buldozerele, demolând monumente semnificative ale patrimoniului nostru cultural! De n-ar fi căzut Cortina de Fier, spiritul malefic al unei grandomanii prost înțelese
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și care reduce timpul de viață al individului pe seama multiplicării sale în informul masei. Dinamica este aceeași, una a dereglării rapor turilor constitutive. Am văzut cum funcționează acest reglaj în mai multe împrejurări, dinamica maselor, creșterea și descreșterea lor sunt descifrate cu mare acri- bie, în epocă, de Gustave le Bon în Psihologia mulțimilor ă1896Ă. Egalitarismul democratic a dobândit astfel profilul unui exces paradoxal, excesul îl constituie mecanismul procustian al unei normări a existenței : tot mai puțin pentru tot mai mulți
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pot reduce numaidecât disntața dintre el și acest obiect al cunoașterii care-i suscită inte- resul. Văzul în sine nu este suficient, pentru că păstrează o anumită distanță, de aceea copilul apelează la ajutorul unui alt simț, cel tactil, pentru a descifra textura acestei noutăți care-l contrariază. Antropologic vorbind este gestul emblematic care prefațează aproape fără excepție primele întalniri dintre exploratorii europeni și indigeni. Pipăitul face parte dintr-un ansamblu gesticulativ al experimentării alterității maxime. Gestul copilului indentifică în acest străin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
am asistat, și a ridicat problema amânării deplasării având în vedere "starea de război". Poetul Dohotaru tânjea însă după țara "Psalmilor" lui David și a "Cântării Cântărilor" și la înregistrarea propunerii Excelenței Sale mi-a aruncat o privire în care am descifrat un SOS mai grav decât cel lansat de pe Titanic. Întotdeauna mintea mea lucra cel mai bine în "situații-limită", și aceasta era una. Am cerut permisiunea să intervin, făcând ca bun creștin și istoric o incursiune doctă în conflictele din zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
săptămâni și să-mi spună că cei de la Laminor nu i-au dat nici un raspuns. I-am telefonat personal directorului Laminorului, reclamându-i cazul și acesta mi-a spus nonșalant că întreprinderea nu are "specialist în limba portugheză" pentru a descifra comenzile venite din Brazilia, minciună gogonată, întrucât corespondența fusese transmisă în engleză. Am sesizat cazul la Ministerul Comerțului și cu asta "afacerea" s-a înmormântat. În perioada șederii mele la Rio am beneficiat de două vizite ale ministrului comerțului, Cristian
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
teatru, mostre de artă obiectivă sunt misterele medievale, miracolele și procesiunile religioase, din care s-au inspirat Shakespeare și Calderón. Acestea sunt rezultatul anonim al unui efort colectiv. Numim mistere și acțiunile rituale de la Eleusis, pentru că nu putem să le descifrăm nici sursa, nici simbolurile. De acolo și-au luat inspirația Eschil și Sofocle În intenția de a face prin teatru o legătură Între noi și cosmos. În timpul nostru avem o nouă noțiune, aceea de entertainment, din care sacrul lipsește. Arta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să ne dăm seama, ceva din diferențele care ne marcaseră inițial se ștergeau treptat. Era, cred, un mod de a ne elibera de clișeele culturale care ne separau aparent. Cu o sensibilitate nouă, câștigată prin lucrul Împreună, puteam acum să descifrăm sunete și mișcări care aveau legătură cu sursa lor directă și vedeam clar cât de inutile puteau fi explicațiile. Dar e de Înțeles că aceia care nu sunt angajați În aventura experienței rămân neconvinși, precum intelectualii neîncrezători care erau comesenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
