6,757 matches
-
cugetarea filozofică a ajuns la limbă, nu în sensul studierii unuia dintre domeniile de bază ale realului (alături de realitatea propriu-zisă și de cunoaștere), ci prin reconsiderarea a însuși obiectului filozofiei, devenit acum problemă a adevărului și investigat prin intermediul limbii. Cînd filozofii luau în discuție limba în general pentru a determina coordonatele acestei realități umane, a mijlocului de bază de numire și de comunicare, se poate spune că ei realizau, în principiu, o filozofie a limbajului adică a (facultății lingvistice, a adecvării
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spune că ei realizau, în principiu, o filozofie a limbajului adică a (facultății lingvistice, a adecvării și limitelor ei), dar nici atunci nu se puteau sustrage modelelor și șabloanelor unor limbi concrete, a limbilor lor materne în primul rînd, încît filozofii deveneau treptat analiști ai unor limbi anumite și astfel filozofi ai limbii, iar nu ai limbajului. Filozoful englez George Edward M o o r e144 susține că există un număr de propoziții despre care se poate ști cu certitudine că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
adică a (facultății lingvistice, a adecvării și limitelor ei), dar nici atunci nu se puteau sustrage modelelor și șabloanelor unor limbi concrete, a limbilor lor materne în primul rînd, încît filozofii deveneau treptat analiști ai unor limbi anumite și astfel filozofi ai limbii, iar nu ai limbajului. Filozoful englez George Edward M o o r e144 susține că există un număr de propoziții despre care se poate ști cu certitudine că sînt adevărate, printre care și aceea că el are două
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limitelor ei), dar nici atunci nu se puteau sustrage modelelor și șabloanelor unor limbi concrete, a limbilor lor materne în primul rînd, încît filozofii deveneau treptat analiști ai unor limbi anumite și astfel filozofi ai limbii, iar nu ai limbajului. Filozoful englez George Edward M o o r e144 susține că există un număr de propoziții despre care se poate ști cu certitudine că sînt adevărate, printre care și aceea că el are două mîini, dovada fiind că poate să-și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
rămînînd mereu enigmatică. Orientarea sa novatoare în problema cunoașterii a înrîurit însă gîndirea unor urmași precum Bertrand Russell și Ludwig Wittgen-stein, în opera cărora chestiunile care privesc limba au căpătat un spațiu apreciabil. "Jocurile de limbaj" în funcționarea limbii Majoritatea filozofilor au abordat problema limbii și a limbajului alături sau împreună cu alte probleme de ontologie, gnoseologie, epistemologie sau logică, deci într-un context filozofic în care limba reprezenta numai unul dintre aspectele luate în discuție. S-au realizat însă și sisteme
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
analizei limbii posibilitatea de a fi suficientă unei viziuni generale asupra realității (umane). Așa stau lucrurile în cazul gînditorului Ludwig W i t t g e n s t e i n, apreciat de mulți ca fiind cel mai mare filozof al secolului al XX-lea, care susține că filozofia trebuie să fie în mod esențial descriptivă, consacrată modului de funcționare a limbii, iar nu teoretică. Wittgenstein este considerat ca integrîndu-se, îndeosebi prin prima parte a activității sale, în orientarea filozofică
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întotdeauna imaginativ", și Austin, "cu picioarele pe pămînt", există multe puncte de contact în ceea ce privește interpretarea limbii. Există chiar, crede acest analist, elemente care dovedesc o filiație între opiniile despre limbă ale gînditorilor englezi (între care și Bertrand Russell) și aserțiunile filozofului austriac, îndeosebi din Tractatus logico-philosophicus145. Ludwig Wittgenstein 146 respinge, la fel ca Moore, opini-ile carteziene despre cunoaștere și îndoială, dar crede că atît Moore, cît și Descartes greșesc, fiindcă este lipsit de sens să ai pretenții de cunoaștere acolo unde
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba este o captare a universalului prin ceva individual, arta este o propunere a individualului ca model universal. Limba mai are, apoi, spre deosebire de artă, trăsătura alterității, manifestate în comunicare, aceasta fiind un dya-lógos sau o convorbire, ceea ce presupune, așa cum arată filozoful Martin H e i d e g g e r, că există ceva comun între participanți, ceva comun înainte de limbaj. Dar, în dialog, celălalt (interlocutorul) nu este mai bine înțeles decît se înțelege el pe sine, ci este înțeles oarecum
