3,954 matches
-
bunicul meu. — Pentru ce? Pentru că-i interesau cercetările lui. Întunegrii sau Simbolatorii. Erau înnebuniți să pună mâna pe ele. Au încercat chiar să negocieze cu bunicul și asta l-a scos din minți și mai tare. Normal că s-a enervat. Hai, vino repede! Am nevoie de ajutorul tău. Sigur e de rău cu bunicul. Te implor! Îmi și imaginam cum arătam în confruntarea cu Întunegrii. Mi se făcea părul măciucă numai când mă gândeam că trebuia să cobor iar în locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
toate astea ai o vitalitate debordantă. Și nu înțeleg cum e posibil așa ceva. Eu și bunicul nu obosim niciodată. E adevărat că ești obosit? — Da, sunt. — De ce? Cum se manifestă? — Nu sunt capabil să-mi evaluez sentimentele, mă autocompătimesc, mă enervez pe alții, îi compătimesc și pe ei, mă supăr pe mine... Nu prea înțeleg. Nici n-ai ce înțelege. Până și mie îmi este greu să mai pricep ceva. Sunt ca un titirez multicolor. Cu cât mă învârt mai repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Cauza a fost cu siguranță operația pe creier pe care am suferit-o pentru a putea face permutări. Nenorociții mi-au furat amintirile. Au pătruns înăuntru și-au furat tot. Îmi era limpede că fusesem jefuit. Am început să mă enervez. N-avea nimeni dreptul să facă așa ceva. Nimeni nu are voie să fure amintirile altuia. E ca și când i-ai fura din vârstă. Pe măsură ce mă-nfuriam, îmi trecea spaima. M-am decis să nu mă las. Voiam să trăiesc! Să ies
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
piept. Am tras tare de ea și mi s-a părut bine ancorată. — E mâna bunicului. Pentru noi a lăsat-o în jos. Sunt absolut convinsă. — Ca să fim siguri, hai să mai urcăm un pic. Să ocolim o dată turnul. Mă enerva la culme că trebuia să fiu mereu atent unde puneam piciorul, dar am făcut un ocol. Funia era la locul ei, în aceeași poziție. Din treizeci în treizeci de centimetri avea un punct de sprijin pentru picioare. Dacă ducea într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
numai de ele - așa cum piețele și bulevardele sînt, În timpul marșurilor, numai ale participanților. SÎnt texte care, cum spuneam, au ieșit În decor ca să protesteze Împreună, ca să obțină ceva: Noi sîntem literatura! - și nu literatura. Noi intrigăm cititorul, Îl excităm, Îl enervăm, Îi provocăm Întîmplarea, evenimentul de a ne fi Întîlnit, conștienți că ne va uita imediat după. Pentru că, aici - adică În afara cărților În care figurăm la locul nostru - sîntem În decor, În ceea ce mărginește pista pe care se aleargă pentru a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
terestre cît și virtuale: cum poate fi numit socialist un stat care nu-și dezvoltă rețeaua de transporturi?). Invers, atunci cînd cineva, În România, Încearcă să atace dreapta, se vede pus În situația puricelui decis să strivească elefantul: măcar să-l enerveze. Pentru că nu-și permite să-și declare culoarea părului, apelează la vopsea americană: se prezintă ca liberal și arată cu degetul o castă, un areopag, un conac, indignîndu-se În primul rînd de lipsa de transparență, de lipsa de permisivitate, de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o vor așeza greșit. Impresia lăsată este aceea a unei limitări inocente. 3. Greșeli stupide născute din obicei în situații în care animalul trebuie să învețe să supraviețuiască (de exemplu, Sultan trage cutia spre gratii). Un astfel de comportament poate enerva, chiar înfuria. Köhler a stăruit asupra a ceea ce el a numit „cea de-a treia clasă de erori”. Este ușor de văzut - după opinia sa - de ce aceste erori nu pot confirma „teoria întâmplării”. Un astfel de comportament nu apare decât
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
identic cu caracteristicile alternativelor alese; ea crește însă în funcție de caracteristicile alternativelor ce nu au putut fi alese” (ibidem) De exemplu: „Nu îmi place să memorez versuri din Coșbuc, dar la fel de neplăcut ar fi fost să memorez versuri din Vlahuță; mă enervează însă faptul că nu am putut să aleg o lectură splendidă despre viața lui Eminescu”. 3. „Magnitudinea disonanței rezultate din încercarea de a solicita încuviințarea forțată este maximală dacă această încercare a fost promisă anterior sau dacă este urmată de
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
