6,859 matches
-
nubieni, egipteni, perși și macedoneni. Dinastie nubiană: Fii lui Tantmani s-au întors în Nubia, unde au stabilit regatul din Napata (656-590 BC), și, mai târziu din Meroë (590 BC - sec. 4 AC). A condus între 672 și 525 BC. Dinastie persană (după cucerirea Egiptului de către Persia), dar și 2 rebeli egipteni ce i-au învins pe persani: A durat doar 6 ani, din 404 până în 398 BC, cu doar un faraon: A condus între 398 și 380 BC. A condus
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
Persia), dar și 2 rebeli egipteni ce i-au învins pe persani: A durat doar 6 ani, din 404 până în 398 BC, cu doar un faraon: A condus între 398 și 380 BC. A condus între 380 și 343 BC. Dinastie persană, ce a condus între 343 și 332 BC. Prima dinastie elenistică a Egiptului. Dinastia cuprinde doar 3 faraoni, ce au condus între 332 și 309 BC. A doua dinastie elenistică a Egiptului. A condus Egiptul între 305 BC și
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
persani: A durat doar 6 ani, din 404 până în 398 BC, cu doar un faraon: A condus între 398 și 380 BC. A condus între 380 și 343 BC. Dinastie persană, ce a condus între 343 și 332 BC. Prima dinastie elenistică a Egiptului. Dinastia cuprinde doar 3 faraoni, ce au condus între 332 și 309 BC. A doua dinastie elenistică a Egiptului. A condus Egiptul între 305 BC și 30 BC, primul faraon fiind Ptolemeu I Soter, iar ultimul Ptolemeu
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
6 ani, din 404 până în 398 BC, cu doar un faraon: A condus între 398 și 380 BC. A condus între 380 și 343 BC. Dinastie persană, ce a condus între 343 și 332 BC. Prima dinastie elenistică a Egiptului. Dinastia cuprinde doar 3 faraoni, ce au condus între 332 și 309 BC. A doua dinastie elenistică a Egiptului. A condus Egiptul între 305 BC și 30 BC, primul faraon fiind Ptolemeu I Soter, iar ultimul Ptolemeu al XV-lea Cezarion
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
și 380 BC. A condus între 380 și 343 BC. Dinastie persană, ce a condus între 343 și 332 BC. Prima dinastie elenistică a Egiptului. Dinastia cuprinde doar 3 faraoni, ce au condus între 332 și 309 BC. A doua dinastie elenistică a Egiptului. A condus Egiptul între 305 BC și 30 BC, primul faraon fiind Ptolemeu I Soter, iar ultimul Ptolemeu al XV-lea Cezarion. Ultima dinastie faraonică a Egiptului, fiind succedată de cucerirea Egiptului de către romani.
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
doar 3 faraoni, ce au condus între 332 și 309 BC. A doua dinastie elenistică a Egiptului. A condus Egiptul între 305 BC și 30 BC, primul faraon fiind Ptolemeu I Soter, iar ultimul Ptolemeu al XV-lea Cezarion. Ultima dinastie faraonică a Egiptului, fiind succedată de cucerirea Egiptului de către romani.
Lista faraonilor egipteni () [Corola-website/Science/303127_a_304456]
-
intră în Primul Război Mondial. În însemnările sale târzii, rămase inedite vreme de câteva decenii, Nicolae își amintește cum Regele Ferdinand l-a chemat la el în cabinet înaintea Consiliului de Coroană din 14 august 1916 și i-a spus: „Dinastiile sunt ținute să respecte, în schimbul privilegiilor, un contract nescris, dar solemn și strict, încheiat de la sine cu popoarele peste care domnesc. Neglijența sau, și mai rău, refuzul Principilor sau al Regilor de a sluji corect un popor înseamnă un abuz
Nicolae, Principe al României () [Corola-website/Science/303134_a_304463]
-
pusă pe picioare de negustorul local Kuzma Minin și comandată de Cneazul Dmitri Pojarski, a învins și alungat trupele poloneze din Moscova, astfel luând sfârșit perioada cunoscută în istorigrafia rusă ca Timpurile tulburi, (moment în care a fost pusă baza dinastiei Romanov). Piața principală din fața Kremlinului a fost botezată cu numele negustorului Minin, rămășițele lui pământeștii fiind îngropate în citadelă. În amintirea evenimentelor care au dus la eliberarea Moscovei, pe 21 octombrie 2005, în fața Catedralei Sfântului Ion Botezătorul, a fost amplasată
Nijni Novgorod () [Corola-website/Science/303145_a_304474]
-
sprijinul în această chestiune și din partea facțiunilor politice franceze liberale și monarhiste. Regimul se află la zenit, odată cu excluderea influenței rusești din zona Mării Negre și cu nașterea prințului Eugène, care urma să îi asigure lui Napoléon al III-lea și dinastiei un urmaș la tron. Împăratul va profita de acest moment, reușind ca prin Contele Walewski, ministrul de externe al Franței, să impună pe agenda Congresului de la Paris din 1856 și chestiunea unui stat italian, de pe urma căreia aveau să profite Contele
Al Doilea Imperiu Francez () [Corola-website/Science/303149_a_304478]
-
și au jefuit provincia romană Germania, în ultimii ani ai împăratului roman Magnus Maximus (c. 388). Se pare că tot ei au condus și alte triburi în luptă. ar putea fi un predecesor al legendarului duce Pharamond, un strămoș al dinastiei regale france a merovingienilor.