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbaj. Dar, în dialog, celălalt (interlocutorul) nu este mai bine înțeles decît se înțelege el pe sine, ci este înțeles oarecum altfel, fiindcă orice gîndire se înțelege cel mai bine pe sine, atunci cînd se află în interiorul locului său. Ca filozof existențialist, Heidegger 148 arată că existența omului în lume este sortită anonimatului, fiindcă el acționează la fel ca ceilalți și vorbește cum vorbesc ceilalți. În efortul de a evita depersonalizarea ar exista însă unele soluții, printre care și realizarea unei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
r t e s, existența se releva prin îndoială, care conținea germenele gîndirii, inițierea actului de a problematiza.) Ființa celui care pune întrebări se deosebește însă de toate celelalte ființări, fiindcă el dezvoltă un raport cu sine însuși. După acest filozof, există trei momente care marchează "deschiderea" Dasein-ului către realitate: situarea afectivă, înțelegerea și vorbirea, ultima dintre ele, vorbirea, nefiind expresia unui conținut care o precedă, ci chiar articularea inteligibilității. Se poate vedea aici o reformulare a relației gîndire-limbă, relație avută
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui Eminescu; Noi nu sîntem stăpînii limbii, ci limba este stăpîna noastră", nota marele poet. La rîndul său, Heidegger arată că omul "nu este om decît în măsura în care, dedicat apelului limbii, este necesar pentru limbă, pentru a vorbi". Din afirmațiile acestui filozof ar rezulta că, în principiu, cu toată deschiderea Dasein-ului către realitate, omul nu este în măsură să dea socoteală suficientă tocmai de ceea ce asigură posibilitatea ființării sale: sălășluirea în limbă. Există totuși un domeniu privilegiat, acela al artei, care poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unei comunități (în ultimă instanță, deci, un produs al evoluției speciei), în vreme ce limba literară este un produs al evoluției culturii. Și limba populară și limba literară sînt însă componente și mijloace de expresie ale culturii, dar nu ale aceleiași culturi. Filozoful Lucian B l a g a arăta că, într-un spațiu etnic, se realizează, de obicei, două niveluri culturale: o cultură minoră, care cuprinde creația populară și este strîns legată de istoria și de particularitățile poporului care a creat-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
produce trecerea din fenomenal în esențial și din accidență în necesitate, întemeindu-se astfel o formă a determinismului social. Pentru a modifica societatea în sensul stabilit de normă este necesar ca aceasta să fie susținută, instituirea normei presupunînd concursul autorității. Filozoful J. M. B o c h e n s k i arată că prin autoritate se înțeleg două lucruri: o proprietate (sau o sumă de proprietăți), care face pe cineva să aibă un anumit statut, și o relație între cel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
profil abia în lucrările unor gînditori ai secolului al XX-lea. S-a constatat mai întîi că există, îndeosebi la nivelul vocabularului, elemente care au destinația specială de a marca raportarea formei și conținutului discursului la vorbitor. În acest sens, filozoful englez Bertrand R u s s e l l236 distinge o clasă de cuvinte care sînt evaluate prin raportarea la vor-bitor, pe care le numește particule egocentrice (egocentric particulars), și a căror semnificație rezultă din această raportare. Dintre aceste cuvinte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este legată de latura teoretică care preia datele oferite de momentul empiric al cunoașterii și realizează o structurare a cunoștințelor dobîndite în forme specifice de reflectare. Pe de altă parte, relația dintre limbă și gîndire, deseori avută în vedere de filozofi și de oamenii de știință, s-a structurat la Wilhelm von H u m b o l d t în ideea că limba și gîndirea alcătuiesc, în virtutea faptului că sînt produsul spiritului, o unitate indisolubilă și că această unitate este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
gînditorul Raymond W i l l i a m s280, făcînd o analiză a trăsăturilor societății moderne, ajunge la concluzia că, în sistemul cultural modern, cinci termeni, printre care și cultură, joacă rolul de cuvinte-cheie, adică de mărci specifice. Un filozof contemporan german, Hans-Georg G a d a m e r281, găsește că însuși cuvîntul cultură, relevă, prin evoluția conținutului în limba de origine, latina, evoluția spirituală a omului. Acest învățat subliniază apoi că pe existența scrisului se bazează transmiterea culturii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
activitate ce antrenează imagini verbale (imagini ale cuvinte-lor) și structurează discursul interior. În articularea unei filozofii de factură lingvistică pentru a identifica sursele construcțiilor defectuoase din limbă, deoarece conceptele mentale pot fi analizate deopotrivă ca acte și ca rostiri manifeste, filozoful behaviorist englez Gilbert R y l e285 arată însă că atributele de contemplativ, reflexiv și deliberativ se aplică dispozițiilor de comportare inteligentă, care pot fi exprimate verbal sau nu. În mod obișnuit, limbii i se atribuie rolul de a exprima
