50,991 matches
-
direcție: lumea interioară. Victor, personajul principal din Loc predestinat, consemnează ironic la final: „Nu m am despărțit niciodată de nimeni, nici din cei ce au murit...” Într-adevăr, abordând în permanență trăirea lăuntrică a personajelor sale, autorul recurge adesea la formula narativă a monologului interior, utilizând-o cu o deosebită abilitate și naturalețe, până la dedublarea majorității personajelor lui. În Experiență aparte, pe care criticul literar Theodor Codreanu o consideră a fi „cea mai relevantă reușită a volumului”, autorul utilizează analiza psihologică
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
2003 și 2007. Nici nu ar mai fi nevoie să spun că asta a însemnat contactul cu o altă civilizație, alte repere existențiale, alte mentalități. Din experiența lor niponă, a ieșit o carte pe cât de instructivă, pe atât de pasionantă. Formula pentru care au optat este ea însăși originală: este într-un fel, un text scris "la patru mâini", dar fiecare dintre cei doi utilizează persoana întâi, secvențele alternând în chip firesc și constituind un ansamblu armonios. Autorii vorbesc, cu îndreptățire
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gândirii nipone, informate simultan de un realism lucid și de un lirism voalat, de raționalitate cvasi-științifică și de empatie estetică. Pentru a păstra particularitățile stilistice ale fiecăruia dintre noi doi, precum și pentru a potența diferențele de poziție auctorială, am menținut formula de adresare la persoana I singular (doar secțiunile introductivă și conclusivă sunt o excepție, fiindcă joacă un rol preponderent sintetic, exprimând opiniile noastre convergente). Astfel, deși volumul are doi autori, ni s-a părut mai elegant ca ei să fie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
semenii săi nu pentru că știa ceva, ci pentru că-și recunoștea ignoranța. Așadar, pentru a reveni la tema acestei bucăți lipsite de pretenții, mania exercită un fascin indefinit tocmai pentru că scapă teoretizărilor de orice fel. Dar, chiar dacă eludează surprinderea într-o formulă simplă și clară, ea își dezvăluie coapsa de aur (desigur, fără talentul geometric al lui Pitagora) atunci când îi sunt privite cât se poate de detașat metamorfozele. Unul dintre cei mai admirați nebuni din istorie, despre care un alt maniac (același
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în altarul Itsukushima, Amanohashidate, un banc ondulat de nisip, acoperit de pini, în Prefectura Kyoto, și, ați ghicit, Matsushima, adăpostind zeci de insule încărcate de omniprezenții pini, nu departe de Sendai. În ziua festivalului (Toro Nagashi Hanabi Taikai, cum sună formula sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dețină o poziție atât de importantă în universul contemplativ japonez? Răspunsul trebuie căutat, cred, în prestigiul și autoritatea degajate de cel mai mare maestru de chanoyu din istorie, Sen Rikyu (1522-1591), căruia îi datorăm ingenioasa încifrare a artei ceaiului în formule care țin de wabi. Wabi desemnează simplitatea modestă, armonia umilă emanată de obiecte aparent lipsite de importanță și frumusețea imperfecțiunii. În acord cu aceste deziderate artistice, de pildă, cu cât sunt mai rafinate defectele prezentate de un chawan (adică de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trebuie. 4. Aranjează florile de așa manieră încât să creeze impresia că se află în mediul lor natural. 5. Fii gata întotdeauna înainte de vreme. 6. Fii pregătit în caz că plouă. 7. Fii respectuos cu oaspeții tăi. Dacă suntem atenți, descoperim, în formulele simple ale maestrului, nu numai un model autentic de abordare a unei ceremonii complicate tocmai de premisele unei simplități dezarmante, ci și reperele unui modus vivendi exemplar, modulat și dictat de legi estetice, prelungite fin în ontologic și, de aici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
atenție. Înarmată serios cu descoperiri științifice impunătoare, pentru că simpla speculație filosofică nu mai mulțumește pe nimeni, noua mitologie a feromonilor încearcă să explice mistere până acum considerate insondabile, cum ar fi dragostea, punând, în locul săgeții transcendentale a lui Cupidon, o formulă chimică și zbânțuiala unor celule nervoase din așa-numitele organe vomeronazale. Succesul internațional al unei cărți ca Parfumul de Patrick Süskind se poate explica, fără îndoială, și prin existența unui uriaș orizont de așteptare al unui public hipnotizat de ideea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tragicomedia femeii nipone este instrumentată, abil și pervers, de bărbat. Proiectând fără milă o imagine excitantă doar pentru simțurile sale egoiste, japonezul nu se gândește o clipă la drama identitară pe care