4,726 matches
-
zice lui Michelangelo curva Vaticanului, spune Ducele Vandalilor, doar pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se rotește, măcinând și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i se revarsă pe spate, o claie sârmoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acest context, alegerea nu este motivată de trecut, ci de transformarea necunoscutului în cunoscut, adică evoluție pozitivă pe verticală. Iar drumul devenirii și evoluției, face farmecul existenței noastre pe pământ. Mintea omenească mereu caută întrebări la diferitele probleme ce o frământă, dar nu de găsirea de răspunsuri adecvate este cu adevărat nevoie, ci de credința în faptul că anumite lucruri chiar se pot întâmpla și chiar pot fi adevărate. De noi toți depinde să influențăm schimbarea sistemelor și paradigmelor, prin simpla
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
o deplină potriveală, căci trupul se zămislise din pulberea și cenușa a două amintiri, din lutul a două făpturi, din care visul sorbise doar un suflet, pe al ei. Iar cele două chipuri i se Învârtoșau În cuget, În Închipuire, frământând lutul din care ele fuseseră zămislite, Încât aproape nu mai avea cum desluși două femei, două vise, ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce cale vă voi transmite măcar esențialul. Dar ”minunate sunt căile Domnului” și eu cred că la timpul potrivit se va deschide și Calea pe care voi merge mai departe. Până atunci încerc să ordonez pe hârtie tot ce mă frământă; cuvintele și ideile își vor găsi singure drumul mai departe și eu am să mă trezesc într-o zi în fața lucrului împlinit: cartea pe care v-o dăruiesc din toată inima vouă, celor împilați, hăituiți, cinstiți, debusolați, vânduți pe un
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
nou de scris, dar eu am tot amânat, scuzându-mă cu fel de fel de pretexte care, de fapt, nu sunt valabile nici în fața mea, darămite în fața celor care știu totul. Realitatea mai are însă și un alt aspect: tot frământ de mai mult timp ce și cum, despre ce și în ce formă să vă povestesc, de data asta nu numai despre mine, ci și despre alții, întâmplări și fenomene care merită atenția fiecăruia dintre noi și cu care ne
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
soare fără spițe de raze, spre apus, Părea un ochi cu fiere umplut și cu obidă; O brâncă înnorată luptă să ni-l închidă. Apoi, tihnita noapte a muls opal de sus. În trânta pătimașe, în strângerea virilă, S-au frământat oțeluri ca așchii de șindrilă, Și lupta geme încă sub aburii lăsați. Iar sus urcând, movilă, prin negurile plate, Morți goi ce-n sfori de sânge stau cobză înnodați Se-ntorc la orbul lunii căscând din beregate. GEST Toiagul vechi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să facă din d-sa pe alocurea un semănătoristo-poporanist reușit. Viața românească îl revendică cu drept cuvânt. Majoritatea Cuvintelor potrivite, când nu sunt ortodoxe (în felul d-lui Nichifor Crainic), sunt sigur semănătoriste. Iată: "Plugule, cin' te-a născocit Ca să frămânți a șesurilor coaje Și să-nlesnești banala noastră vraje De-a scoate-n urmă bobul însutit?" (Plugul) " El, singuratic, duce către cer Brazda pornită-n țară, de la vatră. Când îi privești împiedicați în fier, Par, le de bronz și vitele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
datorită epocii turburi, favorabilă formării caracterelor violente, care înseamnă domnia lui Carol al X-lea. În 1823 Evariste e trimis la Paris, ca intern al liceului Louis-le-Grand unde, în ciuda vigilenței dascălilor, bântuia un vânt revoluționar. Parisul de dincolo de zidurile internatului, frământat de mișcări revoluționare, era totuși cum nu se poate mai prezent aici. Patima politică și vocația matematică se declară aproape simultan la tânărul intern. Gradele inițierii matematice le străbate repede, pentru a cantona curând în matematicile superioare. le lui Gauss
