3,847 matches
-
parte, atât de multe limbi și dialecte erau vorbite În Europa, Încât fiecare dintre acestea reprezenta o piață prea mică pentru a fi viabilă din punct de vedere comercial. Soluția, În majoritatea țărilor, a fost să se aleagă un singur dialect, de obicei cel dominant Într-o anumită regiune și folosit ca limbă pentru copiere - mai Întâi În cazul bibliilor și apoi al cărților de literatură și de știință. Chiar și așa, limbile, care au devenit mai apoi franceza, germana, spaniola
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
să obțină suficientă putere politică pentru a contrabalansa În mod eficient arena comercială. 12. Dilema imigrației Europa este un caleidoscop al diversității culturale. Locuitorii uniunii sunt Împărțiți Într-o sută de nationalități care vorbesc optzeci și șapte de limbi și dialecte diferite, făcând din Uniunea Eurpeană una dintre regiunile cu cea mai mare diversitate culturală din lume1. Multă vreme, comunitatea de afaceri și elita politică au privit aceste enclave culturale ca impedimente În calea progresului, impasuri istorice care rezistă la schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
anii '70, această teorie a fost abandonată, acceptându-se ideea că basca este o limbă cu morfologie ergativă, dar cu sintaxă acuzativă. Există structuri pasive și antipasive, dar acestea nu se înscriu în opoziții sistematice de diateză. Coyos (2003) analizează dialectul souletin al limbii basce, în care există exemple de variantă pasivă și antipasivă pentru același verb: construcția antipasivă este rară în discurs, dar naturală în conștiința lingvistică a vorbitorilor, iar construcția pasivă este mult mai frecventă, dar mai puțin naturală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și tunumiisut (descris de Tersis 2003) ilustrează faptul că o evoluție comună a limbii-mamă (de la construcția participială pasivă și posesivă la cea ergativă) poate fi urmată de o scindare dialectală, favorizată, în acest caz, de distanța geografică foarte mare între dialecte: în primul subdialect, tipul SOV cu morfologie ergativă nu este încă total instalat, în timp ce în cel de al doilea se constată deja o evoluție dinspre tipul ergativ (dezvoltat din construcții pasive și posesive) spre tipul acuzativ. În limba kurdă, investigată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
originea în cea posesivă, care conține verbul corespunzător sensului 'a exista'81. Cercetările din anii '70−'80 s-au concentrat asupra apariției ergativității în kurdă și asupra surselor acestora, dar s-a remarcat 82 destul de repede că, cel puțin în dialectul kurmancî, ergativitatea dispare rapid. Ultimele două exemple sugerează destul de clar faptul că apariția și dispariția ergativității (morfologice) sunt fenomene reversibile, diferențele fiind vizibile chiar în perioade foarte scurte. O altă sursă a ergativității, absentă din inventarul mecanismelor diacronice care dau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
originea într-un diminutiv compatibil cu clasa nominală. Limbile indo-europene occidentale au supramarcat agentul (cu ne) și au ergativizat o structură preergativă; dimpotrivă, limbile indo-europene orientale au trecut prin procesul de deergativizare, reanalizând morfemul l ca marcă de trecut. În dialectele orientale ale limbii hindi (acum neergative), a existat o fază de preergativitate. Diferența dintre grupul occidental și cel oriental provine din aceeași structură nominală cu participiu trecut pasiv predicativ − ergativizat în grupul occidental și reactivat/deergativizat în grupul oriental (Montaut
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și nu are legătură cu Ipoteza Inacuzativă. Folosind exemple dialectale, Kayne (2000: 116) demonstrează că selecția auxiliarului în italiană este sensibilă la persoana subiectului. Ideea lui Kayne este susținută de Manzini și Savoia (2007: 198), care arată că, în multe dialecte italiene din centru și sud, essere 'a fi' și avere 'a avea' alternează ca auxiliare aspectuale, în funcție de persoană: essere la persoanele 1 și 2 singular și plural, avere la persoana 3. Kayne (2000: 116) explică astfel acest fenomen: în italiană
