5,717 matches
-
Trebuie să știi, dragul meu, că vorbele de la începutul hrisoavelor sunt scrise din știința diecilor domnești. Doar hotărârile voievozilor sunt cele izvorâte din vrerea domnilor, dar sunt îmbrăcate tot în vorbele diecilor. - Dacă nu-mi dezlegai această taină a zapiselor domnești, mărite Spirit, eu aș fi crezut că cele scrise acolo sunt chiar vorbele voievozilor. - Mă bucur că te-am făcut să pricepi cum se întocmeau acele zapise domnești. Ei, da’ să nu ne depărtăm de mănăstirea din Tarină. Stii foarte
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
tot în vorbele diecilor. - Dacă nu-mi dezlegai această taină a zapiselor domnești, mărite Spirit, eu aș fi crezut că cele scrise acolo sunt chiar vorbele voievozilor. - Mă bucur că te-am făcut să pricepi cum se întocmeau acele zapise domnești. Ei, da’ să nu ne depărtăm de mănăstirea din Tarină. Stii foarte bine că o mănăstire abia întemeiată era închinată Muntelui Athos sau Sfântuui Mormânt din Ierusalim. Așa s-a întâmplat și cu mănăstirea lui Aron Vodă. Din hrisovul de la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pietre și lemne gata, ce au fost pregătite pe banii lui Petru (Schiopu) voievod.” Aron Vodă însă nu pomenește nimic în uricul din (7103). - Asta nu-i prima și nici ultima manifestare de trufie pe care o întâlnești în actele domnești...Hai mai bine să vorbim de soarta acestei mănăstiri, pentru că nu a fost ușoară. Uite că doar după optsprezece ani de la ultima închinare, adică la 24 oct.1624(7133), Radu Mihnea voievod închină mănăstirea Aron Vodă mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
7138) a venit: „Io Alexandru voievod, fiul lui Radu (Mihnea) voievod...Domn al Tării Moldovei. Am dat, am întărit și am asigurat părinților, egumenului și întregului sfânt sobor al cinstitei mănăstiri de la Chalke, lângă Constantinopol...prin care se dă mănăstirea domnească ce se află lângă târgul Iași, cinstită întru numele făcătorului de minuni ierarhul Nicolae.” Din stăpân, în stăpân mănăstirea Aron Vodă a ajuns în stăpânirea Patriarhiei Constantinopolului. Urmările acestor treceri s-au văzut, mărite Spirit, în cursul anilor ce au
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
acestor treceri s-au văzut, mărite Spirit, în cursul anilor ce au urmat. - Stai să vezi. La 30 iunie 1626 (7134), Miron Barnovschi Moghila voievod a judecat pricina dintre călugării greci și cei moldoveni pentru mănăstirea Aron Vodă. În hotărârea domnească se spune că nu au dreptate călugării moldoveni când spun că „grecii au pustiit-o cu totul.” Asta o spune vodă, după ce a trimis două înalte fețe bisericești să cerceteze starea de fapt a mănăstirii Aron Vodă. După cercetarea la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ca să șadză acolo și să se hrănească...și călugării o au împresurat-o cu mare nedreptate arătându-ne și cărți de pâră și de rămas de la Mihai (Racoviță) vodă.” Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod a trimis de mai multe ori oameni domnești să cerceteze locul. Mănăstirea Zlataust a rămas să aducă în termen de 50 de zile ispisocul de la Duca Vodă. „Si ei nu și-au mai adus ispisocul și-l tăgăduiesc.” Mai mult, călugării de la Aron Vodă au adus un ispisoc
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și cer înapoi seliștea Prisăci de la mănăstirea lui Aron Vodă. Asta o fac în fața mitropolitului Nichifor. Acesta, cu dreaptă judecată, arată că seliștea Prisăci aparține mănăstirii lui Aron Vodă. - Umblând eu prin cele zapise, am dat peste o altă judecată domnească. De astă dată, la 18 sept. 1714 (7223), Nicolae Alexandru Mavrocordat judecă pricina dintre evreii din Iași și mănăstirea lui Aron Vodă; „Adică au venit înaintea noastră...Solomon și frate-său, Ursul, și Iusup staroștii de jidovi...de târgu de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
în picioare doar biserica „dizgrădită și lăsată în izlaz.” Din neglijență, în timpul reparațiilor, biserica a rămas și fără pisanie. Biserica a mai fost reparată în 1907 și după incendiul din 1944. Abia am apucat să-mi termin vorbele, că Spiritul domnesc m-a întrebat: - Spune-mi, dragule, unde ai vrea să mergem acum? - Cum bag seamă, în mărinimia ta, îmi lași mie alegerea locului pe care urmează să-l vizităm.Ti-ai câștigat deplin acest drept. - Mărite Spirit. Dacă nu-ți
