4,071 matches
-
na Sen și celelalte femei aveau grijă de doamne, care stăteau în altă odaie, nevăzute, iar Mantu rămăsese jos, pe coridor, să servească de ghid musafirilor. Numai Maitreyi mai venea pe la noi, ca să împartă volume din Uddhitta și să aducă dulciurile. Vedeam cum o sorb toți din ochi (căci era admirabilă atunci, palidă și blândă, cu brațele goale ieșind dintr-o sari de mătase albastră), cum o doresc, și spectacolul acesta mi-era insuportabil, pentru că nimeni de-acolo nu știa că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru că acolo aș fi putut-o revedea pe Maitreyi a mea, cea din amintire, cea adevărată, nu m-au jicnit prea mult vorbele lui Swami; m-au făcut numai să mă simt mai singur. Am plecat, mulțumind pentru fructele și dulciurile pe care mi le adusese un frate. Nu am mai luat drumul întoarcerii, ci am pornit mai departe, pe aceeași șosea, spre Ranaghat. Ajung în Bally aproape de apusul soarelui. Caut și aci Gangele, îl privesc lung, fumând alene, îl privesc
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fim atenți cu șunca, da’ dacă pun untură sau unt nu mai avem nevoie de ea. Poate că i-am dat totuși prea puțin de mîncare aseară. De obicei mănÎncă mai mult și bea lapte mult, plus o grămadă de dulciuri. Nu-ți face griji. O să mîncăm bine. Bine că-i place păstrăvu’. Au fost foarte buni. Nu-ți face griji În privința ei. O să mănÎnce foarte bine. Dar, Nick, băiete, chiar că nu prea i-ai dat să mănÎnce ieri. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
eu plătesc taxa pe burlăcărit firește>”. Apoi cu dumneata, „onorabile”, nu i se mai urăște omului. Nu semeni deloc cu ieșeanul descris de Ionel Teodoreanu în cartea lui „Masa umbrelor”... Și cam ce spune el în acea carte? Că „În dulce Târgul Ieșului, tot-omul nu era cine știe ce deosebit de cel de prin alte orașe moldovenești. Adică, vorbind cam molatec, cu <măi>, <bre omule>, <oleacă>, <tăti-cele> și <îracan di mini>; mergând tare domol (că doar nu dau turcii);... și cu vorba plină de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a făcut și o cărămidărie, mai la deal de han. Era darnic. A dăruit cărămida din care s-a zidit biserica din Vișan. Apoi, de Paște și de Crăciun, obișnuia să bucure școlarii din Bucium cu îmbrăcăminte, încălțăminte și cu dulciuri... Cred că m-am dumirit unde mi-ai dat întâlnire mâine dimineață... Sigur că da, vere. Așa că mâine, când soarele, cu fața lui “dodoloață”, clătită de roua dimineții, se va iți deasupra Repedii, ne vedem la “Hanul Doi Castani”. Hopaaa
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
urma urmei, Mnemosyn e mama celor 9 muze. Și a muzicii. I s-o fi părut că vede cofetăria Tufli (apoi Vlădescu) demult dărîmată, de unde-i cumpăra mamei prăjituri; Etta i le dădea, discret, lui Bobiță, cățelul; nu mînca alte dulciuri decît cele ieșite din mîna ei. Tatei i s-o fi părut că vede strada Lăpușneanu, așa cum era ea cîndva: cu frizeria Vogt, cu prăvălia lui Natan Tanențup, cu berăria Bragadiru, unde băuse prima bere, înainte de primul război mondial; berărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
muzicii lui Enescu. A flautului lui Hristache Popescu, distinsul muzician cu cărare în mijlocul părului cîrlionțat. Și, în ciuda tuturor necazurilor, puțintel și sub vraja pianului Marievici. Telefonul mobil scheaună: Terminat. Reîncărcați. Ce să mai reîncarc? Și mie, ca și tatei, tîrgul, dulcele, mi-a oferit circumstanțe constant nefavorabile. Dar îl iubesc. Și pentru mine "acoperișul lumii" e la Repedea. Am și eu o Coastă a Boacii, în Șorogari. Oxfordul se află pe tandrul Copou. Iar Ateneul e Ateneul Tătarași fondat în 1919