i-o provoacă partenerei sale. Vulgaritatea machistă a formulelor utilizate de masculi pentru a descrie aventurile erotice sunt elocvente în sine. Dacă vrea să facă amor cu ea, el spune că dorește "să pună mâna" (te o tsukeru). Dacă nu se încurcă în detalii inutile, precum preludiul (iar noțiunea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înțelepciunii: Dacă cineva alege să considere jocul de go ca fiind lipsit de valoare, atunci acesta este absolut lipsit de valoare; și dacă cineva alege să-l considere important, atunci el capătă importanță absolută". Mutatis mutandis, se poate spune că formula rezumă elegant modul japonez de raportare la realitate: neexistând adevăruri universale, la care să se poată adera în manieră carteziană, înseși contururile lumii se modifică în funcție de raporturile interumane, de contexte istorice și chiar de stări emoționale pasagere. Tocmai de aceea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cum altfel? în forma și culoarea astrului noptatec. În realitate, ca și în cazul hanami-ului, nenumărați japonezi care nu urmăresc decât să se ghiftuiască și să bea, aruncă lunii, doar preț de câteva secunde, o privire încețoșată, pentru a repeta formulele cerute de ocazie, în speță cât de luminoasă și de mare pare aceasta. Felul în care fast-food-urile își promovează produsele, într-un mixaj fabulos și hilar de estetică milenară a contemplației și de chiftele ale globalizării, exprimă însăși esența geniului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fi frumos. E suficient să fii alb, pentru a fi în posesia unor chei magice care consfințesc superioritatea ta fizică, aceleași chei care, în registrul opus, nefast, îl condamnă pe japonez la o aparență deficitară, pe vecie. Mânuite cu implacabilitatea formulelor rituale, aceste chei te remodelează fără drept de apel, oricât ai încerca tu să le denunți falsitatea, drept străinul arhetipal, zămislit în somnul colectiv japonez, de secole, cu precizia luminoasă pe care numai imaginile din vis o pot avea. Umilul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
avea să ardă focul, neîntrerupt, vegheat în permanență de echipe care făceau cu schimbul, bizare și anacronice vestale (de fapt, aproape o săptămână dura întregul proces, însă eu îmi repetam cu fior "trei zile și trei nopți" ca pe o formulă magică, gata să conjure demonii adâncurilor). Demonii adâncurilor, dar și domnița din pin, pe care o rugam să coboare, cu pletele verzi unduind, și să-și însoțească, în foc și în chin, trupul cu vasele noastre muritoare. Aceasta pentru că, Mr.
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
una dintre fețe întoarsă spre trecut și spre tradiție, apărată cu prețul izolării complete până după jumătatea secolului al XIX-lea, și cu cealaltă către modelul cosmopolit actual, forjat de societatea de consum de tip american. Totuși, cred că această formulă dihotomică, a cărei seducătoare simplicitate îi garantează succesul, nu exprimă pe deplin complexitatea alarmantă a Japoniei contemporane. Paradoxul enunțat de Oe se menține la un nivel de suprafață, fiindcă, în măsura în care este vorba despre un paradox, el rezidă, în opinia mea
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tine, iar ultima flacără a inimii mele se aprinde pentru tine. Oh, revino Dumnezeul meu necunoscut! Suferința mea! Fericirea mea ultimă!... (Ditirambii lui Dionisos: Plânsul Ariadnei) Fericirea eterna aspirație a omului este cuvântul magic prin excelență. Fericire: să fie aceasta formula autentic magică? Un punct esențial: sunt fericit? With a little bit of luck, pentru a cita un celebru refren din My fair lady, unul din musical-urile mele preferate, cu un pic de noroc și entuziasm se poate trăi fără
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mult timp. Într-un viitor apropiat sau îndepărtat, știința va mai face încă un pic de lumină în această obscuritate, va putea face mult mai clară realitatea care se ascunde în spatele imaginilor, cifrelor, comparațiilor fizicienilor, asupra tuturor conceptelor, modelelor și formulelor matematice ale acestora. Dar mă întreb: vreun fizician sau om de știință va ajunge să-și pună mult mai clar acele întrebări fundamentale care par să dezvăluie limitele de netrecut ale cunoașterii lor? Motivele pentru a le pune sunt suficiente
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ne-a adus pe lume pentru ca El să fie glorificat în noi". Sensul și scopul vieții umane este deci gloria lui Dumnezeu, gloria Dei. Catehismele catolice introduseseră această întrebare abia în secolul al XVII-lea. Și răspunsul standard devenise acea formulă pe care mi-o amintesc și eu de când eram copil: "De ce suntem pe Pământ? Pentru a-l cunoaște, a-l iubi și sluji pe Dumnezeu și într-o zi a ajunge să-l cunoaștem în Cer (sau: să ajungem la
