3,870 matches
-
religios, nu a ezitat să-i boteze pe unii dintre păgâni, ca în cazul centurionului roman Cornelius, la Cezareea, împreună cu toate rudele și prietenii săi intimi. Acest episod deschidea calea Evangheliei și lumii păgâne, Evanghelie predicată anterior doar iudeilor din diasporă datorită tulburărilor ivite între aceștia și iudeo-creștini pentru moartea lui Ștefan, primul martir, când au trecut până în Fenicia și în Cipru, și în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor (Fap 11, 18). Au mai fost atrași la Evanghelie și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
datorită naționalității sale, putea fi privit cu neîncredere, nu putea să ajungă cu ușurință până la curtea imperială și nici nu ar fi putut să-și apropie cu facilitate romanii ori nou-convertiții proveniți din păgânism. Evanghelizarea viza îndeosebi grupurile iudaice din diasporă datorită afinităților lingvistice ori de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din diasporă datorită afinităților lingvistice ori de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști rigizi ai religiei mozaice și adversari declarați ai creștinilor, i-ar fi determinat pe aceștia să uneltească din interiorul casei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a Imperiului, importantă în apărarea limesului și a civilizației antice, a răspândirii și promovării romanității. Creștinismul în armata romană din secolele I-IV, imediat după Introducere, se deschide cu un prim capitol dedicat analizei Creștinismului în Imperiul roman, plecând de la diaspora iudaică și realitatea creștinismului în ascensiune și despre situația religioasă greco-romană existentă în Imperiul roman la întâlnirea cu creștinismul, concepțiile reciproc trăite sau exprimate și creștinismul în istoriografia păgână greco-romană. Al doilea capitol a luat în considerație Serviciul militar și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de a "folosi ideile ca imagini"391. Astfel, retorica lui Hitler identifică Viena, pe temeiul "metodei legăturilor asociative"392, unui "Babel al vocilor"393, nicăieri mai bine ilustrat decât în contextul parlamentului vienez, "un exemplu extrem de drastic de scindare, de diaspora gălăgioasă, cu mișcări care reduc persoana la o masă dezintegrată de fragmente, în cazul în care aceasta ar încerca să cuprindă totalitatea dezacordurilor"394 ce o caracterizează. Efect al apariției, pe fondul "structurii imperiale catolice", a "variatelor mișcări separatiste de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
nici ea întreagă. Studiile propriu-zise au fost lăsate afară, iar unele eseuri și articole au apărut deja în alte volume: Istorie și finalitate, 1991; La sfârșit de ciclu, 1994; Eminescu: glose istorico-culturale, 1994; Impasul reîntregirii, 1995. Ultimul, relativ la teritoriile din diasporă, este și cel mai apropiat, ca factură, de noua culegere. De ce Chemarea istoriei? Fiindcă momentul la care ne raportăm, un an cuprins între decembrie 1989 și finele lui 90, constituie în adevăr o secvență temporală ce semnifică reînnodarea firului unei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de istoria comună a acestor popoare slave care au fost înglobate în Imperiul Țarist și mai apoi în Uniunea Sovietică. „Relația Rusiei cu vecinii săi a fost foarte complicată prin prezentă a 25 de milioane de ruși în afara granițelor Ăproblema diasporei)."9 Desigur pe acest fond, au existat numeroase conflicte etnice spre exemplu Nagorno Karabah, regiune aflată în disputa dintre armeni si azeri care a făcut parte din spațiul sovietic până în 1989 când Sovietul Suprem al Armeniei adoptă o lege de
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
activităților de atelier: ateliere de creație (sub forma de tabere), în cadrul cărora sînt desfășurate lecții de inițiere, performarea pe meșteșuguri, experimentarea tehnicilor de lucru tradiționale. Taberele au un caracter internațional, sînt promovate pe Internet, fiind adresate și publicului tînăr din diaspora; ateliere de promovare a patrimoniului etnologic prin informarea elevilor, stimularea creativității și oferirea unor posibilități de petrecere a timpului liber într-o ambianță specifică; concursuri interactive teoretice și practice adresate atît publicului școlar, cît și copiilor veniți în vizite însoțiți
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
textele antice (în orice caz în afara contextului lor originar). d) Această chestiune iese la iveală îndeosebi în cărțile lui Samuel și ale Regilor. Veteranii deportării se întorceau în patrie răzleț, în grupuri mici (nucleul important al populației, mai târziu numit „diasporă” babiloniană, a ales să rămână în Babilon unde își reconstruise propria viață economică) și se vedeau în fața unei țări distruse, semi-abandonate, în care pământurile, care cu jumătate de secol mai devreme au aparținut familiilor lor, fuseseră distribuite de babilonieni celor
