11,414 matches
-
despre viața și moștenirea ei, editată de Hyman A. Enzer și Sandra Solotoroff-Enzer „Jurnalul Annei Frank, succesul de pe Broadway, distins cu premiul Pulitzer, s-a transformat într-o bătălie în tribunal... Domnul Levin a acuzat adaptarea că este discriminatorie, prea evreiască... Domnul Bloomgarden... a numit argumentul evreiesc ca fiind absurd și în întregime fals.“ New York World-Telegram și Sun, 18 martie 1957 „Dacă mă iubești cu adevărat, ia o pușcă și împușcă-l pe Otto Frank.“ Meyer Levin către soția sa, citat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de Hyman A. Enzer și Sandra Solotoroff-Enzer „Jurnalul Annei Frank, succesul de pe Broadway, distins cu premiul Pulitzer, s-a transformat într-o bătălie în tribunal... Domnul Levin a acuzat adaptarea că este discriminatorie, prea evreiască... Domnul Bloomgarden... a numit argumentul evreiesc ca fiind absurd și în întregime fals.“ New York World-Telegram și Sun, 18 martie 1957 „Dacă mă iubești cu adevărat, ia o pușcă și împușcă-l pe Otto Frank.“ Meyer Levin către soția sa, citat în Viața secretă a lui Otto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe Otto că îi condamnase piesa, așa cum naziștii o condamnaseră pe Anne, pentru aceleași motive. Piesa lui bătea cu o inimă de evreu și ardea cu un suflet de evreu și Otto era un comunist antisemit care își ura rădăcinile evreiești. Îmi atașase și numărul de telefon și mă ruga să îl sun imediat. Vorbea despre o carte care spunea varianta mea la poveste și apoi, despre o piesă care spunea adevărata poveste a Annei Frank și a mea, Peter van
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un om bogat, ultimul său roman, Constrângeri, avea mare succes. Ca să o spunem direct, nu era interesat de bani în acest caz. Ca dovadă, promisese să dea toți banii câștigați din proces, mai puțin cheltuielile legale, unor asociații de caritate evreiești. Îi păsa doar de amintirea Annei Frank și a altor șase milioane. Tot ce voia era ca vocea ei adevărată să fie auzită. Era sigur că și eu voiam același lucru. Aștepta cu nerăbdare să mă întâlnească, îmi dorea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
meu sau al soțului lui Charlotte, nici măcar numele inventate. Un rabin american, care își petrecuse războiul într-o sinagogă, nu departe de Hollywood, se plângea că piesa care Otto îngăduise să fie făcută după jurnalul Annei nu era suficient de evreiască. Un savant depusese mărturie că, pornind de la calcule matematice, mai puțin de 20 la sută din jurnalul Annei trata probleme evreiești. Acuzații și răspunsuri la acuzații zburau prin sala supraîncălzită. Amărăciunea sfârâia în aerul fierbinte. Oameni în toată firea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de Hollywood, se plângea că piesa care Otto îngăduise să fie făcută după jurnalul Annei nu era suficient de evreiască. Un savant depusese mărturie că, pornind de la calcule matematice, mai puțin de 20 la sută din jurnalul Annei trata probleme evreiești. Acuzații și răspunsuri la acuzații zburau prin sala supraîncălzită. Amărăciunea sfârâia în aerul fierbinte. Oameni în toată firea își ridicau tonul pentru a pune cuvinte pe care doar ei voiau să le audă în gura unei fetițe moarte. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
apropii de acest loc. Acum dintr-odată ești un vizitator regulat. Te gândești poate să te convertești înapoi? Nu este o idee chiar atât de rea. Trebuie să înlocuim șase milioane. Am trei copii. —Mazel tov. Îi crești în religia evreiască? Am dat din cap în semn că nu. — Mă gândeam eu. Se strecură pe unul din rânduri și se ținu de scaunul din față pentru a se așeza. Falca lui se încleștă din cauza efortului. Când mă urmărea pe culoar, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
îndepărtat, atât de îndepărtat încât unii oameni ziceau că Holocaustul, cum era numit acum, nu avusese niciodată loc. Și dacă Holocaustul nu avusese loc, Anne nu își scrisese jurnalul. Era o farsă, insistau denigratorii. Anne și Peter nu erau nume evreiești. Hârtia și cerneala nu erau disponibile în anii ’40. Scriitura era prea bună, ca să fi venit din stiloul unei adolescente, judecățile prea clare, sentimentele prea profunde. Jurnalul era munca șireată a unui scriitor evreu american pe nume Meyer Levin, susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sunt în secret un antisemit. Parcă era Meyer Levin care urla la Otto Frank, deși îmi dau seama acum că Otto fusese mai în largul său în hainele lui ușoare de evreu decât fusese vreodată