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noutate verbală, - în conținut, diferențierea ei se arată totală: poezia lui I. Barbu nu era nici pur formală, ca cea a lui Hérédia, nici îmbibată de recele pesimism al poeziei lui Leconte de Lisle; sub forma ei, geologică aproape, se frământă un suflet înflăcărat, lavă incandescentă, care din nostalgia sferelor senine își aruncă prin spații tentaculele lichide. În creația aceste poezii dionisiace, din care Panteismul era cea mai caracteristică, influența lui Nietzsche era neîndoioasă, iar comparația cu Dehmel posibilă. Această fază
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
secund care să nu conțină expresia sentimentului de relație cu cerul și stelele, ca niște prezențe imediate și concrete. Un zvon de influențe misterioase circulă necontenit între pământ și cer și din substanța lor este făcută pasta în care sunt frământate cele mai multe din aceste poezii. O analiză atentă pune în lumină mai multe tipuri ale acestei ancorări în astral. ă...îViziunea cosmică își împletește firul ei în țesătura mai tuturor poeziilor lui Barbu. ă...îîn genere însă poezia lui Barbu este
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tipuri ale acestei ancorări în astral. ă...îViziunea cosmică își împletește firul ei în țesătura mai tuturor poeziilor lui Barbu. ă...îîn genere însă poezia lui Barbu este făcută dintr-o densă pastă substantivală, dintr-o materie compactă și grea, frământată în intuițiile spiritului. ă...î Norma imaginii trebuie, de altfel, să cedeze din vechea ei existență. Există și alte posibilități de a stârni curentul liric decât prezentarea unei imagini concrete. Intensitatea afectivă poate fi obținută și ca un acompaniament al
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
insistat să rămân cu el la birt. -Bun prieten ai, ce să-ți spun! îi răspunse, privind prin fereastră cu fața schimonosită de încruntare, dar foarte repede se întoarse cu fața spre el, zâmbind. Atunci ea observă cum el își frământa mâinile iar pe chipul său umbrit de tristețe se putea citi durerea remușcării. Angela îl sărută pe frunte, spunându-i că va reveni a doua zi și părăsi salonul. Radu îngândurat, rezemat de tocul ușii îi urmărește mersul grațios și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
zâmbet trist. Tatăl lui Radu acum pensionar de mină, încă nu avea șaizeci de ani, dar fața lui era foarte brăzdată de cute adânci pe care se întipărise umbra durerii. Era un om slăbuț, cândva de statură mijlocie. Acum se frământa, neștiind ce să-i spună fiului său în legătura cu starea sănătății mamei sale. -Radu, așează-te, trebuie să mănânci. Radu mâncă în tăcere amânând momentul de a întreba de mama lui. Presimțea că nu-i bine. Tatăl ieși pentru
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
puțină vreme după război, fugind de sărăcie și de un tată care, În momentele lui bune, o bătea cu bățul și o făcea proastă, urîtă și scroafă, iar În momentele lui rele o Încolțea prin cocini, beat fiind, și o frămînta pînă cînd ea Începea să plîngă terorizată, iar el o lăsa să plece, ca pe o prefăcută și o toantă ce era, la fel ca maică-sa. Barceló dăduse peste ea Întîmplător, pe cînd Bernarda lucra la o tejghea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cuprind Când gândurile fi-vor călătoare, Luceafărul pe gene să-ți aprind În dimineți de vis scăpărătoare; Și ochii tăi, din nou să-i cuceresc, Când vor sclipi în raza mea de dor, Să mă-nfior, atunci când îi privesc, Să mă frământ, atunci când îi ador; S-aud că-mi spui, șoptit, că mă iubești, Ca să visez și să-ți mai scriu un vers, Să retrăim o viață ca-n povești Ascunși pe-un astru, sus, în univers...