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
pp. 164 ș.u.; cf. Garbini 1986, pp. 111 ș.u.) că povestirile despre migrarea patriarhilor, în special a lui Abraham (Gen 12 ș.u.), s-au născut în Iudeea în epoca postexilică pentru a explica legăturile care existau între diaspora babiloniană și țara sfântă. Foarte asemănător este și cazul exodului, deoarece povestirea lui Iosif (Gen 37-50) împreună cu cea a oprimării în Egipt și a exodului însuși (Ex 1 ș.u.) nu par să fi fost compuse în Egipt, ci mult
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
împreună cu cea a oprimării în Egipt și a exodului însuși (Ex 1 ș.u.) nu par să fi fost compuse în Egipt, ci mult mai târziu în Canaan. Cu alte cuvinte avem de a face cu informații despre cele două „diaspore” principale, babiloniană și egipteană, și despre raporturile lor cu centrul situat în Canaan, dar văzute mereu din perspectiva țării sfinte în epoca postexilică târzie. Atunci și descrierea problemelor religioase reflectă mai degrabă opinia țării mamă asupra celor două „diaspore” și
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
două „diaspore” principale, babiloniană și egipteană, și despre raporturile lor cu centrul situat în Canaan, dar văzute mereu din perspectiva țării sfinte în epoca postexilică târzie. Atunci și descrierea problemelor religioase reflectă mai degrabă opinia țării mamă asupra celor două „diaspore” și asupra legăturilor care le uneau. d) Dacă această explicație constituie o dificultate în credința evreului pios sau a creștinului, ajunge să amintim că, din punct de vedere scripturar, ea nu se întemeiază atât pe datarea antică a povestirilor mai
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Egipt în secolul al III-lea î.C. În orice caz, e sigur că necesitatea unei descentralizări, cel puțin parțiale, a cultului a fost dictată de distanțele dintre Ierusalim și localitățile cele mai îndepărtate de Țara sfântă, în special din „diaspora”. Totuși, serviciul sinagogal ce presupunea citiri din cărțile sacre, rugăciuni și cântece, era substanțial diferit de cel sacrificial de la templu. În prima jumătate a secolului al II-lea î.C., sub domnia lui Antioh IV Epifanul, templul este profanat de
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
altă parte, argumentul sanctuarului alternativ nu trebuie exagerat: după cum am văzut, existența templului la Elefantina câteva decenii mai înainte (vezi 5.4.d) nu-i îngrijorase pe preoții de la Ierusalim care au continuat să mențină raporturi frecvente și cordiale cu „diaspora” din sudul Egiptului. Săpăturile recente (1995) de pe Muntele Garizim conduse de Departamentul de Antichități al Israelului au scos la lumină temeliile edificiului ce avea formă octogonală. Pentru a cunoaște mai multe trebuie să așteptăm publicarea raportul lor. 7 Monoteismul 7
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a dus la această integrare până spre începutul perioadei postexilice. f) Sărbătoarea săptămânilor a fost dintotdeauna o celebrare ce dura o singură zi, diferită de alte festivități ce se întindeau pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă. Doar în „diaspora”, din cauza dificultății de a calcula exact calendarul lunar, se obișnuia să se mai adauge la prima zi o a doua festivitate. Oricum, s-a păstrat caracterul eminamente agricol al sărbătorii: în timpul celebrării sale se citea Cartea lui Rut ce are
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
care am făcut aluzie puțin mai înainte. Deoarece presupune încă existența și celebrarea cu regularitate a riturilor sale, înseamnă că această descriere ar trebui să fie anterioară distrugerii templului din anul 70 d.C. g) După cum o arată tendința pelerinilor din „diasporă” de a se limita să celebreze doar cele două sărbători ale Paștelui și festivitățile toamnei (cf. capitolul următor), exista înclinația de a considera Rusaliile o sărbătoare mai puțin importantă decât altele. În realitate, cei doi termeni folosiți pentru desemnarea acestei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
din luna ’ădăr (luna repetată în anii bisecți, caz în care cade în al doilea an), adică, după calculul nostru, în februarie-martie; cu toate acestea, nu a intrat niciodată în calendarul liturgic ca sărbătoare principală. Originea sa trebuie căutată în „diaspora” iudaică orientală; în iudaismul palestinian este atestată începând cu prima jumătate a secolului al II-lea î.C. (2Mac 15,36 menționează „ziua numită a lui Mardoheu”); totuși e plauzibilă o datare mai veche și în Occident; la evreii orientali
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