simțea În ochii lor o rezistență suspicioasă față de procesiunea de Land Rovers care perturba ritmul ordonat al vieții lor medievale. Deși eram Încă departe de momentul instaurării ayatollahului Khomeyni, mersul istoriei se făcea deja simțit, fără ca noi să-l putem descifra. Ruinele de la Persepolis se Înălțau deasupra deșertului, evocând un timp mitic. Brook ne prevenise să nu intrăm În aceste ruine cu atitudinea arogantă a turiștilor interesați să se fotografieze lângă coloane și morminte de regi. Odată ajunși, ne-am așezat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
putea să identifice o poveste sau vreun personaj, În afară poate de Prometeu. Cuvintele inventate aveau Însă putere de comunicare, dar nu prin Înțelegere logică. Dacă actorul pronunța just sunetul și dacă spectatorul asculta cu tot trupul, codul putea fi descifrat: drama era povestită concret, prin sunetul Însuși. Departe de a fi fost un esperanto teatral, limbajul era menit să creeze anumite stări, asemeni muzicii. De exemplu, În vocabularul inventat de Hughes, bullorga Însemna Întuneric, dabon zorii, lumina care aducea căldură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
subsolul teatrului și, găsindu-i pe actori grupați În jurul Priscillei, vorbind cu ea În engleză, au devenit suspicioși la culme și, ridicând de pe jos pagini cu scris indescifrabil, i-au luat la Întrebări: „Ce-s astea, băi, mesaje cifrate? Ia descifrați-le!“. Au pus lămpile pe textul Electrei și Priscillei atât i-a trebuit. S-a ridicat ca o furie și a Început să strige și să danseze În ritm: Paresin ouk, paresin ouk, Stazis filistis Theos! (era finalul corului din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lojă laterală când scena, când publicul, pentru a vedea reacțiile. Actul III: intră minerii pe scenă. „Uitasem“ să-i spun acest detaliu președintelui În drumul „salvator“ spre Otopeni. Îl văd În loja prezidențială cum se Încruntă și Încerc să-i descifrez mai bine grimasele. Cadrez gros-plan pe el. Vedeam În detaliu ceva nou, nu știam că poate să se și Încrunte, Îl credeam etern zâmbitor. Dar mă Înșelasem. Era regele Claudius din Hamlet, privind piesa În piesă. La pauza dintre actele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-ncolo, În timp ce marginea ei rămânea tot timpul Într-un contact alinător cu fruntea mea. Un ritm de vis Îmi străbătea ființa. Recentul „Treaptă, treaptă, treaptă“ era preluat de un robinet care picura. Și, combinând fructuos tiparul ritmic cu sunetul ritmic, descifram modelul de labirint al linoleumului, descoperind chipuri acolo unde o crăpătură sau o umbră furniza ochiului un point de repère. Fac apel la părinți, nu spuneți absolut niciodată unui copil „grăbește-te“. Etapa finală a vagului meu curs navigabil se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
nu putea să-l sufere. Odaia era supraîncălzită. Din ghetele mele de schi se topea zăpada, ele dovedindu-se a nu fi rezistente la apă, după cum se presupunea. Ochii mei, care Încă mă usturau din cauza strălucirii zăpezii, se căzneau să descifreze un portret așa-zis „tipografic“ al lui Tolstoi. Precum coada șoarecelui de pe o anumită pagină din Alice În Țara Minunilor, portretul era alcătuit exclusiv din tipărituri. O Întreagă povestire a lui Tolstoi (Stăpân și Om), intrase În alcătuirea feței cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fascinat de personalitatea marelui Ștefan, din acea vară, când, student fiind, după practica la un spital rural de la poalele Ceahlăului (Hangu), cu rucsacul la spinare, am pornit să bat codrii, munții, plaiurile Moldovei; m-am închinat la sfintele mănăstiri; am descifrat pisaniile dăltuite în piatră; am îngenuncheat la căpătâiul lespezilor voievodale; am luat urma pașilor lui Ștefan Vodă ascultând din gura bătrânilor răzăși povești și legende despre "Năzdrăvanul Moldovei" (și-o mai aminti cineva de ele?); am dormit pe pământul gol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]