4,129 matches
-
lui Mefisto din Faust-ul lui Goethe. În traducerea lui Carlyle F. MacIntyre (New Directions, 1941) pasajul sună așa: Sunt parte din partea care la început a fost întregul, parte din întunericul care a dat naștere luminii, acea lumină trufașă care își dispută acum cu Mama Noapte străvechiul ei rang și spațiu și totuși nu poate ieși biruitoare; oricum s-ar lupta nu se desprinde de materie și nu se poate elibera. Lumina se degajă din substanță, o înfrumusețează; corpurile solide îi pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
prezenta o dezbinare rar întâlnită la alte națiuni. România și Basarabia cu Bucovina de Nord, ocupată de dușman, gemeau și sufereau o impilare și o teroare de proporții, greu de imaginat și în acest timp mulți români din exil își disputau partidele, grupele, grupulețele, asociațiile, președințiile, șefiile etc. Unul din marile partide din România interbelică, avea vreo trei secretari generali, fiecare pretinzând că el este cel îndreptățit să dețină această funcție. Într-o singură țară din occident erau mai multe asociații
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
timp disponibil, și renunță astfel la lupta măruntă pentru viața de fiecare zi. Va veni o zi când toate polițele acestea vor fi achitate cu vârf și îndesat, se gândește el. Dar între timp, alții îl ajung din urmă, își dispută pasul cu aviditate pentru ajunge cei dintâi, mulți îl întrec în goană fără măcar să le pese, și-l lasă în urmă. El îi privește cum dispar în zare, uluit, năpădit de îndoieli stranii: și dacă s-a înșelat într-adevăr
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Odiseea pentru că se petrece pe planul de organizare citadină, dominat de repartiții strategice ale evenimentelor, și nu ca Odiseea, unde evenimentele există încă pe solul desțelenit al mitului, prin supradimensionarea realității și prin contrastul fabulos al unor miraje ce-și dispută scena acțiunii. De aceea avea cetățeanul Socrate oroare să trăiască în afara cetății. Or, formele superioare ale culturii au loc numai acolo unde spiritul cetății căpătă vocația unei cetăți a spiritului. Abia în aceste cazuri, și în rare perioade, istoria a
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și răspândit într-o mulțime de alte „euri“: totul se petrece deci în funcție de mulțime și, ca atare, sub presiunea abstractă a acestei mulțimi care nu are chip, ci e făcută doar dintr-o mulțime de „măști“, de aparențe care-și dispută, egoist și regresiv (adică reduse la un „eu“ central, simplu numitor al existenței), locul pe scena aparențelor. Or, în ochii egoistului este foarte normal ca propriul eu să fie pe primul plan al interesului, deoarece el se știe pe sine
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
am fost martor. Se întâlnesc doi scriitori cunoscuți, ambii foarte vorbăreți, dispunând de un flux verbal neîntrerupt, o avalanșă de considerații care parcă nici nu-ți mai lăsa timp să respiri. Sunt în vădită concurență; chiar și fără martori, își dispută supremația verbală, puterea de a-și subjuga adversarul sub un potop de cuvinte, fiecare fiind sigur în sinea lui că e în joc soarta spiritului, capacitatea de a ejacula cuvinte. Din când în când, cei doi se opresc, din nevoia
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o instituie aspectul social al vieții, funcția socială care ți se atribuie. Ești funcția unei aparențe care este invers proporțională cu puterea de singurătate care dă rădăcina vieții tale interioare. Esența lumii nu se mai concentrează în tine, ci își dispută câteva roluri pe mica scenă a vieții sociale. Celălalt aspect al caracterului scenic pe care îl asigura masca în teatrul grec are o funcție secundară: un actor juca mai multe roluri și atunci masca pe care o purta, rând pe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
care-și alcătuiseră un fel de „sucursale“ în centrul Bucureștiului: cel din bulevardul care se numea pe atunci „6 Martie“, și care era plin de cinematografe, și cel de pe bulevardul Magheru. Două cartiere mărginașe, cunoscute pentru fauna lor interlopă, își disputau influența pe aceste două zone: cartierul Rahova, care conta ca figuri pe: Jacarel, pe frații Mafoame și pe Gigi Cișmigiu, printre alții; și cartierul Floreasca, nu tot atât de puternic, dar care-și avea și el figuri „de vază“: pe Valerică Pongo
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
