4,121 matches
-
e prima împărăteasă din viața mea. Acum, umblînd pe Pămînt, vreau să stau și să tac numai cu ea. Nu mi s-a mai întîmplat. Dar e bine. Poate și de aceea o anumită teamă. Teama de a nu se frînge ceea ce-mi tulbură poemele de multe luni. Aș vrea să nu o pot ucide, să-mi scape printre degete, dar să rămînă de partea mea, să înțeleagă chiar fără cuvînt. Nu te supăra că-ți vorbesc așa mult despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
rațe, bâtlani (cormorani), gâște, lișițe, ciori. Masa de prânz au luat-o la conacul moșiei. Carol al II-lea a vizitat crescătoria de ponei și herghelia. La ora 16, au început a doua repriză de vânătoare. Seara, s-au întors frânți de oboseală, la București. Sâmbătă, 30 martie. Mihai, Carol al II-lea, Costache Malaxa, Ilie Radu și Chefneux au vânat sitari la Periș, timp de patru ore și jumătate. Vremea era „înspre ploaie”. La începutul vânătorii, a plouat mărunt, apoi
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
cavaler mi-a spus că un șarpe i-a speriat calul. — Așa, vasăzică un șarpe... — Da, dar la părintele Constantius e bine Îngrijit. Puteți fi liniștită. L-am urcat pe asinul meu, bineînțeles cu voia lui, fiindcă armăsarul și-a frânt și el piciorul În cădere, și l-am dus la mânăstire. Nu se află mai mare tămăduitor ca părintele Constantius. Domnul Bodo avea dureri mari și i se umflase piciorul, a trebuit să-i tăiem cizma. Apoi părintele meu l-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
niciodată nu te am ascultat cu mai multă bucurie. Îți voi Îndeplini cu sfințenie poruncile, răzbunarea Împotriva ticălosului este visul meu de-o viață. Ce fărădelege a săvârșit iarăși Satana din Opfingen? A răpit o fecioară! Mâinile mari ale uriașului frânseră ca pe o surcea o crean gă groasă de alun: — Iarăși?! Dacă ar putea să moară pentru fiecare fe cioară pe care a necinstit-o tot n-ar fi Îndeajuns de mare pedeapsa lui! Ascultă, omule, ascultă bine! Nu vreau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de sânge și fața tumefiată. Nu-l recu noscu pe Simeon și, când cei doi bărbați Începură să-i dez lege legăturile, Încercă să țipe. Dar puterile n-o ajutau, așa că țipătul se preschimbă Într-un vaiet scurt, care le frânse inima. — Domniță Adelheid, nu-ți fie frică! Sunt eu, Simeon, pietrarul! Nu mă recunoști? Am venit să te eliberăm! Tăiară frânghiile care-i Însângerau pielea albă și Johannes Își dădu jos mantaua, acoperind trupul aproape gol al nefericitei. — Eglord, bestie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
am intrat. Nimic. Nicio mișcare. Mă așteptam ca mama să mă certe pentru întârziere. Dar nu s-a întâmplat așa. Mama, săraca, mergea și lucra cu ziua pe la cei avuți. Când se întorcea, seara, după o zi de muncă, era frântă de oboseală. Dar nu avea parte de odihnă: trebuia să ne facă de mâncare, să ne spele, să ne îngrijească. Eram șase copii, șase copii care o așteptau pe mama lor, seară de seară, să se întoarcă acasă cu sufertașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să aibă în vedere faptele lor creștinești și să le aprecieze ca atare. Amin! Retrași în camera noastră, am început prin a descoperi frumusețea ambalajului, mirosul amețitor și gustul miraculos al ciocolatei. Ca într-un ritual cu profunde conotații cristice, frângeam câte o bucățică de ciocolată și o introduceam în cavitatea bucală cu pietate și prudență, ca la Sfânta împărtășanie, când ne unim cu trupul și sângele Mântuitorului. Ca un reflex puternic al educației religioase de care se ocupa permanent și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
alte coordonate ale timpului etern, ale veșniciei... A fost înfricoșător! Frica a fost atât de puternică și de copleșitoare încât, în secunda aceea, am crezut că paralizasem nu mai aveam niciun fel de putere. În picioare fiind, m-am lăsat frânt în două și-am căzut cu zgomot înăbușit pe podeaua vagonului. Mama a sesizat rapid starea mea critică și dintr-un salt a fost lângă mine. Titi, Titi, ce ai, Titi? Titiii! Moare Titi! Moare Titi! Ajutooor! Ajutooor! Mama era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
scris, apoi culcă-te. Hai, curaj, fii mai puternic, Titi! Vă asigur, dragii mei, că și Mircea, care era cel mai puternic dintre noi, suporta cu greu acest program. Nu ne mai zbenguiam, nu ne mai jucam. După lecții, cădeam frânți de oboseală pe așternutul de paie până dimineața, când mama, săraca, ne trezea cu milă și cu dragoste pentru a relua programul de la capăt. Hai, dragii mei copii, treziți-vă, hai, chinuiții și obosiții mamei! Sculați-vă și spălați-vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
