4,001 matches
-
animalul „printr-un șuierat instinctiv”. PÎnă la urmă-l prindea și, „cu unduiri lascive, voia să-i simtă atingerea, tot mai adînc”. Se pare că șarpele a murit. În România Mare, Corneliu anunță că va oferi cadouri orfanilor revoluției. E fotografiat c-un copil În brațe. Care chiar pare orfan acolo. Na o bombonică pentru tăticul tău pe care l-a călcat tancul. Eu eram acasă, Îi scriam Eroului. În nr. 77, Bălăeț se distinge din corul urletelor patriotice printr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să scriu o carte despre India. O carte de succes, politică și polițistă. Am să-ți spun... Într-adevăr, Lucien venise să scrie o carte asupra Indiei moderne și se afla de vreo câteva luni aici, luând interview-uri, vizitând închisorile, fotografiind. Mi-a arătat chiar în acea seară albumul lui și colecția de autografe. Ceea ce îl încurca oarecum era capitolul asupra femeilor; nu văzuse încă adevăratele femei indiene. Știa foarte vag despre viața lor în purdah, despre drepturile lor civile și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu ochii de fotografie, am simțit căldura acelei dimineți și mirosul florilor de leandru, dar am simțit și un miros puternic, greu, de păcură încinsă, și mi-am adus aminte că la vreo zece metri de locul unde am fost fotografiați se găseau două căldări cu păcură. - E un fel de hypermnezie cu efecte laterale, spuse Profesorul. - E îngrozitor, continuă. E prea mult, și e inutil. - Pare inutil pentru că nu știm încă ce să facem cu ea, cu această fantastică recuperare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-au început deja ancheta. Internii și infirmierele au să le povestească tot ce știu, și multe altele pe deasupra. Și se vor găsi informatori și de aici, adăugă coborând ușor glasul. În privința fotografiilor, nu-mi fac iluzii: ai fost desigur fotografiat de nenumărate ori, plimbîndu-te prin parc, stând la fereastră, poate chiar întins în pat. Dar văd că vestea nu te impresionează prea mult, adăugă după ce-l privi lung. Nu spui nimic... - Așteptam urmarea... Profesorul se apropie de el, continuând să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cer. Am mirosit flori ne-mai-văzute cu parfum amețitor... Erau un pic cam îngâmfate florile acelea, pentru că au aflat, probabil, că oamenii le numesc ”monumente ale naturii”. N-ai voie să le rupi dar ai voie să le admiri, să le fotografiezi - exact cum a făcut Ana. Poți să te așezi în genunchi lângă ele, să le miroși, să le spui că sunt frumoase și că le iubești. Am întâlnit și animale, urși mari și urși mici, adică ursuleți. Pe urșii mari
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
O poveste cu imagini este mult mai grozavă decât o poveste fără imagini. De aceea eu vă rog să desenați, ca să vă faceți propria voastră poveste cu imagini. Din păcate, eu n-am cameră de luat vederi, nici aparat de fotografiat și nici talent la desen. Așa că v-am spus o poveste fără imagini. PAM crede că politicos era să desenez și eu ceva. Înclin să-i dau dreptate, dar dacă m-aș fi priceput, aș fi desenat toată cartea. Vă
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Franța. Mi-e dor de femeia cînd roz, cînd lila, de degetele ei ușoare. Îmi împletea părul cu degete incredibil de ușoare. Liselle. Are dreptate Andreï Makine. Adevăratele franțuzoaice cunosc un mic secret. Două vorbe murmurate în clipa cînd le fotografiază cineva: pe-tite pomme, ca gura să capete un contur fermecător. Bosumflat, dar fermecător. Gură de tîrfă și de copil, à la fois. Fusese balerină, pînă s-a lăsat copleșită de un bărbat copleșitor și n-a mai urcat pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
al câtelea e oare, dar ce mai contează?, auzi vocea interioară -, apoi merg către frigider, scot două cuburi, le înec în marea gălbuie și tot așa. Un cerc vicios... Iată o activitate extrem de plăcută pentru un criminal care va fi fotografiat bust, față și profil, apoi va lua contact cu oprobriul public și va asculta înmărmurit sentința. Care nu poate fi decât una singură, fie vorba între noi. Apoi va tresări atunci când judecătorul nervos va lovi cu ciocănelul în bucata de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de Omul cu Joben iese din scenă. În urma lui, umbrelele se rotesc amețitor, iar orizontul explodează în roșu și galben... Atunci când trecu peste pod, cu viteză redusă, Detectivul aruncă doar o singură privire, profesională, cu coada ochiului, îndeajuns pentru a fotografia întreg decorul. Scriitorul părea că se odihnește, cu brațele sprijinite de balustradă și cu privirea pierdută (probabil) undeva, departe, arătând eventualilor trecători - un Detectiv curios, de pildă; plus un Magician teribil pe care tocmai acel Detectiv curios nu avea cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