voie pe cîmp, surîde trist Mihai. Și cînd mă gîndesc că, la cămin, în aceeași cameră, fac jocuri, mănîncă și dorm cincizeci și trei de copii, în douăzeci și cinci de pătucuri. După masă, Adrian și Carmen joacă tenis, iar Cristina și Mara își dispută dragostea cățeilor. Chiar nu bei nimic? insistă Tamara. Alcool nu, e prea cald. Cafea. Am și eu cafea naturală, să știi! se entuziasmează Tamara, dar pe un ton care îl face pe Mihai să aibă un frison scurt. La George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și să strige: "Toți cei chemați să vină, să nu rămînă nici unul din cei chemați..." Noi și popii! se clatină George. Mai bine fotbaliștii, că vorbiți aceeași limbă. Ești spiritual, tovarășe Graur! Azi sînt domn, bombăne Petre, începînd să-și dispute mingea cu Adrian, care s-a apropiat să i-o ia. Trebuia să veniți! face un gest categoric George, arătînd Anei cu mîna spre cabană. Să zicem că eu aș putea urca pînă acolo, cu prețul unor pastile care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
de ea"... "într-un fel sau altul..." Un singur gest, și valurile mari ar înghiți-o pe Teona pentru totdeauna s-ar simți răzbunat știind-o dincolo, alături de Violeta și de Iftimie, bărbatul pe care ele amîndouă și l-au disputat. El, Mihai, n-a fost decît intermediarul, cel care procură mici momente de plăcere... Atît! Gîndul acesta îi dă curaj. E gata să întindă mîinile spre spatele femeii... Dar la ce bun?! Mai degrabă s-ar întoarce în stațiune. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în copii a realităței ordinare în care idealul s-au stins cu desăvârșire. Aci cuvinu-se a se pune cele mai multe tipuri din dramele lui Schroeder și Iffland și figurele mai bunicele dintr-acelea ale lui Kotzehue, cărora nu li se poate disputa o naturalitate (Naturwahrheit) oarecare, o viață proprie, stătătoare de sine, cari însă prin puținul lor conținut nu s-au ridicat asupra valului vieței de toate zilele. În dreptul acestora au ieșit creațiunile cele ideale ale lui Schiller și ale lui Goethe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorba are o-nsemnătate cu totului alta decât dacă e vorba de cultura în sens propriu și strict a l unui om singuratec. Cum că romanii și grecii se țin de națiunile culte n-a vrea nimenea să ne-o dispute. Între cultura unui popor pricepem suma întregei sale vieți spirituale, aspirațiunile și făptuirile sale în artă și știință, moravurile și obicinuințele sale, și gradul de cultură al poporului se măsură parte după numărul și valoarea productelor vieții spirituale și a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oră. Miller avea lacrimi În ochi - 1958 urma să fie ultimul sezon al serialului. Păcat că au pierdut contactul unul cu celălalt. Dar Marele V s-a purtat nebunește și a devenit un paria În branșă. White și Exley Își disputau ceva În camera Învecinată. Jack puse cep butoiului cu nostalgie. — Miller, nu-i așa că mori să-mi spui ceva? Nu știu, Jack. E o chestie de demult. Tot balamucul ăsta are rădăcini În vechime. Îl cunoști pe Patchett, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Ceea ce am realizat deci cu Thomas nu a fost numai un creier optim pentru traducerea lui Heidegger, ci, prin Heidegger și dincolo de el, senzația de muncă sălbatică, de dezlănțuire în spirit, pe care numai duelul a două minți care-și dispută ceva ce nu le aparține ți-o poate lăsa. Dar toate acestea nu pot fi povestite, și micul nostru eroism, dobândit într-o bătălie lipsită de fast, trebuie să rămână un secret al nostru, la care nu vor ajunge decât
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trăgeam de obicei cu Andrei, în sejururile noastre păltinișene. Pe drumul acesta sânt presărate încă două cabane, rămase "ca pe vremuri". Ajung în fața primeia dintre ele. Pe terasa joasă este instalată o masă de ping-pong la care doi tineri își dispută un meci. La câțiva metri de ei, pus pe pervazul ferestrei, un casetofon dat tare le ține de urât. O formație "de cartier", dintre cele foarte îndrăgite de noua generație, reia la infinit aceeași "frază muzicală", ca acul unui patefon
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
poster cu Sunshine Girl prins În pioneze pe tavan. Mă aflam de două luni la Londra, unde turnam două emisiuni de televiziune de cincizeci de minute despre modă și unde aveam „o problemă“ cu o fată pe care și-o disputau cei mai buni fotografi ai epocii, Clive Arrowsmith, Barry Lategan, David Bailey, Henry Clarke, Norman Parkinson, Dick Avedon, nume pe care le-am ținut minte pentru că Maureen anula Încontinuu pentru ei Întîlnirile pe care mi le fixa mie. La telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