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-mi mai puțintel/ Și vino, bade, cu el". A fost o glumă, Russ. Glumă? S-a ascuns un spirit bun în degetele tale cînd ai scris-o. Și-n Ovid Densusianu. E folclor cules de el. Dorul e dureros de dulce atunci cînd n-are nimic erotic în el. Dacă ai citi cartea pe care tocmai o scriu, ai înțelege că împlinirea fizică e zero pentru mine. Mi-a telegrafiat că se-ntoarce. Mi-a fost rușine să mă găsească spălînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu te cîrîie vocea de-a doua: Nu încetini!". Scriu și ronțăi batoane de ciocolată cu nuga. Pentru un pamflet croit pe masa din bucătărie, dau gata și o cutie întreagă de Merci. Receptorii au slăbit. Au nevoie de mult dulce să-l simtă. De la început, de cînd s-a întors în România, m-a sîcîit ideea, fir-ar să fie, c-o să mă vadă așa: cenușie de la sculatul în zori și de la robota cotidiană, cu mîinile asprite și unghiile îngroșate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să se uite visele urâte și să se sperie de ele și să fugă. Pe cuvânt de copil că am visat asta. 3 ani și 7 luni O lume de acadea (copilul care a nimerit într-o lume numai de dulciuri și s-a săturat de dulciuri) Da, bine, deci: Un copil s-a trezit și a găsit un drum de bomboane care pleca chiar din fața casei lui. Nu erau pietricele, că le-a gustat. Era ca un joc cu indiciu
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
să se sperie de ele și să fugă. Pe cuvânt de copil că am visat asta. 3 ani și 7 luni O lume de acadea (copilul care a nimerit într-o lume numai de dulciuri și s-a săturat de dulciuri) Da, bine, deci: Un copil s-a trezit și a găsit un drum de bomboane care pleca chiar din fața casei lui. Nu erau pietricele, că le-a gustat. Era ca un joc cu indiciu, bomboanele indicau / arătau spre alte bomboane
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
dacă nu mai erau indiciile, nu mai știa exact pe unde să se întoarcă la casa lui normală. Voia acasă și când în sfârșit a ajuns, noaptea, cu burta plină, a promis mamei lui că nu o să mai manânce atâtea dulciuri și că o să mănânce mâncare adevărată, ca să nu se mai rătăcească în nici o lume 3 ani și 8 luni Monștrii mei din cameră Să-l ascultăm pe Dragoș cum ne spune povestea cu monștrii pe care i-a găsit în
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
copii din frigiderele lor. 4 ani și 2 luni Ce este paradisul? Știu. Paradisul este un loc în care găsești tot ce vrei tu. Tot ce iți place ție. Eu mi-aș dori un paradis plin cu pisici, bomboane, toate dulciurile, pisici, bomboane... câini, căsuțe frumoase, un soare zâmbind, floricele, iarbă... 4 ani și 2 luni Bucătăria inimii Suc de dragoste cu bule în formă de inimioară - a pregătit bucătarul DragoșSebastian de Sf. Sebastian. [expresiile lui]. 4 ani și 4 luni
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Țara Șervețelelor Umede, a ieșit pe ușa din spate a gardului. Dar cum a aflat el că există o Țară a Șervețelelor Umede? Ei, doar e o poveste!... a găsit-o din întâmplare. Ei, și după aceea, ajunge în Țara... Dulciurilor. Intră pe ușa din față a gardului și vede acolo numai castele și case din biscuiți și din ciocolată. Vede o jumătate din țară în ziua aceasta și începe să se întunece. El credea că poate să aibă un castel
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
pentru el și iau spus că poate să aibă ce vrea el dar să și-l facă singur, să muncească. Ciocolată îi dădeau destulă, dar să-și construiască singur cum putea el. Și atunci și-a făcut o casă din dulciuri. Geamurile erau din acadele colorate. Ușa era dintr-un biscuit mai tare și ceva mai mare. Da, și-a făcut o căsuță din turtă dulce singur, pentru noapte, numai cu un pat și ceva de mâncat acolo, niște dulciuri, da
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
din dulciuri. Geamurile erau din acadele colorate. Ușa era dintr-un biscuit mai tare și ceva mai mare. Da, și-a făcut o căsuță din turtă dulce singur, pentru noapte, numai cu un pat și ceva de mâncat acolo, niște dulciuri, da, așa, și după aceea dimineața a ieșit și a văzut cealaltă jumătate din Țara Dulciurilor pe care n-a văzut-o, da, și a ieșit pe ușa din spate a gardului. Și mai merge el cât mai merge și
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mai mare. Da, și-a făcut o căsuță din turtă dulce singur, pentru noapte, numai cu un pat și ceva de mâncat acolo, niște dulciuri, da, așa, și după aceea dimineața a ieșit și a văzut cealaltă jumătate din Țara Dulciurilor pe care n-a văzut-o, da, și a ieșit pe ușa din spate a gardului. Și mai merge el cât mai merge și ajunge lângă ușa din fața gardului din fața Țării de Pastă de Dinți. Acolo se vedeau numai tuburi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