albă a genunchiului stâng pentru a-și putea sprijini meditativ bărbia albă de acesta, fie și numai vârful bărbiei, care se vede destul de ascuțită, și fie și numai de vârful degetelor, căci vrea să privească totuși meditativ spre cel care fotografiază; deci el Își ține mâna la bărbie (deși stă În picioare), ca și cum aceasta i-ar fi poziția cea mai caracteristică; are pantaloni scurți kaki și o bluză de sport cu carouri mari colorate geometric (deși totul e În alb-negru), gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că așa mențin mai autentică Întâmplarea concretă. Prea repede, În jur, totul se transformă În discurs. Nu mă mai satisface deloc discursul vorbit. Cu atât mai puțin cel scris. Dacă aș fi avut la mine În permanență un aparat de fotografiat, era simplu: toate imaginile vieții mele ar fi rămas fixate, n-aș putea spune cât de autentic, dar oricum mai concrete. Orice discurs e atât de abstract. Nu reține răsuflarea vie a realului. (azi) O stare proustiană permanentă (nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și sulimanurile curților europene, mă sufoc de atâta imitație, căci, vorba lui Călinescu, eu sunt grec. (marți) Ies cu Vasile În fața Universității să mă „imortalizeze“: „Cine știe, poate ajungi cineva și e bine să te aibă neica la arhivă“. Mă fotografiează În diverse poziții. Traversăm către barăcile de vizavi de ceas să bem o bere; deodată, se aude un zgomot suspect În spatele cârciumii, de buldozere În lucru. „Ete-te drăcia dracului, se dărâmă arhitectura veche, păi să le pozez, neică!“, zice Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acest ins fotogenic, mi se pare că eram foarte slab pe atunci, iată ce claie de păr Îmi creștea, nu am nici măcar mustață, nu se observă că trăiesc, aici parcă sunt un mort. Da, cuvântul a venit singur: a te fotografia Înseamnă a muri puțin; orice fotografie este o oprire a timpului, o contemplare a unui mort, o probă repetată a unei imagini ce se amână. Nu știu de ce nu-mi plăcea să mă fotografiez când eram În liceu, fugeam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cuvântul a venit singur: a te fotografia Înseamnă a muri puțin; orice fotografie este o oprire a timpului, o contemplare a unui mort, o probă repetată a unei imagini ce se amână. Nu știu de ce nu-mi plăcea să mă fotografiez când eram În liceu, fugeam din grup ori de câte ori colegii voiau să combine o imagine colectivă, o „amintire“, ziceau ei. A fugi de mașina fotografică era o formă de apărare instinctivă; obiectivul ei se insinuează În tine, Îți pătrunde În intimitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acele semne. Se priviră astfel, vreme îndelungată, până când flăcăul, părând să înțeleagă, încuviință și se întoarse la treburile sale. Veni multă lume în ziua aceea. Grupuri de copii, cupluri gălăgioase, chiar și câțiva străini care se înclinau întruna râzând și fotografiind fără încetare. Petrache privi absent vânzoleala. După ce plecă și ultimul vizitator, iar funcționarii încuiară încăperile cu armuri și tablouri, mai rămase o vreme, ca să se convingă că era cu desăvârșire singur. Sau, mai bine zis, se afla în acea singurătate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că seamănă cu moartea ? Cosmina arătă cu degetul spre una dintre radiografii. — Vezi ? exclamă Efrem. Chemi fotograful și gata poza ! Zâmbește, ochii mari, pieptul înainte. La mine nu trebuie să zâmbești, zâmbetul e de-a gata. Eu te radiografiez, adică fotografiez chipul morții tale... Te uiți și te împrietenești cu ea, o iei de gât și hoinăriți împreună pe străzi... Se apropie și bătu cu degetul peste triunghiul întunecat al piramidei nazale. — Da, domnișoară, ăsta e ! Te felicit, dragoste la prima