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al inergativelor se deplasează în Spec,DP, trecând peste Spec,AgrS fără niciun efect; după ce ajunge în poziția netematică Spec,DP, subiectul va putea să se deplaseze în Spec,BE, dacă D/P0 este încorporat în BE, rezultând HAVE; în dialectele care selectează BE pentru tranzitive și pentru inergative, AgrS nu este inert; acesta poate fi activat cu ajutorul unui DP care ajunge în Spec,AgrS și care are trăsături de persoană și de număr potrivite; apoi, AgrS se poate adăuga proiecției
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
al evoluției lor, toate limbile romanice au avut posibilitatea selecției auxiliarului: descendenții lat. habere, pentru verbele tranzitive, descendenții lat. esse, pentru anumite verbe intranzitive. În spaniolă, catalană, portugheză, galiciană, auxiliarul esse a fost înlocuit cu habere, esse supraviețuind în anumite dialecte/graiuri catalane și aragoneze; auxiliarul esse a supraviețuit în franceză și este foarte productiv în italiană. În privința selecției auxiliarului, Ipoteza Inacuzativă și Analiza Ergativă au fost influențate de situația din italiană. Mackenzie (2006: 109) menționează că explicația lui Burzio nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
analiza ergativă, iar acordul prin deplasare este incorect. Kayne (2000: 113) observă că acordul participiului din limbile romanice corespunde proiecției AgrO de la Chomsky (1993). Autorul arată că, în spaniolă, propozițiile inacuzative cu participiu trecut nu au acord participial; în anumite dialecte din sudul Franței se face acordul participiului în structuri cu 'a avea'. Tot Kayne (2000: 115) menționează că, în italiană, acordul participiului perfect este imposibil. În ceea ce privește situația din limba română, acordul se face numai în cazul celor câteva verbe care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
alta, un teren de cercetare de multe ori alunecos, pentru că multe dintre componentele sale sunt "la limită", așa cum sunt și verbele inacuzative pe scara tranzitivității. Anexa 1 LIMBI ERGATIVE Această secțiune nu conține un inventar complet al limbilor (și al dialectelor) ergative (sau al celor în care există anumite manifestări ale ergativității) vorbite pe glob. El ilustrează numai, cu exemplele identificate în bibliografie, diversitatea fenomenului ergativității, care este susținută de mai multe aspecte: * răspândirea geografică a fenomenului (Caucaz, sudul Asiei, Siberia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Complexitatea descrierii depinde, în mare parte, de informațiile oferite de bibliografie, unele limbi bucurându-se de o atenție specială, altele fiind folosite doar ca exemple de limbi ergative sau ca exemple pentru anumite fenomene. Dat fiind că unele limbi și dialecte nu au fost supuse atenției în lingvistica românească, am păstrat denumirea lor din limba engleză. Pentru limbile și dialectele cuprinse în Sala și Vintilă-Rădulescu (1981, 2001) și Vintilă-Rădulescu (2007), am preluat denumirile adaptate. Încadrarea limbilor în familiile de limbi nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