sărmanul Levin în pielea lui evreiască, subțire. Madeleine mă apără în fața surorii ei. Cearta a fost atât de groaznică, încât nu se mai sunară una pe alta timp de zece zile, ceea ce, în familie, era un record. Madeleine insistă că Susannah era doar furioasă pentru că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care ținea și loc de pașaport, dar certificatul meu conținea doar lucruri esențiale, nici măcar religia mea. Acest pliant spunea o poveste: „cutare și cutare era singurul copil al unei familii de evrei... tatăl lui lucra ca negustor... până la război, comunitatea evreiască era a treia ca mărime din Germania... a mers la o școală catolică pentru băieți... a emigrat în America în...“. Băiatul de pe pliantul lui Peter supraviețuise, dar multe pliante, cele mai multe, spuneau povestea unor persoane decedate. Pe interiorul primei coperte era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Îl apucă foamea și comandă cafea și o prăjitură. La o masă alăturată ședea un membru al parlamentului dintr-un partid de dreapta, Împreună cu un tânăr zvelt, chipeș, cu barbă, semănând după părerea lui Fima cu un activist din așezările evreiești din Teritorii. Vorbeau Încet, dar uneori Fima reușea să prindă câteva cuvinte. Tânărul spuse: Ați devenit și voi niște eunuci. Ați uitat de unde ați venit și cine v-a pus acolo unde sunteți. Apoi coborî vocea. Fima Își aminti cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima curajos, ca un soldat care trage primul foc de armă Într-un război civil, eu nu sunt de-al vostru. Pentru mine voi sunteți o pacoste. Iar băiatul, cu un zâmbet dulce și inocent și o privire sugerând solidaritatea evreiască, răspunse: Asemenea expresii ar trebui păstrate pentru dușmani. Din cauza acestei uri gratuite a fost distrus cel de-al doilea Templu. Nu i-ar strica nici unuia dintre noi să aibă parte de puțină iubire gratuită. Bucuria polemicii și a victoriei Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
evreii, de ce sunt evreii gălăgioși, de ce instigă evreii toată lumea Împotriva bietei Polonii, de ce Încearcă evreii din nou să facă averi de pe urma morților lor, că doar au fost uciși și milioane de polonezi. Iar drăguțul nostru de guvern, cu servilismul lui evreiesc demodat, a Închis ochii. Într-o țară civilizată, reprezentantul lor ar fi fost trimis acasă Într-un sfert de oră, cu un șut zdravăn știți voi unde! Gad Eitan proroci: N-avea grijă, Alfred. N-o să-i lăsăm să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ancestrale“, „moștenirea ancestrală“ și „teritoriile eliberate nu vor fi niciodată retrocedate“. Acuși vor planta acolo, printre camerele de gazare, vreo colonie pentru tineret. Poziții stabilite pe teritoriu disputat. Colonii agricole militare ca pe vremuri. Ce, Auschwitzul e cumva o așezare evreiască? E o așezare nazistă. Nemțească. De fapt, ar trebui să se transforme, dimpotrivă, Într-o așezare creștină În general și catolică poloneză În special. Mai mult: să acopere tot acest lagăr al morții cu mânăstiri, cruci și clopote. De la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dea seama orice lucru cu care venea În contact - vase, mobilă, cărți, oameni -, de parcă se lupta tot timpul cu niște Îndoieli ascunse față de soliditatea tuturor lucrurilor. Dacă n-ar fi fost pasiunea lui pentru Ierusalim, Hitler și obsesia pentru responsabilitatea evreiască, eruditul acesta fin s-ar fi stabilit la Cambridge sau la Oxford și ar fi trăit acolo liniștit o sută de ani, Împărțindu-și timpul Între golf și cruciade, Între tenis și Tennyson. Fima spuse: —E foarte bine că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din sat - despre Jakob, care ar fi avut o sulă atât de lungă, de și-o lega așa cum îți legi un cordon în jurul burții. Istoriile mele povesteau de trăsuri și de turci, de un producător de paste și de magazinele evreiești de pe strada Lipscani, povești pe care mama le trăise în București, sau despre străbunicul care străbătuse cu sania Polonia și Rusia, cu pistoale și morți în bătaie, povești „dinainte de vremea“ ale cărei rămășițe le colecționa Herr Katz în casa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic englezească față de prezența lor colectivă În număr mare și, În același timp, Împrietenindu-se cu evrei și admirându-le calitățile artistice și intelectuale. Ba chiar umbla zvonul că Little Billee avea ceva sânge evreiesc În vine, În urma comentariului naratorului cum că „cei mai mulți dintre noi avem În vine o cantitate cât de mică din acest prețios lichid“. Întorcând