KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782

lui cu cavoul. Ha! Nu-i așa, Ștefane, că așa ai crezut? Ștefan: Păi așa am crezut. De unde să știu eu c-ai renunțat la cavou! Ilie: Am renunțat, frate, și știu eu de ce! (se uită spre colț) Și vino, dom'le, mai încoace... Am schimbat cavoul pe-o excursie. Și-acum veneam la tine pentru un schimb. Am nevoie de pila ta. Că ești mare, dom'le! Dom'le, nu-mi place să mă duc în Albania. Sincer îți spun

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Ilie: Am renunțat, frate, și știu eu de ce! (se uită spre colț) Și vino, dom'le, mai încoace... Am schimbat cavoul pe-o excursie. Și-acum veneam la tine pentru un schimb. Am nevoie de pila ta. Că ești mare, dom'le! Dom'le, nu-mi place să mă duc în Albania. Sincer îți spun. Și vreau să-mi pui o pilă s-o schimb cu o excursie în America. Dau excursie Albania, patru săptămîni, pentru excursie America... cît o fi

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
renunțat, frate, și știu eu de ce! (se uită spre colț) Și vino, dom'le, mai încoace... Am schimbat cavoul pe-o excursie. Și-acum veneam la tine pentru un schimb. Am nevoie de pila ta. Că ești mare, dom'le! Dom'le, nu-mi place să mă duc în Albania. Sincer îți spun. Și vreau să-mi pui o pilă s-o schimb cu o excursie în America. Dau excursie Albania, patru săptămîni, pentru excursie America... cît o fi... dau și

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
pui o pilă s-o schimb cu o excursie în America. Dau excursie Albania, patru săptămîni, pentru excursie America... cît o fi... dau și filodormă... Ștefan: (după o pauză) Păi ce pilă să-ți pun eu, măi Ilie? Ilie: Hai, dom'le, c-am pus și eu pile în viața mea... numai la cei care aveau dreptate... Și nici nu știi ce rău le-am făcut! Săracu' om, după ce rezolva treaba, niciodată nu știa dacă dreptatea lui a învins sau pila

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
că... Ilie: Da, dar uite că am renunțat. Pentru că nu mai avea putere. Ștefan: Cum adică? Ilie: Adică nu-mi mai spunea nimic. Nu mă convingea! Așa că acum îmi refac speranțele. Nu-i așa, Mina? Mina: (speriată) Ilie! Ștefan: Bine, dom'le, numai să nu obosești tot refacîndu-ți speranțele, că după aia nu mai ai timp să te bucuri de împlinirea lor. Ilie: Nu-i prost deloc zidarul nostru. Nu-i prost. Fii atent, zidarule, dă-te mai încoace din colțul

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
rușine întreagă. Ilie: Da' de ce e o rușine întreagă, că doar nu fur, nu ucid, nu înșel, nu trădez! De ce? Ștefan: Tu faci ceva mai grav decît toate astea la un loc. Tu nu trăiești, pur și simplu. Ilie: Fii, dom'le serios! Pune mîna și te convinge. Ștefan: "Viața mea", "drumul meu". Ai avut o viață normală și un drum la fel de normal. Ilie: Numai eu am fost anormal. Mergeam strîmb. Ștefan: Ba ai fost normal și mergeai drept. Dar a

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
loc! Marieta: Stați domnu' doctor. Eu... ți-am spus... vreau să intru în cimitir... să văd ce mai e cu cavoul ăla al nostru... pînă acum i-au furat lacătele de trei ori... Și fotografiile... Ce sălbăticie! Octav: Luați loc, dom' doctor... Stați. Marieta: Bine, eu am plecat... și mă-ntorc... (pleacă spre cimitir, pe lîngă gard) Octav: Nea Socrate, vrei să duci sacoșa asta în garsonieră? (groparul ia sacoșa și o duce în cort) Doctorul: De ce-i spuneți Socrate?! Octav

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Și, totuși, de ce ați plecat de-acasă? Octav: Păi nu v-a spus mama de ce?! Doctorul:... Nu..., adică mi-a spus... Din cauza vocilor? Octav: Da, domnu' doctor..., din cauza vocilor... Doctorul: Deci ați plecat ca să nu le mai auziți... Octav: Dimpotrivă, dom' doctor... voiam să le aud, dar nu mai puteam... începuse să sufere de bruiaj... Doctorul: Aha! Și de cine... sau de ce anume erau bruiate...! Octav: De prostie, dom' doctor, de multă prostie, de lașitate, rîgîieli morale, dom' doctor, înțelegeți? De

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
vocilor... Doctorul: Deci ați plecat ca să nu le mai auziți... Octav: Dimpotrivă, dom' doctor... voiam să le aud, dar nu mai puteam... începuse să sufere de bruiaj... Doctorul: Aha! Și de cine... sau de ce anume erau bruiate...! Octav: De prostie, dom' doctor, de multă prostie, de lașitate, rîgîieli morale, dom' doctor, înțelegeți? De ignoranță, de fals, adică de toate mizeriile ce cresc pe lîngă casa omului. Înțelegeți, nu? Doctorul: Și... aici... în cort le auziți? Octav: Bine-nțeles... Doctorul: Și le