A? VREA... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83745_a_85070]
-
una-alta, hai să facem câțiva pași până la zidul Trei Sfetitelor dinspre „Beserica Ungurească” și om mai vedea ce gânduri ne trec prin cele capete. Îl ascult pe călugăr și mă alătur de el, urmându-i pașii. O întrebare mă frământă totuși și o pun cu glas plin: Da’ ce au mai făcut sfințiile lor - călugării de la Trei Sfetite? Ei, nu doar vecinii lor au fost pârâți că au împresurat locul dinspre zidul Trei Sfetitelor. Păi așa spune, părinte. Îmi amintesc doar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
-i cu arcarii și cu Arcăria. Asta însă nu m-a făcut să-mi uit un gând pe care îl am la îndemână chiar acum. Mă miram eu, că de multă vreme nu mi-ai spus ce gânduri te mai frământă... M-am făcut că n-am priceput ușoara ironie din spusa bătrânului și am reluat vorba: De fapt, acest gând l-am mai mărturisit și altă dată. Așa că, dacă am să-l mai spun și acum n-a fi cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
din Iași cu svințiia sa părintele Nicodim egumenul mănăstirii Golia, cari au ieșit vechil (apărător) din partea egumenului de la mănăstire Bărboiu pentru un loc de casă de pe Ulița Podului Vechiu, ce-l stăpînesc armenii”. Am povestit și călugărului gândurile ce mă frământă, iar el îmi atrage atenția asupra faptului că egumenul Bărboiului, deși nu deține nici un document doveditor că locul este al mănăstirii, are curajul să-l ceară. Armenii însă au un act din 7243 (1734) septembrie 26 care dovedește că locul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
care pare mai de Doamne ajută. Nu știu de ce, dar pe loc m-a pălit gândul că asta-i cârciuma sfintei Mitropolii. Caut pe furiș spre bătrân, ca să văd în ce ape se scaldă și să-i spun ce mă frământă...Spre surprinderea mea, călugărul se oprește și, cu o mutră ghidușă, își mângâie barba. „Măi, să fie! Bătrânul știe sigur a cui e crâșma sau...” Nu apuc însă să-mi termin gândul, că îl aud: Fă bine, fiule, și urmează
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vor dovedi să captureze dragostea profundă, s-o împrăștie și s-o doboare. Nu pot s-aștept, te caut răscolind ținutul de ape din Golful Biscaya<footnote Marea Cantabriană = golful Biscaya footnote> care freamătă-n apropierea mea. Valuri uriașe mă frământă fulguind în inima mea pierzîndu-se în imensitate. Unde ești ? Casa mea e-n bătaia oceanului.
Aspira?ie nostalgic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83914_a_85239]
-
s-a făcut negru înaintea ochilor. Se clătina. "Ce-i cu tine, te porți de parcă ai fi de mămăligă, du-te și ajut-o pe maică-ta". A doua zi au făcut pâine în cuptor, șase pâini mari, aluatul se frământa greu, ba au mai spălat și hainele. Apă, lemne, iar apă, iar lemne, hainele grele din pânză de cânepă îi rupeau spatele. Porci, găini, mâncare, curățenie. Opt suflete în casă. La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Cele două lucruri nu se prea potriveau, ideologia legionară cu ceremoniile regești, dar el a știut să le armonizeze în sufletul lui și să nu se laude în piață cu ceea ce iubește și cu ceea ce crede. În 1947 Europa se frământa, continentul era măcinat de două regimuri politice, despărțite printr-o cortină de fier. Pentru un tânăr care credea în valorile legionare Europa nu era un spațiu primitor. Mihai a încercat să învețe la München medicina, dar nu s-a putut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vrei să spui, admit că mă ocupam să aranjez curvăsăria comuniștilor la nivel înalt, dar mie atunci mi se părea o misiune de invidiat, și era una de invidiat, Silvia din Prundul Bârgăului era șefa taberei internaționale de la Varna, în loc să frământe noroaiele din sătucul ei natal. Aveam tot ce-mi doream, haine ca o actriță de la Holywood, mâncare pe alese când atâția oameni crăpau de foame. Să nu crezi că eu nu mergeam la cozi în timpul anului școlar, dar așa, de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
multe abominabile episoade, din acele vremi, ne vor rămâne ascunse, până dincolo de secolul XXI. (Rânduri necenzurate din Neștiuta Cronică de la Arborea) Oaspeți la Vartolomei Beteagul Mașina, albă ca laptele, cu bot zăbrelit în gratii argintii, se opri sub gard. A frământat pietrișul de pe drum, sub papucii ei enormi de cauciuc, și pașii străinului apropiară scrâșnetul prundului de nasul lui Vartolomei, care meșterea absorbit la motopompa lui ruginită, cu încheieturile năpădite de noroi. Străinul, în haine tărcate, ca blana de râs, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
el, prin noianul de zăpadă care, sub razele Lunii în ascensiune, începu să scapere albastru a geruială siberiană. Tologindu-l prin vipia omătului, ce-i ardea pielea palmelor, ca o combinație de acizi, Vladimir declanșă o tumultuoasă acțiune de fricționare, frământându-l când sus pe gâtul lui fragil, când pe pieptul scofâlcit, pe burta scobită, pe picioarele numai os învelit în piele. Gâfâind de atâta efort, depus în unitate de timp, se opri să gâlgâie din carafa încă plină, meditând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]