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Filozofia limbii are aici această latură a investigării legăturii dintre limbă și filozofare, fără însă a se reduce la ea și fără a se institui în dimensiune obligatorie. Problema are două aspecte de bază: unul care are în vedere preocupările filozofilor înșiși și altul care se referă la exegeza gîndirii filozofice. Primul aspect prezintă la rîndul lui mai multe direcții dintre care patru sînt mai importante: 1) cercetarea limbii pentru întregirea viziunii asupra realității; 2) cercetarea limbii ca mijloc de a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
umane (facultățile, cultura, spiritualitatea); 4) cercetarea limbii pentru a afla extensiunea și limitele filozofării, de obicei, printr-o atribuire de factor determinant limbii în raport cu filozofarea. Întrucît aceste direcții în multe cazuri se întrepătrund, analiza modului în care s-au raportat filozofii la limbă se face într-o manieră eclectică ce le vizează pe toate. Cît privește investigația realizată de exegeții gîndirii filozofice, lucrurile se prezintă mai simplu fiindcă se are în vedere: 1) cum a tratat un filozof sau altul problema
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
s-au raportat filozofii la limbă se face într-o manieră eclectică ce le vizează pe toate. Cît privește investigația realizată de exegeții gîndirii filozofice, lucrurile se prezintă mai simplu fiindcă se are în vedere: 1) cum a tratat un filozof sau altul problema limbii și 2) cum a fost determinat de limbă un filozof sau altul să-și dezvolte demonstrațiile. Și în acest caz însă textele prezintă aceeași tratare solidară a direcțiilor posibile. În plus, cei mai mulți filozofi, înainte de a-și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
vizează pe toate. Cît privește investigația realizată de exegeții gîndirii filozofice, lucrurile se prezintă mai simplu fiindcă se are în vedere: 1) cum a tratat un filozof sau altul problema limbii și 2) cum a fost determinat de limbă un filozof sau altul să-și dezvolte demonstrațiile. Și în acest caz însă textele prezintă aceeași tratare solidară a direcțiilor posibile. În plus, cei mai mulți filozofi, înainte de a-și expune propriile opinii sau alături cu enunțarea acestora, formulează aprecieri asupra modului cum au
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a tratat un filozof sau altul problema limbii și 2) cum a fost determinat de limbă un filozof sau altul să-și dezvolte demonstrațiile. Și în acest caz însă textele prezintă aceeași tratare solidară a direcțiilor posibile. În plus, cei mai mulți filozofi, înainte de a-și expune propriile opinii sau alături cu enunțarea acestora, formulează aprecieri asupra modului cum au fost tratate chestiunile de limbă de către alți gînditori. Din aceste motive, nu este posibilă o cercetare de amănunt a modului în care cugetarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
uzînd de diferite limbi, problemele fundamen-tale ale lumii. Din acest motiv, este pe deplin admisibilă constatarea lui Charles M o r r i s, potrivit căreia limbajul filozofic exprimă de fiecare dată de fapt două sisteme filozofice: unul alcătuit de filozof și altul conținut de însăși limba în care este scris textul filozofic 315. În mod implicit, această opinie relevă independența modului de gîndire și, prin aceasta, a modului de filozofare urmat de un gînditor în raport cu limba prin care este exprimat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
avea două dependențe: una care privește individul cugetător creator de filozofie și alta care pornește din limba în care se exprimă cugetătorul respectiv. S-ar putea deduce de aici mai multe posibilități de creație filozofică în funcție de proporția dintre ceea ce produce filozoful individual și ceea ce vine din limba sa: 1) o situație în care procentul ar fi aproximativ egal, 2) o situație în care filozofia din limbă este determinantă, încît individualitatea creatorului este în mare parte copleșită și 3) o situație în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui Hegel, franceza de filozofia lui Descartes sau Malebranche, iar greaca de dialogurile lui Platon sau de logica lui Aristotel. Orice limbă este, așadar, în măsură să devină mijloc de expresie pentru numeroase modalități de filozofare și faptul că un filozof sau altul uzează de unele sugestii primite prin analogiile de formă sau de conținut sugerate de elementele limbii nu justifică opinia unei legături necesare între anumite limbi și anumite moduri de filozofare. Legătura dintre modalitățile de filozofare și limbă se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]