rezolvat conflictul pe care Paul îl vedea între „Lege” și „Evanghelie”, proclamând că Torah, înainte de a fi „Lege”, era mai ales „Vestea cea bună”, deoarece făcea posibilă împlinirea voinței lui Dumnezeu pe pământ. 18 Iudaismul după răscoalele iudaice 18.1. Diaspora Nu e nici locul și nici scopul acestei cercetări de a trasa istoria iudaismului până în timpurile noastre, dar considerăm că trebuie să tratăm despre ceea ce s-a întâmplat după evenimentele tragice din anii 67-74 și 132-134 d.C. și despre cum
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
iudaismului până în timpurile noastre, dar considerăm că trebuie să tratăm despre ceea ce s-a întâmplat după evenimentele tragice din anii 67-74 și 132-134 d.C. și despre cum a reușit iudaismul să supraviețuiească. a) Am întâlnit deseori până acum conceptul de „diasporă” iudaică, un fenomen complex pe care nu ne permitem să-l analizăm în detaliu în acest context (Maier 1972). Odată cu căderea Babilonului, se sfârșește exilul și, datorită libertății acordate de Imperiul Persan, unele grupuri de evrei se reîntorc în patrie
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ajungeau repatriaților daruri însemnate în bani. Tot în Babilon, în decursul primului mileniu d.C., a fost compilată o ediție critică a Bibliei care însă nu s-a impus în favoarea Talmudului babilonian ce a dobândit caracter normativ. De-a lungul secolelor, „diaspora” babiloniană s-a distins prin spiritualitatea și cultura sa înaltă, supraviețuind practic până în zilele noastre, când în 1948-1949, în timpul primului război arabo-palestinian, s-a stins prin fuga membrilor săi sau prin exterminarea de către autoritățile irachiene. Soarta „diasporei” egiptene a fost
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a lungul secolelor, „diaspora” babiloniană s-a distins prin spiritualitatea și cultura sa înaltă, supraviețuind practic până în zilele noastre, când în 1948-1949, în timpul primului război arabo-palestinian, s-a stins prin fuga membrilor săi sau prin exterminarea de către autoritățile irachiene. Soarta „diasporei” egiptene a fost diferită. Biblia ne relatează că după distrugerea Ierusalimului în 587 sau 586 î.C. (izvoarele sunt nesigure asupra datei) un grup de rebeli împotriva ocupației babiloniene s-a refugiat în Egipt ducându-l cu sine pe profetul
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
XII 1 ș.u.) Alexandru cel Mare și al doilea dintre diadohi (succesorii săi), Ptolemeu I Lagidul, la sfârșitul secolului al IV-lea î.C., au deportat în Alexandria un grup de prizonieri iudei capturați în timpul cuceririi Ierusalimului, dând naștere„diasporei” din Alexandria. Și aceasta s-a bucurat de prestigiu mai ales pentru că în interiorul său, începând cu secolul al III-lea î.C., a fost realizată traducerea greacă a Septuagintei, numită așa datorită legendei conform căreia șaptezeci și doi de savanți aduși de la
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Bibliei sau textul „masoretic” („tradițional”) și un Talmud, cel „palestinian”, care s-a bucurat de o autoritate mai mică decât cel babilonian. Ebraismul a reușit astfel să se ridice din nou și să-și continue viața până în zilele noastre, prin diasporele din lumea întreagă, fără să abandoneze niciodată total legătura cu patria mamă. Rareori a avut condiții favorabile, în special în domeniul intelectual, de cele mai multe ori a înfruntat grave discriminări și persecuții, în special în Occidentul creștin, unde, de altfel, evreii
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
aliaților acestuia era tradusă în termenii și în folosul unor proiecte politice contemporane, adesea greu de justificat în fața opiniei publice americane și internaționale ca și, tot mai mult în ultimii douăzeci de ani, în fața cetățenilor israelieni și a evreilor din diaspora pentru care spiritul critic trece înaintea conformismului și pragmatismului. Formula „industria Holocaustului” are o istorie complexă și polemică: a fost întru câtva lansată de publicistul și scriitorul Leon Wieseltier, care acum o regretă; Wieseltier, cunoscut la noi în urma publicării în
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fost interzise, doar nouă dintre ele fiind tolerate, condiționate fiind de semnarea și recunoașterea legii cultelor din 148. O soartă mai vitregă însă au avut-o bisericile desprinse din patriarhia română după al II-lea război mondial, cunoscute sub genericul “diaspora ortodoxă română” unde situația avea să fie mult mai dramatică. De pildă în Basarabia au fost desființate peste 800 de biserici. Cu excepția unei mănăstiri toate celelalte au fost desființate. Conducerea vieții pastorale a fost exercitată de ierarhi ruși, numeroși clerici
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]