5,812 matches
-
5. Și Sarai a zis lui Avram: "Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ți-am dat în brațe pe roaba mea; și ea, cînd a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreț. Să judece Domnul între mine și tine!" 6. Avram a răspuns Saraiei: "Iată, roaba ta este în mîna ta, fă-i ce-ți place!" Atunci Sarai s-a purtat rău cu ea; și Agar a fugit de ea. 7. Îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
două, trei pâini, din care fiecare copil primea câte o frântură pentru a se înfrupta din gustul pâinii de târg. Și după ce mi-am întemeiat propria familie, pâinea a continuat să fie un bun prețuit și respectat. De aceea risipa, disprețul față de pâine, întâlnite la fiecare pas, îmi provoacă un sentiment de mâhnire și de revoltă. Numai cine nu a muncit și nu știe câtă trudă și transpirație sunt încorporate în fiecare fărâmă de pâine poate să o arunce în pubelele
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
-i rămâne decât să comande celor care îl slujesc, să-și manifeste, fără opreliști, capriciile, să trândăvească și să viseze. Când copilul începe școala, părinții apelează la tot felul de meditatori a căror plată reprezintă prețul lenii, al inactivității, dezinteresului, disprețului pentru muncă. Procedându-se astfel, lenea se adâncește, se cronicizează, punându-și amprenta asupra întregii vieți a copilului. Acest mod de a trata educația copilului trădează intenția familiilor respective de a-și vedea odraslele cu diplomă de bacalaureat, licență sau
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
fiul cutărui magnat financiar este consilier al ministrului X, că este șeful unui departament, că a devenit parlamentar sau înalt demnitar. Cam așa stau lucrurile cu familiile care s-au îmbogățit peste noapte și afișează ostentativ opulența, care manifestă fățiș disprețul față de muncă. Din nefericire molima meditațiilor se extinde și asupra familiilor cu venituri modeste, în unele cazuri și la cele cu o situație materială precară numai și numai pentru că în clasa copilului lor toți colegii au preparatori. Se crează astfel
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
iar eu - care (sau fiindcă) iubeam fiecare fibră din amărâtul ei căpșor de studentă și gâsculiță - creșteam din întrolocarea foițelor embrionare, scrise pe ambele fețe cu vise furate. Și iată-ne acum: eu, autor, colectând glorie și (mult mai mult) dispreț, nemaiîndrăznind să intru nopțile în nici un fel de ring, pentru nici un fel de rundă onirică. Ea, o necunoscută, un plic folosit și aruncat, în care poate au fost bani sau poate heroină. Amândoi am trecut deja de patruzeci de ani
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
spus. Ei, de fapt, n-au fost nici mulți și nici de primă mână. Explicația decadenței fără precedent a poeziei în ultimele decenii, practic a ieșirii ei de pe piață, constă în insuportabilul ei elitism din perioada modernă, în snobismul și disprețul.ei afișate, în poza poetului inspirat, care nu poate vorbi decât în enigme și abscondități. Poezia, până la urmă, are azi soarta profeților mincinoși, care promit totul și de la care oamenii nu se aleg decât cu dezamăgiri. Aș compara-o cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
laudă că n-au cititori, de parcă acesta ar fi semnul irefutabil al valorii. Poezia a căzut astfel în capcana artei "mari", gnoză universală care și-a uitat vechiul și adevăratul ei statut: de meserie și de divertisment. De fapt, acest dispreț elitist față de "vulg" subminează azi nu numai poezia, ci o întreagă clasă intelectuală incapabilă să înțeleagă și să trăiască lumea de azi: intelectualii noștri "rasați", cei care vorbesc mult și frumos, cei ce apar mereu la televizor (deși discursul lor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
și eu, întotdeauna, un fel de preeminență a lui Nedelciu asupra mea. Când eram mai mulți Mircea undeva, numai lui i se zicea Mircea pur și simplu. Ceilalți deveneam automat Cărtărescu sau Mi-hăieș... Nimeni nu l-a privit vreodată cu dispreț și nici nu l-a contestat, deși trecutul lui nu este fără pată. De fapt, Mircea a fost singurul lider adevărat al generației '80, singurul iubit și respectat, singurul impus de la sine, liniștit, 127 fără luptă sau rezistență. Firește, lucrul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