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
auziți... Octav: Dimpotrivă, dom' doctor... voiam să le aud, dar nu mai puteam... începuse să sufere de bruiaj... Doctorul: Aha! Și de cine... sau de ce anume erau bruiate...! Octav: De prostie, dom' doctor, de multă prostie, de lașitate, rîgîieli morale, dom' doctor, înțelegeți? De ignoranță, de fals, adică de toate mizeriile ce cresc pe lîngă casa omului. Înțelegeți, nu? Doctorul: Și... aici... în cort le auziți? Octav: Bine-nțeles... Doctorul: Și le auziți mai bine... mai clar? Octav: Da... ceva mai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
ce cresc pe lîngă casa omului. Înțelegeți, nu? Doctorul: Și... aici... în cort le auziți? Octav: Bine-nțeles... Doctorul: Și le auziți mai bine... mai clar? Octav: Da... ceva mai clar... Doctorul: Da... că aici e și mai aproape... Octav: Dom' doctor, să vă spun un secret; vocile astea nu țin cont de distanță... Ce naiba, sînteți un om cult, nu? Sau sînteți numai doctor? Doctorul: (toleranță profesională) Și erați chiar atît de buni prieteni? Octav:... De fapt ne-am împrietenit mai

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
un om cult, nu? Sau sînteți numai doctor? Doctorul: (toleranță profesională) Și erați chiar atît de buni prieteni? Octav:... De fapt ne-am împrietenit mai mult după ce a murit... Doctorul: (cu un plus de edificare) Înțeleg... Octav: Nu înțelegeți nimic, dom' doctor. Doctorul: (... pe bolnavi trebuie să-i lași în voie...) Hm! Știți, mă uit la cortul ăsta și... știți ce anume îmi amintește? Îmi amintește de chestia aia din Piața Universității... Și cortul... și dumneavoastră... Octav:...Cu deosebirea că aici

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
adică "uită-te, națiune, în ce hal a ajuns un revoluționar... împușcat în piciorul..., care domnule?, a, da, ăsta!" Doctorul: Auzi, băiatule, eu n-am venit aici să-mi faci mie giumbușlucuri... circărie răsuflată! Octav: Da de ce-ați venit, dom' doctor! Păi n-ați venit să-mi faceți foaia de observație! Așa că treceți acolo că-mi bîzîie prin cap, în afară de vocile alea..., o mică destabilizare a țării... a Balcanilor... Am programat și un miting... eu și cu tipul ăla dubios

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
mai prevede o brigadă artistică... de mineri... la urmă internarea în spital... și gata! Doctorul: Lasă, lasă..., nu mă lua repede... Cunosc foarte bine tema... nonconformist... inadaptabil... protestatar... doar sunt medic... și nu ginecolog, ci psihiatru... Octav: Și-i frumos, dom' doctor, să bagi o revoltă, o disperare a omului, un strigăt printre bolile matale...?! Nu-i frumos, dom' doctor! Doctorul: (renunțînd la menajamentele profesionale) Ehei, drăguțele, ție nu-ți trebuie psihiatru... Octav: Așa-i ca da! Ah, mama iar a

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
mă lua repede... Cunosc foarte bine tema... nonconformist... inadaptabil... protestatar... doar sunt medic... și nu ginecolog, ci psihiatru... Octav: Și-i frumos, dom' doctor, să bagi o revoltă, o disperare a omului, un strigăt printre bolile matale...?! Nu-i frumos, dom' doctor! Doctorul: (renunțînd la menajamentele profesionale) Ehei, drăguțele, ție nu-ți trebuie psihiatru... Octav: Așa-i ca da! Ah, mama iar a greșit! Așa-i că eu am nevoie de un securist..., mă rog, de un sereist! (se agață de

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-i că eu am nevoie de un securist..., mă rog, de un sereist! (se agață de doctor, care vrea să plece) De unul calificat... Matale... Doctorul: (debarasîndu-se de Octav) Hai, pleacă, de-aici! (pleacă) Octav: Da nu vreau să plec, dom' doctor! (cîntînd) Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă... (încearcă să rîdă... apoi îngenunchează, se concentrează și pare că receptează un semn sonor..., o presiune acustică asupra spațiului spre care privește) Vezi, Ovidiu, deja ne-au încadrat la boli

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
se lăsa prinsă și cîrîia... Gică înnebunit de furie umblînd prin groapă după ea..., întristata adunare crăpa de rîs... da pînă la urmă a prins-o... săraca găină... nimeni nu scapă, domnule! Singurul personaj serios era mortul... Ce mai faceți, dom' profesor? (și pentru că Costache tace...) Octav: Tocmai îi propunem tatii să fie viu... Groparul: Și? Octav: Și... nu prea știe ce să facă... Costache: Tu ești violent din frică... ți-e frică de tine... ți-e frică de frica ta

