13,637 matches
-
al doilea război mondial, problema societăților moderne (care au devenit de masă) este, în opinia sa, aceea de a găsi o cale de mijloc între liberalismul întemeiat pe laissez-faire și regimurile autoritare sau totalitare. Reorganizarea societății implică posibilitatea apelului la elite, pentru a realiza o ordine socială planificată, evitându-se astfel extremele anarhiei liberale și ale organizării dictatoriale. Influențat de concepțiile werberiene, Mannheim e conștient de faptul că orice formă de planificare implică o extindere a raționalității birocratice în noi domenii
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
e conștient de faptul că orice formă de planificare implică o extindere a raționalității birocratice în noi domenii ale vieții. Or, acest lucru pune problema controlului democratic al birocrației. Însă, în opinia sa, trebuie să ne ferim de supraestimarea stabilității elitelor în societățile pluraliste moderne, precum și a capacității lor de a se sustrage judecății opiniei publice, cu atât mai mult cu cât ele se slăbesc reciproc. Elitele politice și organizaționale au ca funcție principală integrarea diverselor programe într-un consens acceptabil
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
democratic al birocrației. Însă, în opinia sa, trebuie să ne ferim de supraestimarea stabilității elitelor în societățile pluraliste moderne, precum și a capacității lor de a se sustrage judecății opiniei publice, cu atât mai mult cu cât ele se slăbesc reciproc. Elitele politice și organizaționale au ca funcție principală integrarea diverselor programe într-un consens acceptabil. Elitele intelectuale, artistice și religioase aduc un element de reflexivitate indispensabil oricărei ordini sociale; ele sunt producătoare de sens. Un anumit echilibru al sistemului social este
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în societățile pluraliste moderne, precum și a capacității lor de a se sustrage judecății opiniei publice, cu atât mai mult cu cât ele se slăbesc reciproc. Elitele politice și organizaționale au ca funcție principală integrarea diverselor programe într-un consens acceptabil. Elitele intelectuale, artistice și religioase aduc un element de reflexivitate indispensabil oricărei ordini sociale; ele sunt producătoare de sens. Un anumit echilibru al sistemului social este asigurat atunci când există o convergență a influențelor exercitate de diferite elite. Când nu putem vorbi
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
într-un consens acceptabil. Elitele intelectuale, artistice și religioase aduc un element de reflexivitate indispensabil oricărei ordini sociale; ele sunt producătoare de sens. Un anumit echilibru al sistemului social este asigurat atunci când există o convergență a influențelor exercitate de diferite elite. Când nu putem vorbi despre așa ceva, ne găsim într-o situație de criză endemică. Mannheim își pune speranțele în elitele intelectuale, cărora le revine sarcina depășirii intereselor categoriale și a creării condițiilor echilibrului social. Intelectualii îi apar ca fiind realmente
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
producătoare de sens. Un anumit echilibru al sistemului social este asigurat atunci când există o convergență a influențelor exercitate de diferite elite. Când nu putem vorbi despre așa ceva, ne găsim într-o situație de criză endemică. Mannheim își pune speranțele în elitele intelectuale, cărora le revine sarcina depășirii intereselor categoriale și a creării condițiilor echilibrului social. Intelectualii îi apar ca fiind realmente cei a căror cunoaștere este cel mai puțin influențată de o perspectivă de clasă; acest aspect îl determină să împrumute
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a căror cunoaștere este cel mai puțin influențată de o perspectivă de clasă; acest aspect îl determină să împrumute de la Alfred Weber noțiunea de intelighenția liberă a legăturilor sociale sau freischwebende Intelligenz (Mannheim, 1936, pp. 136-140). Democratizarea culturii și rolul elitelor Factorii care duc la slăbirea poziției elitelor induc ideea de pesimism. În eseul intitulat „Demokratisierung des Geistes” (1933), unul dintre textele scrise de Mannheim înainte ca instaurarea nazismului să-l alunge din Germania și care va fi reluat ulterior cu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
influențată de o perspectivă de clasă; acest aspect îl determină să împrumute de la Alfred Weber noțiunea de intelighenția liberă a legăturilor sociale sau freischwebende Intelligenz (Mannheim, 1936, pp. 136-140). Democratizarea culturii și rolul elitelor Factorii care duc la slăbirea poziției elitelor induc ideea de pesimism. În eseul intitulat „Demokratisierung des Geistes” (1933), unul dintre textele scrise de Mannheim înainte ca instaurarea nazismului să-l alunge din Germania și care va fi reluat ulterior cu titlul „The Democratization of Culture” (Mannheim, 1956b
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