lupte Îndelungate, extrem de Înverșunate, În toată Germania a fost o exaltare generală. Aci, o Înaintare de o sută de metrii era anunțată cu surle. Între Douaumont și Vaux, câmpul după 10 ani e plin Încă de sârmă ghimpată, de baionete frânte de gamele și centiroane, de măști individuale, de gropi imense de obuze. Nemții au cucerit fortul printr-un șiretlic, Îmbrăcând un batalion de-al lor În uniforme franceze. Iar francezii l-au cucerit prin bravura unui batalion de zuavi, sub
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
spațiul comunist. Constantin Cesianu încadrează acțiunea de la Pitești în întreg sistemul represiv aplicat în România și crede că ceea ce s-a petrecut în închisorile și în lagărele de muncă forțată din România 'a avut ca scop nu numai de a frânge la poporul român orice spirit de rezistență, ci și de a-l face să înțeleagă faptul că este abandonat de toți, că niciodată nimeni nu-i va veni în ajutor'. Cesianu prezintă acțiunea de la Pitești, dar identifică greșit patru lideri
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
imediat securitatea națională de la Teheran, cerând un ofițer pentru preluarea arestatului. Totul s-a întâmplat înfiorător de natural, de rece, sec: în virtutea legilor statului (vina era imensă), un infractor periculos, un trădător de țară fusese descoperit și capturat. Părinții își frângeau neputincioși mâinile în interiorul țării după care tânjea fiul, iar infractorul își aștepta speriat derularea destinului. Acesta s-a derulat: după circa trei ore, în curtea arestului a oprit un Jeep din care, fără grabă, dar cu greutate, a coborât un
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sunt eu? La răspunsul mut al acestuia, veni și răspunsul, la fel de neașteptat și de fantastic, ca și întreaga narațiune: - EU SUNT ÎNGERUL TĂU! Și îngerul plecă, demarând în forță și se făcu nevăzut... Părinții: În camera de hotel tatăl își frângea mâinile regretând că se mulțumise doar să-l întrebe pe băiat asupra hotărârii și nu decisese el în locul imprudenței juvenile. Iar mama, de când intrase în cameră, căzuse în genunchi, rugânduse cu lacrimi pure de iubire și durere șiroind pe față
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
răbdători în șiretenia lor de comercianți versați în relația cu turiștii străini - se întrevedeau doar vânzări substanțiale, la prețuri duble sau triple sau... mai mult, oare? Naveai cum să reziști până la urmă: multitudinea tentațiilor și priceperea celor de după tejghea îți frângeau vigilența și te convingeau. Erai mulțumit că ai cumpărat la un preț bun, dar naveai cum ști dacă nu cumva te-ai păcălit. Ajuns acasă, în România și împărțind cadourile, nu mai eram sigur de calitate; începeam să suspectez că
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
sau nu? Dorința pură ne încurajează la un răspuns afirmativ, dar ne trage în jos existența materială, condiționările multiple (familie, școală, societate, naționalitate, religie...), practic, gardianul care nu ne lasă liberi, colivia aurită în care ne complacem și care ne frânge zborul. Libertatea este atât de aproape de noi, atât de accesibilă încât, în orbirea noastră, nu vedem dincolo de gratiile coliviei când, o singură și fugară ocheadă ar fi suficientă să ne lumineze interiorul, adică esența de care vorbim, Spiritul, și să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
revenind asupra momentului și în paginile din zilele următoare. Mănăstirea Putna în anul 1904 Se publică legendan versuri scrisă de Vasile Alecsandri: „Zbârnăe coarda din arcu-i, fulgeră săgeata-n vânt Piere, trece mai departe și -ntr-un paltin vechiu s-a frânt. 65 „Acolo fi-va altarul - zice falnicul monarc Ce se-nchină și se pleacă pe războinicul său arc. „Să trăiască Domnul Ștefan! - Mii de glasuri îi urează. Și poporul jos, pe vale, umilit îngenunchează! De la rubrica Informațiuni se puteau afla
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ai fraților la frați, noi suntem purtătorii sfintei misiuni a pregătirii sufletelor unui neam pentru unul din cele mai mari și înălțătoare momente din câte cunoaște istoria”, locul „nostru e cât se poate mai în fruntea celor ce vor să frângă lanțurile ruginite ale sclaviei seculare, în care zace Bucovina de 142 ani, iar chemarea noastră-i să le luminăm calea spre această țintă întrezărită de mult”... ...” Dând românilor de pretutindeni această publicație, pe care am numito simplu și modest Revista