altele fiind folosite doar ca exemple de limbi ergative sau ca exemple pentru anumite fenomene. Dat fiind că unele limbi și dialecte nu au fost supuse atenției în lingvistica românească, am păstrat denumirea lor din limba engleză. Pentru limbile și dialectele cuprinse în Sala și Vintilă-Rădulescu (1981, 2001) și Vintilă-Rădulescu (2007), am preluat denumirile adaptate. Încadrarea limbilor în familiile de limbi nu este în toate situațiile la fel de riguroasă, depinzând atât de informațiile bibliografice (nu de puține ori contradictorii), cât și de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Încadrarea limbilor în familiile de limbi nu este în toate situațiile la fel de riguroasă, depinzând atât de informațiile bibliografice (nu de puține ori contradictorii), cât și de utilitatea unei descrieri detaliate pentru studiul ergativității. ABAZINĂ Familia caucaziană, ramura de nord-vest. Considerată dialect al limbii ABHAZE, 20-25 000 de vorbitori. Ergativitate morfologică, marcarea se face prin acord. Un afix verbal conține informații despre S și O, iar altul, despre A. ABHAZĂ Limbă din familia caucaziană, ramura de nord-vest. 45 000 de vorbitori. Ergativitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
independent de timp−aspect−mod. Marcarea cazuală și acordul în gen și număr urmează tiparul ergativ. Acordul în persoană funcționează conform partiției intranzitive. Topică flexibilă. ALSEA Mică familie de limbi de pe Coasta Oregon, dispărută, aparținând grupului de limbi penutian. Două dialecte: yaquina (vorbit până în jur de 1900) și alsea (ultimul vorbitor a murit în 1951). Marcare cazuală ergativă. Folosire frecventă a pasivului, care dispune de mărci multiple. ALUTOR Limbă paleosiberiană din familia ciukot-kamceatka, vorbită în nord-estul Siberiei. 2 000 de vorbitori
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
aspect: sistemul absolutiv−ergativ apărea numai la anumite forme compuse de perfect. Topica SOV, adjectiv − substantiv. AVAR Familia caucaziană, ramura estică, grupul avar-andian. Limbă vorbită în nord-estul Caucazului, în partea muntoasă a Daghestanului. 200 000 de vorbitori. Aproximativ 30 de dialecte. Dialectul care stă la baza limbii literare: XUNZA. Opoziție verb/nume. Flexiune nominală bogată. Sistem verbal cu paradigme regulate. Nu există opoziții de persoană. Cazul ergativ este omonim cu instrumentalul. Categorii verbale: mod, timp, aspect. Numeroase moduri (nonasertiv, concesiv, eventual
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
sistemul absolutiv−ergativ apărea numai la anumite forme compuse de perfect. Topica SOV, adjectiv − substantiv. AVAR Familia caucaziană, ramura estică, grupul avar-andian. Limbă vorbită în nord-estul Caucazului, în partea muntoasă a Daghestanului. 200 000 de vorbitori. Aproximativ 30 de dialecte. Dialectul care stă la baza limbii literare: XUNZA. Opoziție verb/nume. Flexiune nominală bogată. Sistem verbal cu paradigme regulate. Nu există opoziții de persoană. Cazul ergativ este omonim cu instrumentalul. Categorii verbale: mod, timp, aspect. Numeroase moduri (nonasertiv, concesiv, eventual etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu sunt gramaticali, ci pragmatici. În cazul verbelor intranzitive, nominativul și ergativul formează o opoziție privativă în exprimarea agentivității. BIDJARA Limbă australiană, de tip pama-nyungan, vorbită în regiunea Queensland, (aproape) stinsă. Marcarea ergativă caracterizează numele, iar cea acuzativă, pronumele. BISCAZEN Dialect al BASCEI. BORCH Dialect al limbii RUTUL. BURUȘASKI Limbă izolată, vorbită în văile dintre Podișul Karakoram, între Kashmir și Tibet. 87 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de timp și de semantica nominalelor. Flexiune ergativă numai la timpurile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pragmatici. În cazul verbelor intranzitive, nominativul și ergativul formează o opoziție privativă în exprimarea agentivității. BIDJARA Limbă australiană, de tip pama-nyungan, vorbită în regiunea Queensland, (aproape) stinsă. Marcarea ergativă caracterizează numele, iar cea acuzativă, pronumele. BISCAZEN Dialect al BASCEI. BORCH Dialect al limbii RUTUL. BURUȘASKI Limbă izolată, vorbită în văile dintre Podișul Karakoram, între Kashmir și Tibet. 87 000 de vorbitori. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de timp și de semantica nominalelor. Flexiune ergativă numai la timpurile trecute. Un nume sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