scrise de Mannheim înainte ca instaurarea nazismului să-l alunge din Germania și care va fi reluat ulterior cu titlul „The Democratization of Culture” (Mannheim, 1956b, pp. 171-246), găsim totuși ideea unui antidot pentru pesimismul cultural, plecând de la noțiunea de elite capabile să reconcilieze speranța democratizării culturii cu ideea de excelență. Puternica tendință spre democratizare nu se observă doar în politică, ci și în viața culturală și cea intelectuală. În primele faze ale democratizării, deciziile cu caracter politic erau luate de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
capabile să reconcilieze speranța democratizării culturii cu ideea de excelență. Puternica tendință spre democratizare nu se observă doar în politică, ci și în viața culturală și cea intelectuală. În primele faze ale democratizării, deciziile cu caracter politic erau luate de elite economie și intelectuale mai mult sau mai puțin omogene. Înaintea introducerii votului universal, masele n-aveau nici o posibilitate de a exercita vreo influență asupra politicilor guvernamentale. Cei care dețineau puterea erau familiarizați de multă vreme cu problemele guvernării și aveau
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
guvernamentale. Cei care dețineau puterea erau familiarizați de multă vreme cu problemele guvernării și aveau o concepție realistă în privința evantaiului de posibilități; ei nu aveau încredere în planurile utopice. Apariția maselor pe scena politică a antrenat o ruptură în omogenitatea elitei guvernării. Unor persoane și grupuri încă puțin familiarizate cu realitățile politice li s-au încredințat sarcini guvernamentale. Încă de atunci, elitele stabilite, ale căror concepții politice erau orientate către organizarea prudentă a realității, au fost confruntate cu elite concurente, care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
posibilități; ei nu aveau încredere în planurile utopice. Apariția maselor pe scena politică a antrenat o ruptură în omogenitatea elitei guvernării. Unor persoane și grupuri încă puțin familiarizate cu realitățile politice li s-au încredințat sarcini guvernamentale. Încă de atunci, elitele stabilite, ale căror concepții politice erau orientate către organizarea prudentă a realității, au fost confruntate cu elite concurente, care nu aveau aceeași experiență îndelungată a problemelor publice și „a căror gândire politică se afla încă în stadiul utopic” (ibidem, p.
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în omogenitatea elitei guvernării. Unor persoane și grupuri încă puțin familiarizate cu realitățile politice li s-au încredințat sarcini guvernamentale. Încă de atunci, elitele stabilite, ale căror concepții politice erau orientate către organizarea prudentă a realității, au fost confruntate cu elite concurente, care nu aveau aceeași experiență îndelungată a problemelor publice și „a căror gândire politică se afla încă în stadiul utopic” (ibidem, p. 172). A rezultat o modificare a proceselor de luare a deciziilor și a modurilor de selecție a
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
concurente, care nu aveau aceeași experiență îndelungată a problemelor publice și „a căror gândire politică se afla încă în stadiul utopic” (ibidem, p. 172). A rezultat o modificare a proceselor de luare a deciziilor și a modurilor de selecție a elitei guvernamentale. Dar dincolo de aceste mecanisme ale funcționării instituțiilor, se înfruntau două concepții, în privința elitei fundamental diferite și care dataudin epoci diferite. În culturile predemocratice de tip aristocratic sau monocratic, caracteristica socioculturală esențială este „distanța verticală dintre dominatori și dominați” (ibidem
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
politică se afla încă în stadiul utopic” (ibidem, p. 172). A rezultat o modificare a proceselor de luare a deciziilor și a modurilor de selecție a elitei guvernamentale. Dar dincolo de aceste mecanisme ale funcționării instituțiilor, se înfruntau două concepții, în privința elitei fundamental diferite și care dataudin epoci diferite. În culturile predemocratice de tip aristocratic sau monocratic, caracteristica socioculturală esențială este „distanța verticală dintre dominatori și dominați” (ibidem, p. 210). Distanța verticală obținută prin mijloace materiale sau simbolice este „principiul constitutiv”, care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a distanței” atât în relațiile sociale, cât și în domeniul culturii (ibidem, p. 225). Așadar, o concepție a culturii de factură aristocratică, fondată pe un ideal umanist, se opune unei concepții mai democratice, aceste două concepții fiind tipice pentru diferite elitele aflate față în față. Idealul umanist este ancorat în valorile Antichității clasice și vizează favorizarea înfloririi idealului de honnête homme, cu o cultură vastă și preocupări multiple. Este idealul grupurilor dominante, care dispun de timp liber pentru a se deda
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
asupra cărora s-a reflectat. Lupta politică nu este deocamdată reflectarea unor interese economice de masă. Când va deveni astfel, va apărea și specialistul în probleme diverse, care va fi și un politician de profesie. Astfel, susține Mannheim, interacțiunea dintre elitele politice stabilite de multă vreme și cele aflate în ascensiune poate avea, în anumite condiții, efecte benefice pentru funcționarea democratică a instituțiilor. Așadar, efortul comisiilor capătă mai multă importanță decât ședințele plenare, ce tind tot mai mult să apară ca
