4,125 matches
-
știința modernă. Mai mult, s-a ajuns la ideea că atomul nu este indivizibil și au fost propuse mai multe modele pentru structura atomului, toate având ca esență ideea că acesta este format dintr-un nucleu și un înveliș de electroni, nucleul fiind cel care emite undele radioactive. Marie Curie a militat și pentru utilizarea în medicină a substanțelor radioactive, un exemplu constituindu-l folosirea radiului în tratamentul cancerului. Curiozitatea intelectuală arzătoare față de necunoscut a Mariei Curie deschide drumul comunității științifice
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
descoperirea periodicității elementelor și tabelului lui Mendeleev în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, s-a ajuns la începutul secolului al XX-lea la o imagine a atomilor cu un nucleu dens, punctiform și masiv în jurul căruia „oscilează” electronii. Nucleul atomic însă s-a dovedit mai apoi a fi și el divizibil și conținînd nucleoni (protoni și neutroni). La începutul anilor 1970 s-a demonstrat însă experimental că și nucleonii sunt de fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
neutroni). La începutul anilor 1970 s-a demonstrat însă experimental că și nucleonii sunt de fapt compuși, iar componenții lor, botezați „quarcuri” (en: Quark s) de către fizicianul teoretician Murray Gell-Mann, sunt considerați a fi indivizibili, adică particule elementare ca și electronii. urile sunt particule de spin 1/2, din familia de fermioni (un fermion, doi fermioni), nume generic atribuit particulelor care au proprietatea că nu se pot găsi în aceeași stare cuantică, spre deosebire de bosoni, particule cu spin întreg sau zero (0
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
elementare ar rezulta din interacțiile particulelor elementare cu bosonii Higgs cînd acestea se află în mișcare în vidul fizic ocupat de acești bosoni „fundamentali”. Pentru a-i scoate, sau 'genera' din vid, energiile necesare sunt de ordinul a 1 Tera electron volt (1 TeV) estimate cu valori diferite de cîteva variante teoretice. Se anticipează că bosonii Higgs vor fi curînd puși în evidență pentru prima dată la unul din cele două acceleratoare de vîrf- la CERN și în SUA—două Tevatroane
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
română, substantivul "quarc" (sau „quark”) a fost adoptat ca neologism din limba engleză și este de gen neutru (un quarc, două quarcuri). Până în anul 1968 n-au existat dovezi experimentale ferme de existența quarcurilor. Atunci, ciocniri de înaltă energie de electroni cu protoni (experiențe de împrăștiere) au indicat că electronii sunt împrăștiați de trei constituenți punctuali (quarcurile) din interiorul protonului. În final, în 1995, quarcul „top” a fost observat la Fermi National Accelerator Laboratory (Fermilab) în SUA, și deci toate aromele
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
neologism din limba engleză și este de gen neutru (un quarc, două quarcuri). Până în anul 1968 n-au existat dovezi experimentale ferme de existența quarcurilor. Atunci, ciocniri de înaltă energie de electroni cu protoni (experiențe de împrăștiere) au indicat că electronii sunt împrăștiați de trei constituenți punctuali (quarcurile) din interiorul protonului. În final, în 1995, quarcul „top” a fost observat la Fermi National Accelerator Laboratory (Fermilab) în SUA, și deci toate aromele de quarcuri au fost astfel observate.