copilului; separarea copiilor de părinți (copii cu părinți plecați la muncă în străinătate/abandon temporar); copii separați definitiv de părinții biologici (abandon definitiv). Sindromul bebelușul scuturat se manifestă prin afecțiuni neurologice ale copilului care pot merge până la moartea lui. Părinții enervați de anumite manifestări ale bebelușului, de obicei fiind vorba de plânsul și scâncitul acestuia, din dorința de a-l face să tacă îl zgâlțâie cu putere provocând desprinderi ale membranei arahnoidiene care învelește și protejează creierul. Se produc hematoame care
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
motiv v-ați certat cu celălalt deținut? De la hrană, somn, igienă? S. Ț.: Nu. Și ăsta fusese student și ne-am luat la harță pe niște teme pe care nu le mai țin minte. Am ajuns la neînțelegere și ăla, enervându-se, m-a apostrofat: "ești un dobitoc!" Și atât mi-a trebuit: l-am împins așa, cu repulsie, dar cu intenția de a curma orice fel de discuție cu el. Împingându-l, acela s-a enervat, a devenit agresiv și
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
la neînțelegere și ăla, enervându-se, m-a apostrofat: "ești un dobitoc!" Și atât mi-a trebuit: l-am împins așa, cu repulsie, dar cu intenția de a curma orice fel de discuție cu el. Împingându-l, acela s-a enervat, a devenit agresiv și m-a luat de bărbie. A fost ghinionul lui. Ne-am luat la bătaie zdravăn, au sărit ceilalți deținuți și, din cauza vâlvei stârnite, am atras atenția gardianului care era pe sector, care oricum monitoriza permanent celulele
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
despartă, noi eram ca doi cocoși, gata să sărim unul pe celălalt -, gardianul care a venit a decis izolarea. Era un sergent major căruia noi, deținuții politici, îi spuneam "Biserică", pentru că nu cunoștea nimeni numele lui și pentru că atunci când se enerva înjura de biserică: "mă, f...-ți biserica mă-tii!" La izolare primeai două zile apă cu sare și o zi mâncare, dar aceea nu era hrană, era doar așa ceva ca să supraviețuiești. Am făcut izolare pe Reduit. care este centrul Fortului
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
ce v-au spus despre comportamentul dumneavoastră de după detenție? S. Ț.: Mi-au zis că aveam un comportament ciudat în felul meu de a răspunde și de a reacționa și au venit cu exemple. Că în data cutare m-am enervat fără niciun rost, dar toți au tăcut și au înțeles că sistemul meu nervos era destul de zdruncinat, ca să mai creadă că m-am întors la fel cum am plecat. Era imposibil, nu aveai cum să te întorci normal. Imprescriptibila vinovăție
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
chipul unor oameni în carne și oase. Firește că dacă nu doriți să apară numele cuiva atunci n-o să-l publicăm, putem rămâne doar cu inițialele, M. T. D. B.: Mă rog. M. T. tot comanda Cazacioc și eu m-am enervat și am comandat muzicanților să cânte Deșteaptă-te române. Dar nu au vrut să cânte, se temeau. Eu, care aveam pe atunci salariu de vreo 500 de lei, am insistat și le-am dat aproape tot salariul. Mi-am dat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cinstit: am început să invidiez o mulțime de orașe din România. Dacă e să dau cel mai recent exemplu, mi se înverzește inima de invidie când mă gândesc la TIFF-ul de la Cluj. Timp de o săptămână, m-am și enervat să deschid televizorul, să citesc ziarele, să aflu că publicul clujean s-a bătut pe bilete la cinema, că a avut șansa să vadă super-filme, că acolo a avut loc premiera filmului Patru luni, trei săptămâni și două zile, regizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
pe zăpadă ,,din nefericire m-am rătăcit de mai multe ori și de aceea am ajuns atât de târziu" (23)574. La puțină vreme după sosirea sa și discuția pe care o are cu institutorul, convorbire care îl agasează și enervează, aflăm că pentru prima oară de la sosirea sa, el simțea o oboseală reală. Lungul traseu pe care îl făcuse nu părea, la început, să-l fi pus la încercare (cum el mersese, zile întregi, calm, punând un picior în fața celuilalt
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
că voi simți atâta plăcere într-un spălat”), nervozitatea omniprezentă („N-ar fi toate așa de rele dacă tata n-ar fi așa de nervos. E atât de nervos încât mi-e teamă de-o catastrofă. [...] Pentru orice fleac se enervează la culme și...”). în această situație incredibilă „tinerețea își cere drepturile”, cum îmi spunea Reicher Gertrud, altă supraviețuitoare a Holocaustului: nu putem să nu observăm frumoasele descrieri ale naturii, care nu-s simple descrieri, ca-n Alecsandri („Doi kilometri am