luminată de un tonomat multicolor care strălucea În fundul sălii, la fel de emoționant pentru mine ca și candelele cu ulei care semnalează În biserici prezența Sfîntului Sacrament. Erau Întotdeauna acolo vreo zece siluete feminine senzuale, neavînd aparent nimic de făcut, care Își disputau plăcerea de a dansa cu mine de Îndată ce Îmi făceam apariția. Am văzut mereu locul acela aproape pustiu. Presupun că noaptea era plin ochi. Dansam cu una, cu alta, cu o a treia, ele se lipeau de mine și-mi pipăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
peste tărâmul de dincolo, dar revenind în lumea pământeană o dată cu sosirea primăverii. Dan Botta refuză însă orice deznodământ fericit care ar presupune readucerea la viață a eroinei sale. El îi conferă lui Pan rolul oaspetelui lui Admetos dornic să-i dispute morții sufletul lui Alkestis spre a-și plăti datoria față de gazda sa care a împins cultul ospitalității până la a-l primi în casa lui în momentele de doliu. Zeul naturii și al vitalității exuberante nu salvează însă făptura terestră a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei Ramoneta fusese ucisă cu lovituri de cuțit În fața porții, chiar În acea noapte, iar copilașul murise de frig În brațele cadavrului. CÎnd se află vestea, locatarii pensiunii se luară la ceartă cu răcnete, pumni și zgîrieturi pentru a-și disputa puținul ce rămăsese de pe urma moartei. Singurul lucru de care nu se atinseră fu comoara ei cea mai prețioasă: o carte. Jacinta o recunoscu, fiindcă În multe nopți Ramoneta o rugase să-i citească una-două pagini. Ea nu Învățase niciodată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cazul în același țel. Inegalitățile aproximative de nivel se atenuează în urmărirea frenetică a aceleiași finalități. Națiunile între ele își aranjează tragedia. Ea este însă incomparabil mai mare pentru popoarele ce doresc să se cristalizeze în națiuni, pe când altele își dispută întîietatea ca mari puteri, procesul de la popor la națiune rezolvîndu-l demult. Ca să nu fie înghițite de marile puteri, saltul în istorie le este singura salvare. Altă cale nu există de a învinge inegalitățile de nivel istoric, sursa tuturor conflictelor. Saltul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai mulți ani profesa la Paris, de unde pronunția Wagnère pentru cei ce voiau să arate că-l frecventează - de circa zece ani era invitat cu regularitate la Milano de două grupuri revoluționare din anii imediat următori lui ’68. Și-l disputau și, bineînțeles, fiecare grup dădea o versiune radical alternativă gândirii lui. Cum și de ce acest om celebru acceptase să se lase sponsorizat de niște extraparlamentari n-am Înțeles niciodată. Teoriile lui Wagner nu aveau culoare, ca să zic așa, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și de persoane cu știință profundă și de mare finețe intelectuală care, cu toate astea, se lasă În prada himerelor nocturne și pierd simțul limitei dintre adevărul tradițional și arhipelagul ciudățeniilor. Persoanele cu care mă Întrețineam puțin mai Înainte se disputau pornind de la niște conjecturi puerile. Vai, se Întâmplă, cum se spune, și la case mai mari. Dar urmați-mă În micul meu cabinet de lucru, vă rog, vom sta de vorbă Într-o ambianță mai plăcută”. Trase draperia de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din coadă pentru a-și lua locul în grup. Iarba strălucea de nenumărate picături de apă. Deja totul se schimbase. Nu mai distingeai forma pe care trupul lui Belle de jour o lăsase pe mal. Nici o urmă. Doi canari își disputau un firicel de iarbă. În cele din urmă, unul din ei îl ciupi cu ciocul de gât pe celălalt, care se îndepărtă scoțând piuituri plângărețe. Am așteptat un moment, fără să mă gândesc la ceva, poate doar la Clămence și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care francezii au fost înfrânți de germani, având pierderi de 110.000 de morți și răniți (n. tr.) susținătorii lui Alfred Dreyfus, în timpul „Afacerii Dreyfus“, celebru scandal politic de la sfârșitul secolului al XIX-lea (n.tr.) Partea nordică a Vietnamului, disputată de Franța și China în timpul războiului din 1885 (n. tr.) Clovn, bufon (n. tr.) FILENAME \p F:\Efi\Suflete cenusii.doc PAGE 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]