Quarc () [Corola-website/Science/298330_a_299659]
-
a este o mărime a atracției pe care un atom o are față de electroni într-o legătură covalentă. a reprezintă capacitatea unui atom de a atrage spre el electronii unei legături pe care o formează într-o combinație chimică. Se constată: halogenii au cele mai mari valori ale electronegativității, metalele alcaline au cele mai
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
a este o mărime a atracției pe care un atom o are față de electroni într-o legătură covalentă. a reprezintă capacitatea unui atom de a atrage spre el electronii unei legături pe care o formează într-o combinație chimică. Se constată: halogenii au cele mai mari valori ale electronegativității, metalele alcaline au cele mai mici valori si există elemente care au aceleași valori pentru electronegativitate. Electronegativitatea variază în grupe
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
mai puțin electronegativ element (franciu) are valoarea 0.7. Celelalte elemente au primit valori intermediare. Elementele din perioada a doua a tabelului periodic au valori rotunde : Pe scala Mulliken, numere sunt obținute prin medierea potențialului de ionizare și afinității pentru electroni. În consecință, electronegativitățiile Mulliken sunt exprimate direct în unități de energie, de obicei volți. Fiecare element are o electronegativitate caracteristică, de la 0 la 4 pe scala Pauling. Un element puternic electronegativ, ca și fluorul, are o electronegativitate apropiată de 4
Electronegativitate () [Corola-website/Science/297154_a_298483]
-
laborator. Hidrogenul poate fi obținut prin electroliza apei, procesul necesitând costuri mai mari decât cel de producere prin procesarea gazelor naturale. Cel mai răspândit izotop al hidrogenului este protiul, care este alcătuit dintr-un singur proton în nucleu și un electron în învelișul electronic. În compușii ionici poate avea sarcină negativă (anion cunoscut sub numele de hidrură, H) sau sarcină pozitivă H (cation). Hidrogenul formează compuși chimici cu majoritatea elementelor din sistemul periodic și este prezent în apă și în mulți
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
picături de apă, conform lui Joseph Priestley. Lavoisier a numit gazul „hidrogen”, nomeclatura fiind de origine greacă ("ὕδωρ", "hydro" înseamnă apă, iar "γίγνομαι", "gignomai" înseamnă a naște, a crea). Datorită structurii atomice relativ simple, constituit dintr-un proton și un electron, atomul de hidrogen împreună cu spectrul luminii emise de el, au reprezentat un domeniu central al dezvoltării teoriei structurii atomice. În plus, simplitatea moleculei de H și a cationului H au condus la înțelegerea completă a naturii legăturii chimice ce a
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
joacă un rol-cheie și în exploziile stelare datorate reacțiilor de fuziune nucleară dintre protoni. În Univers, hidrogenul este întâlnit mai ales sub forma de atom și în stare de plasmă. Proprietățile acestora sunt diferite față de cele ale moleculei de hidrogen. Electronul și protonul de hidrogen nu formează legături în starea de plasmă, din cauza conductivității electrice diferite și a unei emisii radiative mari (originea luminii emise de Soare și alte stele). Particulele încărcate cu sarcini electrice sunt puternic influențate de câmpurile magnetice
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
Terrei. Cei mai întâlniți compuși chimici ai săi sunt hidrocarburile și apa. Hidrogenul gazos este produs de anumite specii de bacterii și alge, acesta fiind componentul principal al flatulenței. Metanul este o importantă sursă de hidrogen. Nivelul energetic fundamental al electronului în atomul de hidrogen are energia egală cu -13,6 eV. Nivelele superioare se numesc nivele excitate, energia acestora crescând până la 0 eV (valoarea nivelului energetic aflat la infinit), ele se calculează folosind modelul lui Bohr. Acesta consideră că nucleul
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
hidrogen are energia egală cu -13,6 eV. Nivelele superioare se numesc nivele excitate, energia acestora crescând până la 0 eV (valoarea nivelului energetic aflat la infinit), ele se calculează folosind modelul lui Bohr. Acesta consideră că nucleul este fix, iar electronul are o traiectorie circulară în jurul acestuia asemănătoare cu planetele ce gravitează în jurul Soarelui (de unde provine denumirea alternativă de "model planetar"). Forța electromagnetică atrage electronul și protonul unul spre celălalt, în timp ce corpurile cerești se atrag datorită gravitației. Potrivit condiței de cuantificare
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
la infinit), ele se calculează folosind modelul lui Bohr. Acesta consideră că nucleul este fix, iar electronul are o traiectorie circulară în jurul acestuia asemănătoare cu planetele ce gravitează în jurul Soarelui (de unde provine denumirea alternativă de "model planetar"). Forța electromagnetică atrage electronul și protonul unul spre celălalt, în timp ce corpurile cerești se atrag datorită gravitației. Potrivit condiței de cuantificare a momentului cinetic postulat de Bohr, valoarea momentului cinetic al electronului este multiplu întreg al constantei reduse al lui Planck, de unde rezultă că în cadrul
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