Marcomer () [Corola-website/Science/303187_a_304516]
-
două regate, și a pus bazele unui regat franc unit cu capitala la Paris. Odată cu slăbirea influenței regale în Austrasia, titlul de Prefect a căpătat o putere foarte mare, devenind în cele din urmă ereditar în familia carolingienilor. Sub această dinastie, Austrasia nu a mai format un regat separat.
Austrasia () [Corola-website/Science/303180_a_304509]
-
opera lui Shakespeare, „Richard al III-lea”. Atât opera lui Shakespeare, cât și cea a lui Morus, sunt controversate în rândul istoricilor moderni, deoarece îl prezintă pe regele Richard într-o lumină foarte nefavorabilă, poate și datorită alianței autorilor cu dinastia Tudor, care prin Henric al VII-lea ocupase tronul englez în urma victoriilor de la sfârșitul Războiului celor Două Roze. În opera lui Morus, însă, regele Henric al VII-lea de-abia este menționat, poate și pentru că Morus îl învinovățea pe Henric
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
prelucrării bronzului, ei au creat numeroase obiecte decorative ornate, în scopuri administrative, religioase sau ceremoniale, deoarece tradiția obiectelor decorative din aur, argint și cupru le era deja bine cunoscută. Epoca Bronzului a început în China în jurul anului 2100 î.Hr., în timpul Dinastiei Xia. La Ban Chiang, Thailand, (Asia de Sud-Est) au fost descoperite artefacte din bronz din secolul al XXI-lea î.Hr.. Cultura Erlitou, Dinastia Shang și Cultura Sanxingdui din China timpurie foloseau vase din beonz pentru ritualuri, obiecte agricole și arme . Perioada olăriei
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
argint și cupru le era deja bine cunoscută. Epoca Bronzului a început în China în jurul anului 2100 î.Hr., în timpul Dinastiei Xia. La Ban Chiang, Thailand, (Asia de Sud-Est) au fost descoperite artefacte din bronz din secolul al XXI-lea î.Hr.. Cultura Erlitou, Dinastia Shang și Cultura Sanxingdui din China timpurie foloseau vase din beonz pentru ritualuri, obiecte agricole și arme . Perioada olăriei Mumun din sudul Peninsulei Coreene a adoptat treptat producția de bronz, aproximativ în anii 700-600 î.Hr., după o perioadă când pumnale
Epoca Bronzului () [Corola-website/Science/303224_a_304553]
-
și să asigure suportul economic și uman pentru guvern și forțele armate. Rămanerea în urmă a Rusiei și slăbiciunile moștenite au devenit evidente la începutul secolului al XIX-lea, când Imperiul a fost învins în Războiul Crimeii. Teritoriul condus de Dinastia Romanovilor a fost deseori numit "Muscovy" în tările din Europa Occidentală până în secolul al XVIII-lea. Mai înainte de proclamarea Imperiului Rus din 1721, statul era denumit în propriile acte oficiale ca "Rusia" (în limba rusă din secolul al XVII-lea
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
fost asigurața, în afară de așezarea geografică favorabilă și de multiplele legăcomerciale, de o serie de cneji ambițioși, hotărâți și norocoși. Primul conducător al cnezatului a fost Daniil Alexandrovici (? - 1303). El a asigurat tronul cnezatului pentru urmașii săi din ramura moscovită a Dinastiei Rurik. Fiul lui, Ivan I (1325-1340), știut și sub numele "Ivan Kalit" ("Ivan Pungă de Bani"), a obținut titlul de Mare Cneaz (Principe) al Vladimirului de la suzeranii feudali mongoli. El a cooperat strâns cu mongolii și a primit sarcina colectării
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
și practic să tripleze dimensiunile țării în timpul domniei sale. Consolidarea puterii în interior a fost acompaniată de expansiunea externă a statului. Până în secolul al XV-lea, suveranii Moscovei considerau întreg teritoriul Rusiei ca proprietatea lor colectivă. Mai mulți prinți semiindependenți din dinastia Rurik mai aveau pretenții asupra diferitelor teritorii, dar Ivan al III-lea i-a forțat pe toți principii mai puțin importanți să-l recunoască pe Marele Cneaz al Moscovei și pe urmașii lui ca suverani incontestabili, care să aibă controlul
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
a fost proclamarea înființării Patriarhiei Rusiei din anul 1589. Proclamarea Patriarhiei Rusiei a reprezentat actul prin care Biserica Ortodoxă Rusă și-a afirmat statutul de independență și separarea de Patriarhia Constantinopolului. În 1598, Fedor a murit fără să aibă moștenitori, Dinastia Rurik stingându-se odată cu el. Boris Godunov a convocat o adunare națională a boierilor, clericilor de frunte și a oamenilor din popor, ‘‘Zemski Sobor”, care l-a proclamat țar. Mai multe facțiuni boierești au refuzat însă să recunoască această decizie