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sau meditație? Rugăciunea este într-adevăr un lucru pentru copii. Eu am învățat să mă rog încă de când eram copil în familie cum făceau toți în acele vremuri, îndeosebi înainte de masă și înainte de a adormi. În cele mai multe cazuri, rugăciunile erau formule foarte precise, adresându-se lui "Dumnezeu". Erau cerințe de a fi auziți, ajutați, se cereau mila și iertarea. Dar erau și rugăciuni de mulțumire, laudă și glorie. În biserică rugăciunea era încă foarte legată de anumite rituri și formule, adaptată
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
erau formule foarte precise, adresându-se lui "Dumnezeu". Erau cerințe de a fi auziți, ajutați, se cereau mila și iertarea. Dar erau și rugăciuni de mulțumire, laudă și glorie. În biserică rugăciunea era încă foarte legată de anumite rituri și formule, adaptată și cizelată în funcție de contextul liturgic. Când nu înțelegeam latina, cum se întâmpla când participam la liturghie înainte de Conciliul Vatican II, mă plictiseam. Dar după ce intrasem la liceu părinții mei mi-au făcut cadou foarte repede un mesal bilingv, în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
noi și cele tradiționale în spate să se afle omul în totalitatea lui. Eu m-am abținut mereu de la o formă sau un cadru de bază fixe, îndeosebi pentru celebrarea euharistiei. Totuși spațiul, timpul, ceremonia, veșmintele și gesturile, cântecele și formulele recitate nu sunt deloc constante intangibile și imutabile, ci variabile ale liturghiei. Din principiu nu folosesc nici o formulă în care nu cred și aș sfătui pe orice paroh să facă astfel (având o anume toleranță pentru cântecele tradiționale). Criteriul meu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de la o formă sau un cadru de bază fixe, îndeosebi pentru celebrarea euharistiei. Totuși spațiul, timpul, ceremonia, veșmintele și gesturile, cântecele și formulele recitate nu sunt deloc constante intangibile și imutabile, ci variabile ale liturghiei. Din principiu nu folosesc nici o formulă în care nu cred și aș sfătui pe orice paroh să facă astfel (având o anume toleranță pentru cântecele tradiționale). Criteriul meu nu este arbitrar: textele trebuie în primul rând să coincidă cu mesajul creștin și să fie pe înțelesul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
curând, aceasta este o expresie care spune că lumea și omul, la fel ca spațiul și timpul, nu datorează nimic nici unei alte puteri în afară de Dumnezeu. Aceste relatări antice ale creației, care nu vorbesc limbajul matematicii și al fizicii, compus din formule și modele cosmologice, dar mai curând prin imagini (metafore) și asemănări (parabole), au încă ceva de spus astăzi despre originea lumii? Bineînțeles că da: este vorba de adevăruri asupra cărora ar trebui să mediteze și oamenii de știință, importante nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tradițională a lui Cristos, a profesiunii de credință, a conciliilor perioadei elenistice și a mozaicurilor bizantine: Isus Cristos pe tron ca "Fiul lui Dumnezeu", "Salvatorul" umanității, iar pentru tineri "Cristos Rege". În timpul orelor de catehism învățam o lungă serie de formule dogmatice, fără a le înțelege: Isus Cristos este "a doua persoană a Sfintei Treimi", "o persoană divină în două naturi", umană și divină. La Roma urmasem pentru un întreg semestru cursuri de "cristologie", dar studiasem și toate ereziile împotriva cărora
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
al lui Dostoievski l-ar întreba: de ce te-ai întors ca să ne deranjezi? În consecință, lucrul cel mai urgent și eliberator pentru spiritualitatea noastră creștină constă nu atât în a ne orienta din punct de vedere teologic și practic către formulele dogmatice tradiționale și normele juridice ale Bisericii, ci în direcția persoanei extraordinare care a dat creștinismului numele său. Desigur, poate fi recunoscut doar depășind "groapa murdară a istoriei" (Lessing), doar așa poate fi văzut totdeauna într-un nou context. Criteriul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-o și Mahomed. Să presupunem că creștinătatea de origine ebraică, de la care derivă creștinismul, ar fi fost reprezentată la Conciliul din Nicea din secolul IV, când fusese stabilită profesiunea de credință: cu siguranță nici iudeo-creștinii nu ar fi acceptat unele formule elenistice, cum prin urmare avea să facă și Mahomed. Nici un iudeo-creștin nu ar fi subscris la formula cristologică "de aceeași substanță cu tatăl (homo-ousios)", introdusă de împărat, care până azi nu poate fi acceptată de nici un evreu sau musulman. Aș
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]