infime / pătrunseră asupra formelor neclare." Aceeași incomprehensibilitate a unor lumi neumane se relevă brusc și în afazia îngerului care, deus ex machina, simulează salvarea ființei androgine din hotelul "Fantastic": "- fonf-fonf - scârțâie îngerul - răsturnîndu-te din sacul de spate / - fonfat... fatafon... fon". Disprețul, aversiunea lui Florin Iaru pentru tot ce seamănă a sentimentalism, a melodramă, a emoție expusă direct în poezie devin foarte clare într-un poem de o mare ironie, din care putem extrage în negativ crezul său poetic. Mă refer la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
alegoria devine mult prea apăsată, generând un anticlimax destul de stânjenitor, dar necesar în economia filmului. Peisajul natural se substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec cu dispreț. Sânt nemuririle "lumești", pe orizontală: celebritatea, gloria și celelalte deșertăciuni. Ascensiunea este adevărata Cale. în veșminte de anahoreți, rași în cap, cei zece trec prin experiențe paranormale, hiperestezice, generate de droguri vegetale. Cea mai cumplită e însă experiența morții. Deja
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poate lăuda un om că nu știe multe. Până și fiorosul "crăpare-ar fierea-n tine" al mamei - care, inutil de spus, și-ar fi dat viața pentru mine - era mai mult glumeț și grotesc decât realmente agresiv. Hotărât, ura, disprețul, violența nu prea intrau în formula cartierelor muncitorești de atunci decât, poate, prin excepție. Pe garduri nu scria decât fie "hai Rapidul", fie "uă Rapidul". Pe noi, copiii, nu ne ducea mintea la mai mult 281 decât "Hai Dinamo la
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
echipa Rapid. Galeriile altor echipe, probabil mai pure rasial și mândre de asta, declarau un război neîmpăcat 282 în același timp unei echipe și unei etnii. Cuvântul "moarte" alternează monoton în aceste sloganuri cu cuvântul "muie". Unul reprezintă ura, celălalt disprețul. Primul identifică o echipă cu o entitate demnă de dragoste sau de ură necondiționată (CÎINE PÎNĂ LA MOARTE, scrie un suporter al lui Dinamo), până la urmă un fel de erou legendar, același de-a lungul timpului, în ciuda schimbării tuturor jucătorilor
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cult pentru careva. De fapt, aproape toți ăștia de pe "Atomic" sânt niște loseri". Dar nu mai sânt inși, totuși, care să aibă fani? Uite, Eminem scoate tot timpul..." "Derbedeul ăla?" "Cum, mie mi se pare drăguț..." "Ăla drăguț!!!?" Grimase de dispreț și blazare au însoțit și celelalte nume pe care le-am aruncat, în disperare de cauză (ce-o să scriu în "Dilema?"). Loseri par a fi și "BUG Mafia" ("Ce-mi vii, tați, cu cadavre ambulante? Ăștia sânt duși de mult
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de care nimeni în Atlantida nu e scutit. Îl întrebă: - Tu de ce nu spui așa? Sclavul zîmbi: - Ai spus tu și pentru mine. Iahuben îl privi lung. Lumina faclei nu-i lumina îndeajuns ochii. Ce se putea ascunde în ei? Dispreț sau batjocură? Sclavul nu știa că acest soldat este înarmat și îl poate ucide dacă se răzvrătește? - Tu nu te-ai gândit că e primejdios pentru tine să nu rostești urarea? Dacă te ucid? zise Iahuben. Glasul îi tremura ușor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
scutură și vru să lovească cu umerii pe unul dintre războinicii care-l păzeau. Dar acesta îl izbi cu coada lăncii peste șale, și Iahuben își mușcă buzele aducîndu-și aminte că e fără arme și legat. Își privi cuceritorii cu dispreț. Apoi nu-i mai privi deloc. De ce i-a spus Auta să-și arunce armele? Le-a aruncat fără să stea pe gânduri. Acum îi părea rău. S-ar fi luptat. Puarem a avut încredere în el. Sau poate că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Aș mai fi stat cu tine de vorbă, dar eu plec mâine. Poate mai vii la cetatea voastră de-aici, și atunci caută-mă pe ulița din stânga pieței. Ai să întrebi de mine: acolo e casa mea. Slujbașul privi cu dispreț pe sclavul negru, zâmbi soldatului și se depărtă lovindu-și asinul. Noaptea cuprindea câmpia. Curând se iviră stelele și cei doi, lăsîndu-l pe slujbașul care plecase, căutară cu ochii, după obiceiul deprins, ciudata stea de la miazăzi. - Iar a răsărit! spuse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încălțăminte se face din tulpina lui. Iar dacă iei tulpini bătrâne mai multe și le legi și le întărești, poți înjgheba o luntre ușoară de râu. Dar mai cu seamă din cozile de vacă, la care tu te uiți cu dispreț, se fac cărți. - Cărți?! Și Iahuben amuți cu gura deschisă. Aerul