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lași mie alegerea locului pe care urmează să-l vizităm.Ti-ai câștigat deplin acest drept. - Mărite Spirit. Dacă nu-ți este cu supărare, aș dori să mergem la mănăstirea Sfântul Sava. - Ne vedem acolo! Odată cu ultimul cuvânt al Spiritului domnesc am simțit din nou un gol în jurul meu și s-a așternut o liniște nefirească...Nu am stat însă prea mult pe gânduri și am pornit grăbit spre locul întâlnirii... De departe m-a întâmpinat o zidire cu o înfățișare
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Dosoftei, care din porunca lui Dumitrașco Cantacuzino voievod a fost închis în 1675 pentru scurtă vreme aici la mănăstirea Sfântul Sava. Probabil în una din încăperile turnului clopotniță. - Cum ți se pare această biserică, dragule, s-a auzit vocea Spiritului domnesc, din umbra portalului. - De câte ori intru în curtea acestei biserici, mărite Spirit, simt fiorii veacurilor năvălind asupra mea din toate părțile. - E drept că nici unei alte biserici nu-i poți desluși povara timpului trecut peste ea așa cum o poți citi pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dat și am miluit pe rugătorii noștri călugări de la sfânta mănăstire numită Sfântul Sava...din târgul Iașilor, cu casele acelea care sânt aproape de sfânta biserică, pe care le-a făcut mai înainte, de demult, Iani vistiernicul (Hadâmbul), apoi au rămas domnești.” - Nu-i de ici de acolo, mărite Spirit, nici dania făcută de Toader, fiul Perioaiei. Daniea întărită la 23 mai 1605: „Eremia Moghila voievod...iată am văzut domniia mea o carte de mărturie de la Toader fiul Perioaiei; când a fost
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sătenii de pe moșiile mănăstirești, care erau obligați prin hotărâre domnească să lucreze un număr de zile pe an pentru mănăstire. Apoi țiganii robi. Pentru administrare aveau vechilii mănăstirești și câte alte ajutoare... Priveam întrebător în direcția de unde veneau vorbele Spiritului domnesc. Curgeau parcă din umbra portalului clopotniței... - Cred că ești curios să afli care va fi următorul nostru popas. - Cred că îmi citești gândurile, mărite Spirit. - Din nou ești liber să alegi mănăstirea la care vrei să mergem. Te ascult. - Mărite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu obosești până acolo, pentru că este oleacă de cale de bătut. - Cunosc drumul cel mai scurt și apoi sunt obișnuit cu drumurile lumgi.Vorba lungă, sărăcia omului. La drum! Mișcarea aerului din preajma mea mi-a dat de veste că Spiritul domnesc a și plecat. De undeva, din înalturi, vocea Spiritului, voalată de depărtare, îmi atrăgea atenția. - Până vei ajunge tu, eu mă voi obișnui cu locul și voi cerceta biserica și împrejurimile... Mă simțeam sigur pe mine și, cu mare nădejde
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
plecat. De undeva, din înalturi, vocea Spiritului, voalată de depărtare, îmi atrăgea atenția. - Până vei ajunge tu, eu mă voi obișnui cu locul și voi cerceta biserica și împrejurimile... Mă simțeam sigur pe mine și, cu mare nădejde în Spiritul domnesc, am pornit spre Hlincea... Am ajuns pe creasta Hlincii. În drapta lenevește valea Nicolinei. Biserica, stă acolo din 1574, și pare că încearcă mereu să învingă înălțimea dealului din spatele ei...Cred că mă aflu pe locul unde cândva se oprea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
duc într-alte părți.” Tăranii însă au spus că ei nu sunt poslușnicii mănăstirii „ce sânt oameni de moșie și au moșiile sale și acmu pe aiurea.” Vodă însă nu s-a lăsat dus cu vorba, ci a trimis slujbași domnești să cerceteze care-i adevărul. Apoi, pe baza mărturiilor oamenilor bătrâni, dar „mai tare au mărturisit un călugăr bătrân, anume Trani, carili iaste om vechiu ca de 70-80 de ani, mărturisind acel călugăr bătrân cum din dzilele răpăusatului Vasilie vodă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Duca voievod la 27 oct.1669 (7178). Mănăstirea cumpăra de la Hapca - fostă roabă - un loc de casă de pe Ulița Hierbinte. - Pe lângă cumpărăturile făcute cu sârg de mănăstire, apare și o danie. Dania cuprindea niște locuri de dugheni aflate lângă Curtea domnească din Iași. Dania a fost făcută la 28 martie 1660 (7168) de către Stefăniță Lupu voievod pentru că prea cucerniciile lor aveau ce vinde, dar nu aveau dugheni. Spun asta având în vedere doar vinul provenit de la viile de la Cotnari, din vinăriciul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