paginile, dădu peste un monolog remarcabil, În care Svengali, mâniat de indiferența manifestată de Trilby față de avansurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de sub acuzare pe cei din Hitlerjugend, Schirach a afirmat solemn că aceștia nu știuseră nimic și a spus că el și numai el avusese știre despre distrugerea în masă planificată și apoi dusă la îndeplinire ca soluție finală a problemei evreiești. Pe el a trebuit să-l cred. Pe el încă îl mai credeam. Cât timp am lucrat însă în echipa de la bucătărie ca spălător de vase și tălmaci, am rămas insensibil. Desigur, pierduserăm războiul. Învingătorii ne fuseseră superiori ca număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
al beligeranților era atât de precar, Încât Nemirovsky (neținând seama de sângele care Îi picura monoton din nas) intona versete instructive din Tao Te King, În vreme ce magul (pe care extracția unui canin Îl lăsase rece) Înșira nesfârșiți arșini de povestioare evreiești. Pe Madame Hsin a Îndurerat-o diferendul Într-atât, Încât mi-a interzis fățiș să-i mai calc vreodată pragul casei. Povestea vorbei: cerșetorul izgonit din cotețul câinelui Își face cuib În castelele memoriei; pentru a-mi alina singurătatea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ar putea avea loc În 1992”. Măcar de-am prinde alegerile. În publicațiile citite de mine În mod curent, nu se scrie nimic despre ce se petrece În profunzimile interstelare. Dar cînd vor afla, ne vor lămuri: e un asteroid evreiesc. Eu cred c-am izbuti să supraviețuim dezastrului ciocnirii dac-am urma sfatul unuia dintre eroii lui Dan Claudiu Tănăsescu, care locuiește pe planeta Sinet: „Hai să ne facem un bîrlog”. În revista Șopîrla amantelor citesc un desen c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Bună“, fără să-i Întindă mîna. Se Întîlniseră de șase ori și tot ce obținuse de la ea fuseseră niște pupături caste la despărțire. Loew se așeză lîngă Joan. Joanie Îl măsură din priviri. Probabil că Îl adulmeca, În căutarea semnalmentelor evreiești. — Eu și Ellis sîntem deja buni parteneri de convorbiri telefonice, nu-i așa? — Într-adevăr, zise Loew, punîndu-și În valoare vocea de tribunal. Joan Își termină băutura. — Cum se face că voi doi vă cunoașteți? Chiar așa de bine cooperează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
găgăuți și măscărici se gudurau pe lîngă marele Mickster, ca să fie răsplătiți cu cîte o glumă, o palmă prietenească pe spate, ceva de pomană. Mick avea o slăbiciune pentru puștii handicapați, pentru cîinii de pripas, pentru Armata Salvării și Ajutorul Evreiesc Unit. Mick-ul coordona, de asemenea, afaceri cu pariuri ilegale, Împrumuturi cămătărești, jocuri de noroc, prostituție și droguri și omora În medie o duzină de inși pe an. Nimeni nu-i perfect, nu-i așa, meseriașule? Tu Îți lași unghiile tăiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
reclamă, dar polițiștii din Beverly Hills nu sînt la fel de emancipați și uite că acum face nouăzeci de zile sub observație la balamucul din Camarillo. Și, de parcă asta nu era o suferință Îndeajuns de mare pentru Iisus al vostru de origine evreiască, În timp ce eu eram În Închisoare, cîțiva colegi care se ocupau de afacerile mele au fost lichidați de niște persoane necunoscute. Iar acum băieții mei de pe vremuri nu se mai Întorc la mine. Dumnezeule, Kikey T., Lee Vachss, Johnny Stompanato... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu ne dă nimic utilizabil, mă duc direct la Parker. Deconspirare totală a lui Dudley. Din prag: — Intrați sau nu? Vreți să-mi aduceți suferință? Atunci măcar aduceți-mi-o Înăuntru. Mickey Cohen, Într-un halat și cu o tichie evreiască. — Ultimul apel pentru aducătorii de suferință! Intrați sau nu? Cei trei intrară. Cohen Închise ușa și arătă spre un mic sicriu aurit. — Răposatul meu moștenitor canin, Mickey Cohen jr. Distrageți-mă de la adevărata mea durere, nenorociți de polițai goimi. Slujba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lucie, dar era foarte religioasă. Tatăl ei mai lucra câte ceva pe ici pe colo, dar familia se baza În principal pe ajutorul comunității, dat fiind că el Își petrecea cea mai mare parte a zilelor adâncit În studiul textelor religioase evreiești. Mama lui Miriam murise la nașterea ei, așa că mama ei se mutase acolo și ajutase la creșterea copiilor. Și ce de copii! Unsprezece cu totul. Majoritatea fraților și surorilor ei Începuseră să activeze În posturi ocazionale, onorifice, ca și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]