în cele mai multe, zahăr!... Ca să fie și apă dulce și apă sărată pe acea planetă, ca pe Pământ! Și mai să păstreze o zonă cu apă, așa, normală, nici dulce, nici sărată... Așa că o să avem pe Marte 3 feluri de apă: dulce, sărată și apă de care au găsit acolo, dar purificată... 6 ani și 1 lună Scoicile Asta e o poveste care o să-i mire pe toți, că s-a gândit la ea un copil de 6 ani. Erau niște scoici
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
le făceam, dar ea mă întrecea. Mama era la Moscova, bunica pe câmp, iar noi, în drum, la joacă, și aveam o fetiță din mahala, a cărei mamă era plecată în Italia, la muncă, și căreia îi trimetea foarte des dulciuri. Și ieșea în drum, noi eram mulți copii, și ne făcea poftă căci, pe timpurile copilăriei mele, nu ne puteam permite să cumpărăm dulciuri când doream. Și ea ne făcea poftă la toți, până într-o zi, când sora mea
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
mahala, a cărei mamă era plecată în Italia, la muncă, și căreia îi trimetea foarte des dulciuri. Și ieșea în drum, noi eram mulți copii, și ne făcea poftă căci, pe timpurile copilăriei mele, nu ne puteam permite să cumpărăm dulciuri când doream. Și ea ne făcea poftă la toți, până într-o zi, când sora mea a zis să-i deie și ei. Olguța, fata cu dulciurile, a refuzat și, atunci, Mariana i-a luat bomboana și a început să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
făcea poftă căci, pe timpurile copilăriei mele, nu ne puteam permite să cumpărăm dulciuri când doream. Și ea ne făcea poftă la toți, până într-o zi, când sora mea a zis să-i deie și ei. Olguța, fata cu dulciurile, a refuzat și, atunci, Mariana i-a luat bomboana și a început să o mănânce. Olguța a început să plângă și să-i ceară bomboana. Mariana a scuipat pe ea și i-a întins-o, fata a plecat plângând acasă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
foarte plăcut să vedem cum persoanele din sat ies să ne asculte. Și scoteu afară copiii mai mici să se uite. Noi începeam din mahalaua noastră, pe la neamuri, apoi, unde ne primeau, acolo ne duceam. Acasă, când veneam, turnam toate dulciurile într-un vas mare și începeam să alegem, bomboanele aparte, ciocolatele la fel și biscuiții. Și începeam să mâncăm toate dulciurile, până ce ne săturam. Cât de mult așteptam aceste sărbători, aceste obiceiuri frumoase... Să nu uităm să zâmbim Ce repede
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Noi începeam din mahalaua noastră, pe la neamuri, apoi, unde ne primeau, acolo ne duceam. Acasă, când veneam, turnam toate dulciurile într-un vas mare și începeam să alegem, bomboanele aparte, ciocolatele la fel și biscuiții. Și începeam să mâncăm toate dulciurile, până ce ne săturam. Cât de mult așteptam aceste sărbători, aceste obiceiuri frumoase... Să nu uităm să zâmbim Ce repede trece timpul, nici nu reușești să-ți dai seama când a trecut o zi, o lună, un an. Și e bine
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
lor, devin și mai acre decât le e firea. Soacra lui Alex nu era dintre acelea, dar nu putea să-și dezmintă în totalitate tagma. Avea și ea o oarecare aciditate, mai ales, în cuvinte. - Tu, mamă, ești așa de dulce, dar vrei cu tot dinadinsul să nu ți se ofilească titlul de soacră, nu? - Cum poți tu, fata mea, să spui că am asemenea apucături? - Așa, un pic, spuse Ina alintat, un pic tot le ai. - Că nu admit să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ginecologie, unde de fapt sunt specializată. Despre soțul meu, ce ți-aș mai putea spune: iubește copiii, dar îi vede atât de rar și când vine, nu are ochi pentru mine. Intră în casă, își dezmiardă odraslele, le îmbie cu dulciuri. Pe mine însă mă ignoră. Nu schițează nici un gest prin care să arate că remarcă prezența mea. Nu știu, nu-mi pot explica ce se întâmplă! Umblă vorbe că și-a găsit o metresă. Să fie sănătos! Toate i le-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]