am vorbit mai devreme...După ce mi-am adunat imaginația, am străbătut calea până la poarta mănăstirii Cetățuia. M-am oprit în fața turnului clopotniță, să privesc la stema Moldovei de pe fața turnului... - Ai ajuns, dragule? m-a întâmpinat vocea cunoscută a Spiritului domnesc, izvorâtă parcă din umbra porții. - Da, mărite Spirit, și te-aș ruga să-mi deslușești ce scrie pe discul stemei Moldovei, aflată colea, pe fața turnului. - Curios cum te știu, m-aș fi mirat să nu mă întrebi de la primul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Cetățuia „Fusese ridicată de bătrânul Duca Vodă pe locul unde mai înainte se afla cetățuia de pământ a Iașilor din care se mai păstrează urme și azi.” Dovada o găsim și în faptul că dealul Cetățuia este pomenit în actele domnești încă din 28 nov. 1649. În acel zapis se vorbește despre mărturia marilor boieri moldoveni privind un schimb de sate făcut între mănăstirea Bistrița și Iordachi (Cantacuzino), mare vistiernic. Gheorghe Duca voievod însă spune că: „Noi cu multă osârdie și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
seamănă? - Pare o copie sobră a Trei Sfetitelor, mărite Spirit.Nici nu-i de mirare dacă luăm în seamă faptul că Gheorghe Duca voievod, după cum spune Virgil Drăghiceanu: „Din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire domnia acestui voievod.” Am intrat în biserică. Vocea Spiritului domnesc s-a auzit lângă mine: Privește colo pe peretele dinspre soare-apune al pronaosului. Iată tabloul votiv în care se vede Gheorghe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
faptul că Gheorghe Duca voievod, după cum spune Virgil Drăghiceanu: „Din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire domnia acestui voievod.” Am intrat în biserică. Vocea Spiritului domnesc s-a auzit lângă mine: Privește colo pe peretele dinspre soare-apune al pronaosului. Iată tabloul votiv în care se vede Gheorghe Duca voievod împreună cu familia. Ca orice ctitorie voievodală, și Cetățuia adăpostește mormintele ctitorului și ale familiei. - Spune-mi, mărite
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
al pronaosului. Iată tabloul votiv în care se vede Gheorghe Duca voievod împreună cu familia. Ca orice ctitorie voievodală, și Cetățuia adăpostește mormintele ctitorului și ale familiei. - Spune-mi, mărite Spirit, e adevărată legenta tunelului care ar fi pornit din Curtea Domnească pe sub Bahlui și ar fi ajuns în curtea mănăstirii Cetățuia? După unii, tunelul (hruba) ieșea chiar în altarul bisericii. - Faptul că la Cetățuia au avut loc fapte ca cele povestite mai la deal a înfierbântat mințile unora și povestea-i
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ales Vale Rușilor și a Holbocăi, cu loc de țarină și de fânețe, să fie de danie sfinti mănăstiri (Cetățuii).” La 31 martie 1680 (7188), voievodul Gheorghe Duca dăruiește „un loc de moarâ ce iaste în șes, lângă grădina cea domnească a răpausaatului Vasilie (Lupu) vodă, în pârâul Bârnovei.” O danie de vii face și Mihalache, fiul călugărului Neofit, care spune: „Avândure eu pe Vale Cetățui dooă bucăți de vii...așa am socotit, neputându-le eu ține, am dat ...giumătate de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pivnița și deasupra gârliciului a făcut „cerdac cu căscioară”. Egumenul a arătat un ispisoc de la Duca Vodă cum că pivnița este a mănăstirii și a susținut că pivnița nu era așa risipită „ce-ar fi aflat-o făcută gata”. Slujbașii domnești trimiși la fața locului nu au luat în samă cele făcute de Cârste. Vodă Constantin (Mavrocordat) a hotărât ca egumenul mănăstirii Cetățuia să-i dea lui Cârste blănarul o sută de lei și pivnița să fie a mănăstirii. Te rog
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
așezată colea în gura Buciumului. - Doamne-ajută! Te aștept la mănăstirea de călugărițe a Socolei. Eu n-am apucat să spun nimic. Am rămas cu vorbele pe buze și cu privirea spre clopotniță de unde pluteau către mine ultimele vorbe ale Spiritului domnesc. M-am închinat smerit către biserică și am ieșit dintre zidurile Cetățuii. Prin minte defilau imagini ale avionului lui Aurel Vlaicu, care în 1911a făcut „mai multe virajuri în jurul dealului cu mănăstirea Cetățuia în admirația învățaților străini și a mulțimii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ciudat de mult cu vodă Lăpușneanu. In timp ce priveam spre călugărul din fața mea, în urechi îmi suna o voce aspră: „Dacă voi nu mă vreți eu vă vreau!” - Ce ai rămas așa dragule? a răsunat glasul molcom al Spiritului domnesc. - Am avut ciudata impresie - pentru o clipită - că în fața mea se află însuși vodă Lăpușneanu, sub chipul unui călugăr. - Tot ce se poate. Se știe doar că la sfârșitul vieții Lăpușneanu a fost călugărit - cam cu forța - sub numele de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]