australiană din sud-estul Queenslandului. Marcare diferită pentru S, A, O (indiferent de tipul de constituent nominal). GE − Vezi ĴE. GEORGIANĂ Limbă sud-caucaziană din familia KARTVELIAN, vorbită în Georgia (limbă oficială), Turcia, Iran, Azerbaidjan, Rusia. Circa 4 milioane de vorbitori. Numeroase dialecte. Tradiție scrisă încă din secolul V. Limbă aglutinantă. Partiție morfologică acuzativ/ergativ determinată de trei factori: semantica verbului, semantica nominalelor și timp−mod−aspect. Marcare de tip acuzativ la prezent și la viitor. Marcare de tip ergativ la aorist/la
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbului principal. Trăsăturile de tip adjectival pot fi exprimate și prin verbe stative cu flexiune. GUARIBA − Vezi NADËB. GUARANÍ Limbă sud-americană vorbită în Paraguay (una dintre limbile oficiale), în unele provincii din Argentina, în sudul Braziliei și în Uruguay. Două dialecte reciproc inteligibile: MBYA-GUARANI, vorbit în comunitățile argentiniene, și TUPI-GUARANI, vorbit în Paraguay și în Brazilia. Limbă care prezintă scindarea subiectului intranzitiv, în funcție de care se pot identifica trei clase de verbe: verbele tranzitive, care cuprind prefixe pentru A și O (tipul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
So. Numai primele două clase pot apărea în structuri imperative. GUGU-YALANJI Limbă australiană vorbită în nordul ținutului Queensland. Partiție acuzativ/ergativ determinată de semantica nominalelor. Limbă fără pivot sintactic, dar care are atât structuri pasive, cât și structuri antipasive. GUIPUZCOANO Dialect al BASCEI. GUMBAYNGGIR Limbă australiană, vorbită în sudul New South Wales. Pentru pronumele de persoana 1 dual și persoana 2 singular și pentru nume, S este marcat ca O, dar diferit de A; pronumele de persoana 1 singular și plural
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
varietate vorbită în estul Arcticii. Cazul absolutiv este atribuit obligatoriu, dar fiind o limbă pro-drop, restricția nu este întotdeauna vizibilă. Verbele tranzitive se acordă cu subiectul și cu obiectul. Verbele intranzitive au trăsături de acord comune numai cu agentul. În dialecte, ergativitatea diminuează de la vest (IÑUPIAQ) la est (LABRADOR INUTTUT). INUKTUN Una dintre cele patru varietăți ale limbii INUIT, varietate vorbită în vestul Arcticii. INUPIAQ (INUPIATUN) Dilalect vestic al limbii INUIT, în varietatea INUKTITUT. Ergativitate marcată puternic. Pacientul/Tema din construcția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbii INUIT, în varietatea INUKTITUT. Ergativitate marcată puternic. Pacientul/Tema din construcția antipasivă nu poate fi un nume propriu. Construcția ergativă reprezintă alegerea nemarcată pentru structura tranzitivă. Antpasivul, aplicativul și construcția ditranzitivă reprezintă alegeri marcate. IPATSE OTOMO − Vezi KUIKÚRO. IXREKO-MUXREK Dialect al limbii RUTUL. JABUTI Limbă indigenă vorbită în Brazilia. JAKALTEC (JACALTEC) Limbă amerindiană din familia MAYAN, vorbită în Guatemala. 90 000 de vorbitori. În propozițiile principale, marcarea este de tip absolutiv/ergativ. În subordonatele completive, marcare de tip nominativ/acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
numele definite reprezintă o zonă de tranziție, în care sunt folosite ambele tipare. În această zonă de tranziție există o marcare tripartită: S ≠ A ≠ O. KHANTY (XANTY) Limbă fino-ugrică, uralică, vorbită în Rusia. 12 000 de vorbitori. Număr mare de dialecte. Minimă ergativitate. KINALUG Limbă nord-est caucaziană. 1 500 de vorbitori. Morfologie de tip ergativ. Sintaxă de tip acuzativ. KIRANTI Grup de limbi (circa 24) din familia sino-tibetană, ramura tibeto-birmană, grupul bodic, vorbite în Nepal. Folosirea mărcilor ergative ca elemente subordonatoare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]