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pildă, ne-am mai întâlnit și în sala de mese, cu o zi înainte... Nu păreai să-ți fi amintit. — Poate eram preocupată. Mi se mai întâmplă... noi vedem tot felul de lucruri triste și atunci... — E ca aparatul de fotografiat. Nu reții decât dacă apeși pe buton... Oamenii sunt, mai degrabă, ca un aparat de fotografiat decât ca o cameră de luat vederi. Trebuie un declic. Ea o porni pe alee cu un mers legănat, de parcă dansa, chiar făcu o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să-ți fi amintit. — Poate eram preocupată. Mi se mai întâmplă... noi vedem tot felul de lucruri triste și atunci... — E ca aparatul de fotografiat. Nu reții decât dacă apeși pe buton... Oamenii sunt, mai degrabă, ca un aparat de fotografiat decât ca o cameră de luat vederi. Trebuie un declic. Ea o porni pe alee cu un mers legănat, de parcă dansa, chiar făcu o piruetă, dându-și brațele în lături. — Eu vin mereu aici, spuse, întorcându-se cu fața spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi revendicat ceva în locul acela. Cel ce stătea la birou, privind-o cu indiferență, avea același chip ca și cel pe lângă care tocmai trecuse. Polițistul cel nou, purtând trăsăturile celuilalt, îi arătă scaunul. Rada nu înțelesese de ce, ca să fie fotografiată, trebuia să se așeze pe taburet. Fața înainte, mâinile pe genunchi. Bărbia sus. Acum, capul într-o parte, într-o parte, am spus, tâmpito, nu te uita la aparat. De altfel, doar atunci îi ceruseră să privească înainte, lumina adunată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
unii peste alții, prinșii erau duși către secțiile de poliție. — E greu, răspunse Rada, închizând ochii și strângându-și degetele pumn, așa cum făcuse atunci când îi întinseseră tușiera să-și apese buricele degetelor pentru amprente și lumina fulgerase ca s-o fotografieze regulamentar, cu amândouă urechile la vedere. Mai ales când nu știi dacă mai ieși vreodată de-acolo. Dar pentru dumneata e mai simplu, n-ai făcut nimic, n-are de ce să-ți fie frică... Ziceți că nu știți cine sunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ai putea să te grăbești? Sonja chicoti și-și puse capul ei delicat pe umărul lui Philip; Sammy mă privi pentru ultima oară, inexpresiv, și trânti ușa. Când taxiul Întoarse, am privit coada agitată din fața clubului, paparazzi cu aparatele de fotografiat pregătite, care așteptau să iasă vedetele, lupta ca să ajungi Înăuntru ca o formă de dependență În sine. Și deși nu Înțelegeam exact de ce, eram destul de sigură că-mi venea să plâng. 10 — Cum de mănânci atât și rămâi așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mă gândi cât de stupid suna. M-am pregătit s-o Încasez, dar fețele din jurul mesei păreau radioase. — O idee super, Bette! O să avem un covor verde și un spațiu imens de fâțâială la capăt, unde toată lumea să poată fi fotografiată. Covorul verde o să aducă cu siguranță mai multe fotografii. Se pare că totul merge lin pe partea asta, așa că hai să trecem la problema cu adevărat importantă. Cum stăm cu petrecerea Playboy? Culoarea revenise pe fața Elisei și părea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În metrou. Deloc surprinzător, New York Scoop era primul din pachetul zilei și, din nou, avea o poză imensă- un prim-plan, de fapt - cu Philip sărutându-mă cu o seară Înainte. Lui i se vedea doar ceafa, dar aparatul de fotografiat reușise cumva să-mi surprindă În prim-plan fața cu o expresie rătăcită, visătoare, care se datora faptului că ochii Îmi erau doar parțial deschiși, În timp ce-l priveau cu adorație. Sau cu o mutră de bețivă, depinde cum interpretai expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îmi erau doar parțial deschiși, În timp ce-l priveau cu adorație. Sau cu o mutră de bețivă, depinde cum interpretai expresia mea, cu ochii pe jumătate Închiși. Trebuia, probabil, să mă aștept la asta, dar pentru că nu remarcasem vreun aparat de fotografiat, poza care acoperea toată pagina m-a făcut să reculez fizic. Bârfa zilei era În mod special memorabilă. Așa cum mi se prezisese, evoluasem de la „cucerirea lui Philip“, „fata cea nouă“, „petrecăreața“ și „PR-ista aspirantă“ la dezvăluirea adevăratei mele identități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Toată lumea presupunea că relația noastră fusese deja consumată, dar adevărul era că amândoi păream să evităm cu totul această situație. Ceea ce nu era greu, având În vedere că el, probabil, nu-și dorea decât să se prostească În fața aparatului de fotografiat. Se descurca grozav cu replicile insinuante, dar nu făcuse niciodată nimic ca să le pună În practică și părea aproape ușurat când Îl goneam și plecam singură În fiecare noapte. Nu avusesem prea mult timp să mă gândesc la asta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]