gravitează în jurul Soarelui (de unde provine denumirea alternativă de "model planetar"). Forța electromagnetică atrage electronul și protonul unul spre celălalt, în timp ce corpurile cerești se atrag datorită gravitației. Potrivit condiței de cuantificare a momentului cinetic postulat de Bohr, valoarea momentului cinetic al electronului este multiplu întreg al constantei reduse al lui Planck, de unde rezultă că în cadrul atomului, electronului îi sunt permise anumite orbite cu raze bine stabilite. Aceeastă relație de cuantificare explică spectrul discret al nivelelor energetice. O descriere mai exactă a atomului
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
protonul unul spre celălalt, în timp ce corpurile cerești se atrag datorită gravitației. Potrivit condiței de cuantificare a momentului cinetic postulat de Bohr, valoarea momentului cinetic al electronului este multiplu întreg al constantei reduse al lui Planck, de unde rezultă că în cadrul atomului, electronului îi sunt permise anumite orbite cu raze bine stabilite. Aceeastă relație de cuantificare explică spectrul discret al nivelelor energetice. O descriere mai exactă a atomului de hidrogen este dată în fizica cuantică unde se calculează densitatea de probabilitate prin norma
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
orbite cu raze bine stabilite. Aceeastă relație de cuantificare explică spectrul discret al nivelelor energetice. O descriere mai exactă a atomului de hidrogen este dată în fizica cuantică unde se calculează densitatea de probabilitate prin norma funcției de undă a electronului în jurul protonului pe baza ecuației lui Schrödinger sau a formulării lui Feynman cu integrală de drum. Hidrogenul are trei izotopi naturali, H, H și H. Alții, ce au nucleele foarte instabile (H până la H), au fost sintetizați în laborator dar
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
poate forma hidruri cu toate elementele din grupele principale, numărul și combinațiile posibile diferă de la o grupă la alta. Hidrura de indiu nu a fost încă identificată, însă există o multitudine de compuși complecși ai săi. Oxidarea hidrogenului, adică îndepărtarea electronului său, decurge teoretic cu formarea H, ion ce nu conține niciun electron în învelișul electronic și un proton în nucleu. De accea, H este adesea numit „proton” și are un rol important în teoria protonică a acizilor. Conform teoriei Bronsted-Lowry
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
posibile diferă de la o grupă la alta. Hidrura de indiu nu a fost încă identificată, însă există o multitudine de compuși complecși ai săi. Oxidarea hidrogenului, adică îndepărtarea electronului său, decurge teoretic cu formarea H, ion ce nu conține niciun electron în învelișul electronic și un proton în nucleu. De accea, H este adesea numit „proton” și are un rol important în teoria protonică a acizilor. Conform teoriei Bronsted-Lowry, acizii sunt acele substanțe care cedează protoni, iar bazele sunt acceptori de
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
în teoria protonică a acizilor. Conform teoriei Bronsted-Lowry, acizii sunt acele substanțe care cedează protoni, iar bazele sunt acceptori de protoni. Protonul H nu poate exista liber, ci doar în soluții sau în cristale ionice, datorită afinității foarte mari pentru electronii altor elemente. Uneori, termenul de „proton” este utilizat impropriu pentru a se referi la hidrogenul cu sarcină pozitivă sau cationul de hidrogen legat de alte specii moleculare. Pentru a se evita implicarea existența unică a „protonului solvatat” în soluții, se
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
recipiente transparente plasate în deșert sau pe acoperișul caselor. Ele nu au nevoie de teren și nu intră în competiție cu producția de alimente”. La unele specii de alge, cum ar fi Chlamydomonas reinhardtii sau cyanobacteria, la întuneric, protonii și electronii sunt reduși pentru a forma H gazos cu ajutorul hidrogenazei în cloroplast. Anual se înregistrează un consum mondial de hidrogen de peste 500 miliarde metri cubi normali în diverse scopuri și în diferite domenii. În afara utilizării ca reactant, hidrogenul are multe aplicații
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
Numărul de oxidare sau starea de oxidare se definește ca suma sarcinilor pozitive și negative ale unui atom, care indică indirect numărul de electroni pe care atomul i-a acceptat sau cedat. Numărul de oxidare este o aproximare conceptuală, utilă de exemplu când au loc procese de oxidare sau reducere. Protonii unui atom sunt încărcați pozitiv, această sarcină fiind compensată de cea negativă a
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
pe care atomul i-a acceptat sau cedat. Numărul de oxidare este o aproximare conceptuală, utilă de exemplu când au loc procese de oxidare sau reducere. Protonii unui atom sunt încărcați pozitiv, această sarcină fiind compensată de cea negativă a electronilor; dacă numărul de protoni și de electroni este același într-un atom, acesta este electric neutru. Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]
-
cedat. Numărul de oxidare este o aproximare conceptuală, utilă de exemplu când au loc procese de oxidare sau reducere. Protonii unui atom sunt încărcați pozitiv, această sarcină fiind compensată de cea negativă a electronilor; dacă numărul de protoni și de electroni este același într-un atom, acesta este electric neutru. Dacă atomul cedează un electron, sarcinile pozitive ale protonilor nu mai sunt compensate, nefiind destui electroni. În acest mod se obține un ion cu sarcină pozitivă (cation), A, despre care spunem
Număr de oxidare () [Corola-website/Science/297152_a_298481]