răcoros al nopții era jilav și înmiresmat. Îl respirau amândoi cu plăcere. Se apropiaseră de tabără. Câțiva soldați stăteau în jurul unui foc. Unul cânta. Ceilalți murmurau după cântăreț. Cântecul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nici o poruncă militară, oricât de grea. De aceea îl și făcuse ajutor de sutaș la plecarea din Ta Kemet. Dar meritele lui Iahuben crescuseră în ochii marii căpetenii, fără să-și fi dat seama nici unul nici altul, mai ales de când disprețul lui Puarem îl coborâse tot mai jos pe Auta. Acest dispreț se amestecase cu ura. Cum Puarem nu putea să judece oamenii și lucrurile decât prin asemuire și numai când erau aproape, când cineva i se părea mai rău decât
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajutor de sutaș la plecarea din Ta Kemet. Dar meritele lui Iahuben crescuseră în ochii marii căpetenii, fără să-și fi dat seama nici unul nici altul, mai ales de când disprețul lui Puarem îl coborâse tot mai jos pe Auta. Acest dispreț se amestecase cu ura. Cum Puarem nu putea să judece oamenii și lucrurile decât prin asemuire și numai când erau aproape, când cineva i se părea mai rău decât fusese, altcineva trebuia să i se pară negreșit mai bun. Astfel
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
era chiar el. Un meșter iscusit îl tăiase din lemn de abanos atât de bine, încît nimeni nu s-ar fi putut îndoi de asemănare. Auta se întrista. Ce căuta să însemne darul ciudat al lui Tefnaht, afară de ura și disprețul împotriva sa? O batjocură ascunsă împotriva Marelui Preot, sau o lingușire. Marele Preot simți frământarea sclavului său. - Fiul Zeului Puterii îmi aduce aminte că-mi ești sclav: mă învață că trebuie să te apăs cu mâna spre pământ... adică (și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
consumată în cantități mari împreună cu mâncarea diluează mediul gastric și îngreunează digestia. Involuția regimului alimentar al oamenilor Omul modern este foarte mândru de a „evolua” sa de la om al peșterii la călător în spațiu și își privește trecutul primitiv cu dispreț. Atunci când e vorba totuși despre regimul alimentar, specia umană a trecut printr-o experiență de gravă „involuție” în ceea ce privește obiceiurile alimentare, involuție declanșată de aclamatul început al civilizației, eveniment care a creat o separare permanentă între om și natură. Timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
fetițo. Ne urcăm În mașină și o luăm Înspre Crawford’s. La coadă vedem doi bulangii În uniformă pe care-i cunoaștem, dar nu ne amintim cum Îi cheamă. Ofițeri veterani de poliție. Eu Însumi și Gus Îi privim cu dispreț. N-o s-avanseze prea repede-n carierele lor din organizația forțelor de ordine. Când ne alegem mâncarea, un puțoi rablagit și tupeist se uită la uniforme și spune: — Oricum nosă fie nicio spargere paici. Brutăria și magazinele de pește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Pa Frate Bladesey, trântesc eu receptorul. Hurley are dreptate. Marea problemă când ești gabor e că nu te poți Împiedica să-i vezi pe toți ori ca potențiali criminali, ori ca potențiale victime. În felul ăsta simți ori ură, ori dispreț pentru oricine nu-i ca tine, adică gabor. Toți prietenii mei sunt polițai, toți În afară de Bladesey și de Tom Stronach, fotbalistu vecin cu mine care presupun că mi-e un soi de prieten. Dar În principal Bladesey. Și trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Toți prietenii mei sunt polițai, toți În afară de Bladesey și de Tom Stronach, fotbalistu vecin cu mine care presupun că mi-e un soi de prieten. Dar În principal Bladesey. Și trebuie să mă străduiesc din răsputeri să nu-mi arăt disprețul față de Bladesey. Mă uit la pagina trei. Azi Cathleen Myers. O futabilă și jumătate. Țâțe superbe și un cur fantastic, pe care fotograful nu ni l-a arătat În poza asta. Totuși are pe ea ochii ăia vino-n-pat-Bruce-Robertson. Formez numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Daily Record. Mă gândisem că arată aidoma celui mai rău lucru pe care l-am văzut vreodată. A fost o dezamăgire. Anxietatea mi-a pierit, dar uitându-mă la trupul ăla bătrân, mic și firav am simțit cum mă cuprind disprețul și scârba. Chiar ar putea ăsta să fie Bestia? Ochii lui. Nu erau ochii unui ucigaș, ci ochii unei nevestici bătrâne și dulci, părtașă la vreo bârfă malițioasă. Nasul lui, coroiat, nu ca al meu, al meu e ca al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]