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de stat responsabili, dovedind că au simțul compromisului și al interesului general. Această evoluție îi expune acuzațiilor de trădare a intereselor bazei politice din care s-au format (ibidem, pp. 236-237). Totuși, ea reprezintă un câștig pentru democrație. CAPITOLUL 3 ELITELE CA GRUPURI DE INFLUENȚĂ Oricare ar fi diagnosticul pus asupra gradului de omogenitate sau de diversitate al elitei conducătoare, se pot distinge întotdeauna fracțiuni mai mult sau mai puțin autonome ale acesteia. În acest capitol, vom opta pentru forma de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
trădare a intereselor bazei politice din care s-au format (ibidem, pp. 236-237). Totuși, ea reprezintă un câștig pentru democrație. CAPITOLUL 3 ELITELE CA GRUPURI DE INFLUENȚĂ Oricare ar fi diagnosticul pus asupra gradului de omogenitate sau de diversitate al elitei conducătoare, se pot distinge întotdeauna fracțiuni mai mult sau mai puțin autonome ale acesteia. În acest capitol, vom opta pentru forma de plural a termenului și vom postula existența unor elite distincte, exercitându-și, în diferite sensuri, influența asupra masei
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pus asupra gradului de omogenitate sau de diversitate al elitei conducătoare, se pot distinge întotdeauna fracțiuni mai mult sau mai puțin autonome ale acesteia. În acest capitol, vom opta pentru forma de plural a termenului și vom postula existența unor elite distincte, exercitându-și, în diferite sensuri, influența asupra masei populației. Adoptând acest punct de plecare, ne confruntăm din nou cu noțiunile de excelență și preeminență. Niște elite în competiție, în concurență sau în opoziție își justifică poziția preeminentă prin pretenția
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
vom opta pentru forma de plural a termenului și vom postula existența unor elite distincte, exercitându-și, în diferite sensuri, influența asupra masei populației. Adoptând acest punct de plecare, ne confruntăm din nou cu noțiunile de excelență și preeminență. Niște elite în competiție, în concurență sau în opoziție își justifică poziția preeminentă prin pretenția la o formă sau alta a excelenței, bazându-se pe principii de legitimare diferite. Desigur, când există o diversitate a legitimărilor, nu putem decât să ne așteptăm
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
își justifică poziția preeminentă prin pretenția la o formă sau alta a excelenței, bazându-se pe principii de legitimare diferite. Desigur, când există o diversitate a legitimărilor, nu putem decât să ne așteptăm la tentative de descalificare a legitimărilor concurente. Elite productive și neproductive Se întâmplă ca dihotomia „dominatori/dominați” să ia forma unei opoziție între neproducători și producători. Deci, ar exista o elită statornică, parazitară și una nerecunoscută ca atare, dar, revendicând totuși mai multe drepturi la excelență. Primul care
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o diversitate a legitimărilor, nu putem decât să ne așteptăm la tentative de descalificare a legitimărilor concurente. Elite productive și neproductive Se întâmplă ca dihotomia „dominatori/dominați” să ia forma unei opoziție între neproducători și producători. Deci, ar exista o elită statornică, parazitară și una nerecunoscută ca atare, dar, revendicând totuși mai multe drepturi la excelență. Primul care a văzut astfel lucrurile a fost Claude-Henri de Saint-Simon (1760-1825), precursor al sociologiei și teoretician al industrialismului, a cărui operă a fost analizată
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
1760-1825), precursor al sociologiei și teoretician al industrialismului, a cărui operă a fost analizată în detaliu de către Émile Durkheim în Le Socialisme și căruia Pierre-Jean Simon (1991, pp. 191-206) i-a consacrat câteva pagini inspirate. Pentru Saint-Simon, ceea ce subzistă din elitele conducătoare ale Vechiului Regim la începutul secolului al XIX-lea constituie un conglomerat de categorii parazitare lipsite de orice spirit de întreprinzător. Este vorba despre pături sociale în situație de preeminență de pe vremea Restaurației, dar excelența la care au ele
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Pareto, așa cum am văzut în capitolul 1: „primii cincizeci de fizicieni, primii cincizeci de chimiști etc.”. Totuși, este vorba despre o ordine a excelenței în activitățile care se pretează cel mai puțin atribuirii frauduloase a „etichetelor” de apartenență la o elită (Pareto, 1916, § 2035). Așadar, Saint-Simon enumeră niște categorii care aduc la îndeplinire sarcini indispensabile prosperității economice și progresului științific. În opinia sa, aceasta este adevărata elită a țării. În privința trântorilor, Saint-Simon nu se gândește nicidecum să le atribuie vreun „scor
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]