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și te privesc cu ochii-n patru. A.V. Au existat cronici... N.M. ...în care am fost criticată? A.V. ...care v-au ajutat? N.M. Totdeauna am crezut că în orice critică este un sâmbure de adevăr! Chiar dacă m-am enervat, chiar dacă... A.V. Sau, există, ca peste tot, critici și "critici"? Putem avea încredere doar în unii. N.M. E-adevărat. Când m-au criticat m-a durut, m-a rănit, am considerat că e nedrept, m-am revoltat, dar peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de foarte multe ori v-am văzut pe stradă mergând singur. E.B. Da, dar singurătatea, cum să spun, ți-o creezi, o urăști, dar ții foarte mult la ea. Cine îți intră în singurătate... Pe mine, la ora actuală, mă enervează, e foarte greu să pătrundă cineva în camera mea, în odăile pline de cărți, sub pat sunt cărți, peste tot e plin de cărți, n-are omul unde să stea. Și, motivând chestia asta, spun, "domnule, ne întâlnim la cafenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
început trierea miilor de evrei care erau aduși, de către o comisie formată din mai mulți polițiști chiar în curtea Chesturei. În acelaș timp, din aceleași cauze s'a lansat lozinca că poliția este jidovită, din care cauză trupele s'au enervat și au început a trage focuri în evreii adunați, mai ales că în străzile învecinate se auzeau încă focuri de arme automate. Aceasta a determinat autoritățile să înceteze triajul, dirijându-se evreii rămași spre gară unde au fost îmbarcați în
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă () [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
glorios. Numai că și nevastă-mea, și eu având niște cuțite la gât, chiar n-avea rost să fac pe nebunul. Când însă unul dintre hoți, cu mișcări aproape mângâietoare, mi-a scos ceasul de la mână, mi-a sărit țandăra. Enervat și inconștient totodată, cu mâna deodată liberă i-am bătut obrazul, spunând, într-un esperanto expresiv: „Memory from my padre!“. În acel moment, șeful care superviza totul, un tip la vreo patruzeci de ani cu școala vieții imprimată pe chipul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
îți impune un bioritm ciudat. În primele zile ești avântat și ferice, ai scrie 10 pagini pe zi, ai vedea toate filmele, dar pe măsură ce te apropii de sfârșitul primei săptămâni, bateriile te lasă ca la iepurașii ne-Duracell. Ajungi să te enervezi când vecinul din spate bâțâie din picior și-ți mișcă scaunul, te agasează atâta lume, coada de la calculatoare, oamenii care merg prea încet când tu te grăbești la proiecție și, în general, te enervează cam orice. Cum începe filmul, te
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
la iepurașii ne-Duracell. Ajungi să te enervezi când vecinul din spate bâțâie din picior și-ți mișcă scaunul, te agasează atâta lume, coada de la calculatoare, oamenii care merg prea încet când tu te grăbești la proiecție și, în general, te enervează cam orice. Cum începe filmul, te ia somnul, dar dacă mergi să te culci, nu ți se închid ochii. Dar cum intri în a doua săptămână, cu fiecare zi ești tot mai vioi. Cercetătorii britanici ar trebui să vadă de ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
Marte sau vaccinul anti-SIDA, fură din timpul în care puteam visa la ele. Invenții de care ne-am fi putut lipsi, fără de care am fi trăit mai bine. Ori măcar mai simplu. Ce să mai zic de invențiile care mă enervează...? O să zic totuși ceva săptămâna viitoare. ț LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU De ce s-a „tatuat“ Realitatea TV? Sunt, ca mulți dintre cei care citesc textul de față, un telespectator fidel al Realității TV. E, probabil, inutil să precizez că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
trecutului”, spune deseori Ungureanu, citând un vers celebru, și este de acord că istoria se răzbună de multe ori în politica actuală. Nu-i place pescuitul și nici nu înțelege această pasiune, pentru că este un om activ și s-ar enerva cumplit să stea într-un loc și să aștepte. La bătrânețe ar spera să fie perceput ca un Kissinger. 3 decembrie 2006, Evenimentul Zilei de Duminică (Florian Bichir) România: broker între UE și SUAtc "România\: broker între UE și SUA
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]