4,829 matches
-
Și nicidecum c-o zevzeacă! Morala: Pretinși artiști de esență cam moale, Sponsorizări prefer-a cerși Pentr-o ,,creație"... de două parale, Decât a munci!! FABULA PROSTULUI Demult, într-o pădure domnească, S-a întâmplat să trăiască Un animal, o făptură Stranie și tare....ciudată: O greșeală a Mamei Natură? O ncrucișare...necontrolată? O zeitate pocită la gură? Al geneticii joc păgubos? Animalul era urât, prost și scorțos! Semăna cu multe animale; Nu-i putea sta nimeni în cale, Nu-l
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și mie nevrednica, și ce frumos vis a fost adevărat și mi-a transmis...Să știți dragii mei creștini că foarte des când văd ceva uimitor sau rău și-l întristează pe Dumnezeu, totdeauna cuget: ce zice Dumnezeu când vede făptura Sa, ce face?...Apoi gândesc să-i lumineze să nu mai facă lucruri neplacute și să le dea o cugetare cu părere de rău, pentru tot ce a făcut rău și să nu mai repete. Vom da socoteală de tot
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
Barbu și de oamenii acestuia, iar eu i-am dat toată agoniseala mea de haiduc o pungă cu galbeni și jurământul haiducesc! Mirați, cei doi flăcăi se ploconiră în fața uncheșului și-i sărutară mâna dreaptă. Cu lacrimi în ochi, firava făptură binecuvântă frunțile plecate ale feciorilor și-i rugă să-l ia și pe el. Băieții se codiră, dar privirea gravă a moșului și faptele trecute de vitejie îi înduplecă să urce puținul și gârbovul trup al bătrânului pe calul lui
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sări să vă scap! îi încredință dihania, în timp ce înghițea și cel din urmă oscior al iepurelui prăjit. Așa cum apăruse, Sfarmă Piatră dispăru, ca înghițit de tânguirea molatică a nopții. Tustrei călătorii își făcură cruce și se culcară, gândindu-se la făptura nepământeană și la ce-i mai poate aștepta până la Peștera Uitării. După trei ceasuri, o porniră la drum și, nu peste multă cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
nemaivăzută: jumătate om, jumătate șarpe, avea mâinile acoperite cu brățări de aur, iar, pe cap, purta o coroană bătute cu smaralde și diamante. Cine tulbură liniștea regatului meu? Aah... îngăimă, speriat, moșneagul Nu mai ai grai, străinule? se răsti strania făptură. Îngăduie-mi să-ți cer iertare, mărită Regină! De unde mă cunoști? Spune, că de nu, îți voi lua lumina ochilor! Stăpână a Regatului Luminii, eu sunt un biet bătrân, care a avut norocul să te mai vadă o dată! spuse, printre
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
îl cufundă pe vrednicul călător într-o plăcută reverie: se visa ca la douăzeci de ani, neînfricat și liber ca pasărea cerului. Un foșnet îl trezi din visare; mantia de purpură îi atinse tâmplele ninse de trecerea anotimpurilor. O preafrumoasă făptură se uita la bătrânul obosit: De ce-ai bătut atâta drum, Staroste? Am căutat să ascult poruncile date, dar durerea inimii nu mi-a dat pace! Legământul trebuia respectat! porunci slăvita Crăiasă. Vei pleca acasă, iar, peste nouă luni ți
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un băiat și o fată! Amândoi erau frumoși ca pruncii de-mpărați. Bucuria dură doar câteva clipe. Trei făpturi se desprinseră din adâncimea codrului: Regina Regatului Luminii, Uriașul Fiarelor și Crăiasa Pădurii. Ca-ntr-o horă îi cuprinse pe cei doi bătrâni și pe nevinovatele odrasle. Dansul nu dură mult și totul se învălui într-o pâclă deasă, străbătută
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
a căzut s-a ridicat un deal, născut din sânge, pe care-l numi Sângeap. Învie pe babă, trimițând-o să se închinei sfintei mănăstiri, durate la poalele dealului, și pe cei doi copii, Sticlăra și Pârcovaci, iar, pe celelalte făpturi, le trimise în adâncul pădurii, ca să nu mai iasă decât o dată pe an, în noaptea Sfântului Andrii. La Curtea din Hîrlău Era prin anul 1625. Domnul Moldovei, Radu Mihnea Vodă își adusese curtea la Hîrlău, la fostele case ale mamei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înfiorându-l, Nu fi copil! nu-mi îngreuna și mai mult situația! Situația?! izbucnește avântat nesuferita voce dinlăuntrul meu, care situație?! Te rog, ea mă imploră și demonul meu e gata să se repeadă cu colții de fiară asupra neajutoratei făpturi de la, dar în privirea ei văd trecând greu umbre de