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
naște în acest an. Căci el va vedea, pregătită de oamenii muncii de azi, o Românie frumoasă ca Parthenonul, grandioasă ca piramidele Egiptului, bogată în miere și lapte ca străvechiul Canaan, o Românie socialistă care a topit spada și a frînt arcul... Și vor saluta Partidul Muncitoresc Român și pe conducătorii lui de azi care din lanțul suferințelor lor au turnat pluguri și au apărat cu dîrzenie suveranitatea patriei, în frunte cu acela care merită bronzuri de Donatello sau de Michelangelo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mase, este bine văzut de partid, astfel, în 1948, devine membru în biroul județean de partid din Iași. De aici este trimis la București la specializare pentru a pleca în calitate de diplomat la Berna. Cariera sa de activist comunist va fi frîntă cînd unul din lotul lui Alexandru Bogdanovici șef legionar, va recunoaște sub tortură că la o întîlnire cu acesta a participat și Țurcanu. Imediat va fi arestat și închis la Suceava, inclus în lotul Bogdanovici. Eugen Țurcanu nu uită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pedeapsa era supraaglomerată cu noi și noi loturi de deținuți, unii mai obosiți, mai terminați fizic decît mai vechii locatari, prilej de a-și ceda locul de pe prici și a se muta să moțăie pe o bancă, în următoarea noapte, frînt de oboseală adoarme și este dăruit cu un vis miraculos, o vedenie: "Nu-L văd pe Domnul Hristos întrupat, ci numai o lumină uriașă albă și strălucitoare și mă simt nespus de fericit. Lumina mă înconjoară din toate părțile, e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ea. Plictisit de logica martorului, căpitanul judecător Prună l-a concediat fără întîrziere. Este condamnat la cinci ani de detenție. Calvarul detenției începe cu Jilava, vechiul fort de apărare al Capitalei convertit în pușcărie. Intră în celulă după miezul nopții, frînt de oboseală după trecerea chinuitoare printre furcile administrative ale preluării. Are senzația că a intrat într-un mormînt. "M-a izbit doar o putoare de neînchipuit, o putoare esențială, cosmică amețitoare, ucigașă otravă. Cineva dintr-un pat din stînga intrării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Promitea că o să-i scrie și că n-are să o uite niciodată, încercând tot felul de apelative gingașe, dacă nu-și mai aducea aminte numele ei. Dar, evident, dacă idila nu se termina chiar atunci, o sfârșea în nopțile următoare, frângând încă o inimă naivă și tânără. Cum se vedea liber, începea să repete și să încerce piese noi, primite de la diverși compozitori și textieri. O oră, două, poate și mai mult, dacă găsea inspirație, potrivea versuri pe note, exersa tot
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nici de dragul vreunui orgoliu. Ci pentru public, mamă, în fața lui te înclini. Dacă el te-a pus acolo în vârf, nu ai voie să-l dezamăgești. Nu căuta să te urci unde nu ți-e locul, pentru că ai să cazi, frângându-te tot. Când publicul te ridică până în vârf și tu nu faci totul ca să rămâi acolo e ca și cum i-ai da o palmă peste ochi. Iar ca să fii acolo, în vârf, și mie îmi place să fiu în vârf mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
la visul nemuririi. Vei pierde tot dacă vrei să fii nemuritor. — Noi am văzut lumea, intervine Fernic, iar moartea va veni să domnească peste ea. Va curge atâta sânge câtă apă n-ai văzut vreodată. Și barbarismul și ura vor frânge și ultima fărâmă de dragoste în care o să crezi. Și toate acestea te vor înghiți ca un rechin, în fața căruia nu vei avea nicio șansă. Vin timpuri îngrozitoare, prietene, iar dacă nu vei pierde tot, până și mințile-ți sănătoase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
s-o aducă la oraș, l-a lăsat baltă cum a întâlnit altul care s-o și îmbogățească ! Cristian, ascul- tă -mă și mai ai răbdare ! Nu te hazarda. Nu te arunca așa cum faci întotdeauna, cu capul înainte, o să-ți frângi gâtul. Parcă ești fermecat, nu ești în apele tale... Fermecat de amor, zâmbește el. Și chiar în acea seară a cerut-o în căsătorie, într-adevăr, după nici două luni bune de când se cunoșteau. Capitolul 14 Jilava, 1939 După prima
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]