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
prințului Dmitri Pojarski au reușit până în cele din urmă să-i alunge pe polonezi. În anul 1613, o nouă Adunare a Țării (zemski sobor) l-a proclamat țar pe boierul Mihail Romanov, astfel începând domnia de 300 de ani a Dinastiei Romanov. Războiul polono-rus s-a încheiat cu Armistițiul de la Deulino din 1618, care a restaurat temporar dominația polono-lituaniană asupra anumitor teritorii, inclusiv asupra Smolenskului, pierdut în 1509 de Marele Ducat al Lituaniei. Rusia s-a zbătut în haos pentru mai
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
spre râurile Enisei și Lena, până la tărmul Oceanului Pacific. În 1648, cazacul Semion Dejnev a deschis traversarea dintre Asia și America. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Rusia atinsese malurile râului Amur, la granița Imperiului Chinez. După o perioadă de conflicte cu Dinastia Manciuriană, Rusia a făcut pace cu China în 1689. Prin Tratatul de la Nercinsk, Rusia a cedat în regiunea văii râiului Amur, dar a primit acces la regiunea de la răsărit de Lacul Baikal și la drumul comercial către Beijing. Pacea cu
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Culturală Regală „Principele Carol” a susținut moral și material proiectul. Pe parcursul lucrărilor, regele vizitează de patru ori șantierul, fiind dornic ca deschiderea Muzeului să aibă loc la data stabilită când se sărbătorea și împlinirea a 70 de ani de la întemeierea dinastiei de Hohenzollern în România. Construcțiile selectate în timpul cercetărilor după criteriul reprezentativității, au fost demontate și aduse la București în 56 de vagoane de tren. Odată cu materialele de construcție, au sosit și 130 de meșteri, cunoscători ai tehnicilor tradiționale de lucru
Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” () [Corola-website/Science/302254_a_303583]
-
V-lea îl excomunică și pe Henric al III-lea, la sfîrșitul anului 1588, cauza fiind uciderea ducelui de Guise în noaptea de Crăciun. Ambii regi excomunicați pornesc împotriva Ligii catolice care ocupase Parisul. Henric al III-lea, ultimul din dinastia Valois, este asasinat de călugărul dominican Jacques Clément în Saint-Cloud. Fiind fără urmași, pe patul de moarte, Henric al III-lea îl numește rege al Franței pe cumnatul său, Henric de Navara, cu condiția convertirii sale la religia catolică. Au
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
aparut prin sec. X și XI, când s-a trecut de la imitarea rigidă a stilului chinezesc la un stil mai original japonez. Dar între sec. XII și XIV influență chinezească se va face din nou simțită, prin stilul din timpul dinastiei Song (960-1279), în special prin intermediul călugărilor Zen. Lucrări de caligrafie ale acestor călugări zen se numeau "bokuseki" și erau foarte căutate de mănăstiri, care le tratau că un fel de icoane. Când sectă zen "Ōbaku" a fost întemeiata în orașul
Shodō () [Corola-website/Science/302276_a_303605]
-
fel de icoane. Când sectă zen "Ōbaku" a fost întemeiata în orașul Uji la sud de Kyoto pe la începutul perioadei Edo, călugării chinezi care au jucat un rol importat în această întemeiere au adus cu ei stilurile de caligrafie ale dinastiei Ming, care au fost îmbrățișate cu entuziasm de către învățații japonezi, care au creat un nou stil, numit "karayō" (stilul chinezesc) care a pus oarecum în umbră stilul predominant până atunci, așa-numitul stil "wayō" (stilul japonez). După al Doilea Război
Shodō () [Corola-website/Science/302276_a_303605]
-
să recunoască în Buddha o zeitate. Din China, budismul Chan s-a răspândit în secolele următoare în Coreea și Vietnam. În Japonia, budismul Chan (în japoneză "zen") a fost introdus în timpul perioadelor Kamakura (1185-1333) și Muromachi (1333-1573), venind din China dinastiilor Song și Yuan. El a fost introdus de către călugărul Eisai (1141-1215), fondatorul sectei zeniste Rinzai, și de către călugărul Dogen (1200-1253), fondatorul sectei zeniste Sōtō. Budismul a reprezentat pentru japonezi momentul sincronizării unei religii foarte puțin înclinate spre reliogizitate. Zen-ul se
Zen () [Corola-website/Science/302285_a_303614]