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
duios... să plîngă toată întristata adunare... Hai, spune că am fost un copil frumușel... deștept..., un adolescent sclipitor... bun... curajos..., bagă și "nu-l vom uita niciodată" și gata, amin! Groparul: Doamne miluiește, Doamne miluiește... Ne trebuie un popă. Marieta: Dom-le, dumneata ești oleacă mai bătrîn... ce naiba... în loc să... Asta e bătaie de joc...! Costache: Domnu' gropar, băiatul a băut ceva mai mult și... (dinspre gardul cimitirului, intră preotul... cu dascălul aferent) Octav: Avem și popă! Și dascăl... și cădelniță...! Părinte

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
și cînd o ai pe asta n-ai nevoie de cea adevărată..., pentru că dacă ai avea-o nici n-ai ști ce-i aia... și dacă ai ști, n-ai ști ce să faci cu ea... Octav: Da... foarte simplu...! Dom' profesor, domnule, dar cum a putut rezista un asemenea coșmar jumătate de secol?! Groparul: A rezistat tocmai pentru că avea sub mînă o societate de delincvenți... E mult mai ușor de condus decît niște oameni cărora le bîzîie prin cap chestii

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
clinică de mare chirurgie... și se operează pe suflet... și doare... Cine rezistă, bine..., cine nu, nu... Foarte bine!" Să-și cumpere o oglinjoară, să se uite în ea... și să trăiască fericit pînă a adînci bătrînețe... Gh. P. unu: Dom' doctor Gh. Popescu, eu nu mai vreau să fiu Gh. Popescu... Vă rog să mă operați de Gh. Popescu... Gh. P. doi: Ușor de zis... Pentru că operația asta se face fără anestezie... Gh. P. unu: Îmi asum toate durerile... (Gh.

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
serviciu... Dosar nr.: (în panică) Eu te aștept aici... la poartă...! Soția dosarului: Bine, bine... o să vin... dar dacă o să întîrzii cumva... încearcă să vii singur... Dosar nr.: (speriat) Nu, nu! Să vii, auzi! (soția pleacă) Obiectiv nr.: Păi cum, dom'le, n-am stabilit că venim mai devreme, să luăm primele numere? Sursa dublă: Aiurea primele numere...! Obiectiv: Păi nu?!... Să ne dea șefu' sala nr. 6..., să fim numai noi între noi..., că ne cunoaștem de atîta vreme... Sursa

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dă numerele de ordine..., stai liniștit. Plutonierul: (uitînd că a salutat-o pe soția Dosarului) Săru' mîna doamnă... săru' mîna... (cei doi îl privesc ca pe ceva ciudat)... Doamnă, vreți să vă spun povestea vieții mele...? Dosar nr.: Lasă-ne, dom'le cu povestea vieții tale, o știu... o știm cu toții..., lasă-ne... Plutonierul: Dar eu vreau să i-o spun doamnei... Doamna n-o știe... Dosar nr.: O știe și doamna,... o știe toată lumea! Plutonierul:... Știți numai începutul..., că niciodată

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
Obiectiv nr.: Asta e regula... n-ai ce face... Plutonierul: Zi mersi că ți-l dă înapoi... Dosar nr.: (se așază la una din mese) Sursa dublă: (către Dosar nr. ) Păi ce faci?! Te așezi la masa mortului? Du-te, dom'le, la masa ta... să nu te molipsești de moarte... Dosar nr.: (așezîndu-se la altă masă) Da..., apropo... azi cine trebuia să aducă floarea? Obiectiv nr.: Cine întreabă ăla e... Sursa dublă: Eu am adus floarea alaltăieri. Dosar nr.: Și

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
dau și peste numele tău... Sursa dublă: Și dacă o să dai, ce? O să-l uiți imediat... cum uiți drumul spre casă..., cum îți uiți și numele Dosar nr.: Ești obraznic! Supraveghetor: Vă rog, vă rog... Dosar nr.: (către Supraveghetor) Auzi dom'le..., ce vei fi fiind dumneata... eu cer de atîta timp un al doilea dosar... Poate că există și un al treilea dosar... de ce nu mi-l aduci? Supraveghetorul: (ignorîndu-l) Acum, puțină atenție, vă rog... vom da citire regulamentului. Plutonierul

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
la postul lui de observație; imediat se aude pe bandă regulamentul; personajele reacționează la presiunea benzii sonore fie prin agitație pe scaune, fie trîntind dosarele pe masă, fie schimbînd în tăcere priviri între ele) Obiectiv nr.: (după ce se oprește banda) Dom'le, țiuie ceva..., parcă țiuie ceva pe aici... pe undeva... Dosar nr.: (după o pauză) Îți țiuie ție în cap... Obiectiv nr.:...se poate... (tăcere prelungită) Plutonierul: Poate vreți să vă spun povestea mea... povestea vieții mele... (toți, în afară de Trimisul

[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]