moarte și deodată mi se face frică, Iartă-mă! Iartă-mă! o trag ca un apucat în brațele mele, se înserează în încăperea vastă și noi n-am aprins încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atenție povestea bătrânului și i-a promis că îl va ajuta. A luat în mână pasărea cea frumoasă cu diamantul în cioc și i-a poruncit să zboare și să spargă zidul. Omul se întreba uluit cum va reuși mica făptură să facă asta. Pasărea măiastră și-a luat zborul spre înălțimi și a aruncat diamantul deasupra muntelui negru, ridicat de zmeu. Muntele a fost spulberat și razele de lumină au invadat micuțul sat. Oamenii, care nu văzuseră de mult lumina
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
cu privirea aceea neliniștită, proprie traficanților. Miezul nopții veni și apoi trecu. Traficul se intensifică. Majoritatea trecătorilor erau lesbiene care se îndreptau spre motelurile cu ora de vizavi. Apoi ea ieși singură pe ușa barului La Verne’s Hideaway, - o făptură impresionantă, într-o rochie verde de mătase. M-am strecurat afară din mașina pe ușa din dreptul pasagerului chiar când ea a coborât de pe trotuar. Mi-a aruncat o privire cu coada ochiului. — Vă plimbați prin mahala, domnișoară Sprague? Madeleine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nu se schimbase nimic. M-am așezat la bar, am comandat un Old Forester dublu și m-am zgâit la fetele adunate pe estrada cât o cutie de chibrituri. Beculețele instalate în podea le luminau de jos. Ele erau singurele făpturi învăluite de lumină din tot stabilimentul. Am dat pe gât băutura. Tipele arătau toate la fel - niște ștoarfe drogate, în chimonouri decoltate. Le-am numărat. Erau cinci, fumau ca șerpoaicele și își ajustau crăpătura de la chimonou, ca să-și dezgolească picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
gândea la un viitor interes material, credea că o să se poată Însura cu mine. Ce mult mă dezamăgeau cuvintele lui, dar ce mult Îl așteptam să mi le spună din nou, așa banale cum erau. În visurile mele, vedeam numai făptura lui fizică, pentru că pe cea morală nu voiam să o Înțeleg, nu puteam crede că cel pe care Îl iubesc e un om atât de banal, fără nimic personal, un mincinos, În fond. El acum spune că m-a iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca și Wundt! Îți spun că ideea asta cu partidul prostiei e o bijuterie! — Și ce? - i-am spus -, s-a format sau începe să se formeze și pe-aici? Cam așa ceva. Începe să capete conștiință de sine. Toate bietele făpturi fictive care nu bănuiesc că sunt proaste, toți cei care nu s-au îndoit niciodată nu doar de propria-le existență, dar nici de propria lor importanță, toți proștii puri, sau proștii pozitivi și ofensivi se grupează sub stindardul prostiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
În versiunea Noului Testament dată de Pr. Alois Bulai și Pr. Anton Budău, Sapientia, Iași, 2002, versetul sună astfel: „De fapt, realitatea sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii, în făpturile lui“; în versiunea sinodală (ed. 1988): „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire... “ Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 337. Hugo de la Sfântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
De fapt, realitatea sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii, în făpturile lui“; în versiunea sinodală (ed. 1988): „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire... “ Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 337. Hugo de la Sfântul Víctor (1100?-1141), teolog scolastic, filozof și mistic (supranumit „alter Augustinus“), conducător (din 1133) al Școlii de la mânăstirea pariziană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu multă atenție, ca să nu sperie mica reptilă meditativă. Și cu toate că În ochii prietenilor săi, ba chiar și Într-ai lui, Fima trecea drept un neîndemânatic, reuși totuși să deschidă geamul fără cel mai mic zgomot. Era sigur acum că făptura privea fix Într-un punct anume, pe care și el, Fima, avea obligația să-l privească. Din ce provincie Îndepărtată a Împărăției evoluției, din ce peisaj primar, obscur, plin de vulcani aruncând nori de fum, jungle și aburi cețoși ridicându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
justifica faptul că fluturele simboliza În ochii noștri libertatea, frumusețea și puritatea, În timp ce gândacul devenise Întruchiparea a tot ce era detestabil. Care fusese totuși cauza morții? Fima Își aminti că dimineață, când ridicase pantoful asupra lui Troțki și se răzgândise, făptura nici măcar nu Încercase să se sustragă destinului. Poate că era deja bolnav, iar el nu făcuse nimic să-l ajute. Fima se aplecă și, cu multă delicatețe, adună gândacul Într-o bucățică de ziar strânsă ca o pâlnie, dar În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ciudat, cu ochelari cu lentile groase și păr alb ca hârtia, Încăpățânarea sa, inteligența sa, aerul de bătrânețe copilăroasă și solitară care Îl Învăluia mereu. Pe Fima Îl durea tot trupul din cauza dorinței Înfrânate de-a smulge din fotoliu mica făptură care hohotea de plâns și de-a o strânge cu putere la piept. Niciodată În viață nu-și dorise să strângă În brațe o femeie cu pasiunea cu care voia acum să-l țină pe Dimi În brațe. Dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
el și agentul acesta de voiaj, tânăr, grăsuț, cam neîngrijit, lingușitor și atât de doritor să placă. Însă nici În privința vocii cantorale de tenor nu puteai fi sigur. Oare Yael ar fi fost În stare să aibă sentimente materne față de făptura asta Îndopată? Cu ochii săi de un albastru Închis În spatele ochelarilor cu lentile groase? Cu obrajii săi rozalii de purceluș? Ar fi fost oare În stare să stea și să-i croșeteze o căciuliță albastră cu un moț moale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tatei. Plecam cu el cu Fordul lui gri-șoarece pe la gospodăriile țărănești, ca să vindem adăpătorile fabricate în turnătorie, mă uitam cum bărbatul ăsta înalt își împingea puțin pălăria pe ceafă, își aranja un zâmbet pe față, se posta în dreptul uneia din făpturile cu obraji plini de riduri și mâini butucănoase și reușea de fiecare dată - ca la maistrul rotar și dogar care fabrica schiuri - să inspire încredere. Apucatul ăsta de cot, acest „voi“ în loc de „dumneavoastră“, întrebările astea despre „iugăre“ și despre cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îngrijiri ulterioare - injecție, pantaloni noi - mi s-a înmânat ordinul de deplasare, ultimul, pe care se putea citi ca destinație orașul-spital Marienbad; această stațiune adeseori pomenită în literatură și vizitată de celebrități - bătrânul Goethe s-a îndrăgostit acolo de o făptură tânără, a primit un coș și a scris ca paleativ Elegia de la Marienbad - se afla undeva dincolo de Munții Metaliferi, departe, în Ținutul Sudeților. Pe când încă îmi mai așteptam hârtia ștampilată - era singurul act care îmi menționa numele -, caporalul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pierdut și a devenit o notă de subsol. Până și glume puteai să faci acum despre el, despre el și iubita lui, pe care nu o arătase până atunci, dar care acum era tocmai bună pentru zvonuri. Mai palpabil decât făptura lui, oriunde ar fi dispărut aceasta, era liliacul de afară, din grădina spitalului de campanie, căruia începutul de mai îi ordona să înflorească. De atunci înainte, tot ceea se întâmpla în spitalul de camapnie sau puțin mai târziu, în prizonierat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
numit-o incurabilă cronică mai mult chiar, când i-am descris cu o plăcere infernală depravata mea dependență de fete tinere, femei mature, de femeia în sine și când am supralicitat ispitirile sfântului Anton cu desfrâul - comis cu animale și făpturi fabuloase din atelierul flamand al lui Hieronymus Bosch - pater Fulgentius a renunțat la strădaniile sale de a mă converti. „Ah, da, carnea“, a spus el și și-a ascuns mâinile în mânecile rasei; așa procedează întotdeauna călugării atunci când îi atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de Est în calitate de coregrafă; dar încă de pe vremea mea începuse să-și rostească numele cu accent franțuzesc, ceea ce, fire veselă din Renania, nu i-a ridicat nici un fel de dificultăți. Dar cealaltă, care, chiar dacă se trăgea din Pomerania, era o făptură de o fermecătoare fragilitate care, cu picioarele ei lungi în ciorapi de culoare verde-otravă sau violet, a transformat Königsallee într-un podium de modă de modă, a mai rămas o vreme în Düsseldorf, fidelă pantomimei. Peste ani, într-un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]