KorAP: Find »[drukola/base=frământa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...187 >

4,656 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820

ne uimeau și ne dezvăluiau o imagine caleidoscopică, mozaicată și complicată a uneia din fațetele civilizației occidentale Danemarca, aflându-se, după ultimele sondaje, analize și evaluări, în topul celor mai înalte și performante realizări contemporane, alături de Suedia. Și iarăși mă frământam și mă întrebam: oare, aeroportul de la Otopeni, pe cât de simplu, modest, sărac, izolat, periferic, nebăgat în seamă, cu servicii și mijloace încă rudimentare, deficitare, la câți ani distanță se afla de Copenhaga? Când va putea egala și concura cu modernitatea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
de doctor celor cărora Comisia Superioară de Diplome le-a confirmat și avizat favorabil susținerea tezei. Ar trebui să mă bucur, să fiu fericit. E vorba de-o împlinire. Dar sunt, totuși, în fapt, ca și toamna aceasta. Trist. Răvășit. Frământat de îndoieli. Nemulțumit. Când am depus lucrarea, la patru ani de la admitere, eram încă la Institutul Pedagogic. Între timp, am fost scos de la Catedra de Istorie, transferat la Muzeul Bucovinei, sub pretextul unor nereguli la dosarul personal. Tocmai mă întorsesem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
poate, să aflăm răspuns și la o întrebare mai intimă: cât de mulțumit s-a simțit maestrul după o astfel de realizare și, mai ales, ce și-a zis când a admis acel compromis? O astfel de întrebare m-a frământat și m-a chinuit cu atât mai mult în ajunul Centenarului vieții maestrului, cu cât, ca unul care am predat la cursuri și discutat la seminarii în ultimii ani și istoria pedagogiei contemporane, am analizat și comentat sub o mie

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
când cei doi, soț și soție, se află în fața unei dileme, a unei probleme, și unul dintre ei trebuie să încline acul balanței într-o parte, să poată merge mai departe... Iaca, omul meu stătea în cumpănă; se întreba, se frământa: "Ca să-mi dea clădirea pentru colecție, mi-au pus o condiție: să sculptez, într-un anumit loc, busturile celor doi..." Am învârtit și sucit această idee, când pe-o parte, când pe alta. Am stat și am comentat diverse uimiri

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
oamenii din bloc au fost în tura de noapte, vor să se odihnească, ori alții-s bătrâni, ca mine, și vor și ei să le tihnească, să citească... Ei, mânca-v-ar norocul!... Văzând eu toate acestea, m-am tot frământat și, împreună cu alți colocatari din bloc ne-am implicat, atât cât a fost posibil, încât am elaborat și afișat un "program de joacă" pentru copiii din zonă, am fixat și doi "responsabili" mai mărișori, pe care i-am cointeresat să

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
rog!... E ceva special, un "lichid" regal!... Am ciocnit și am băut în tăcere, fiecare cu gândurile noastre. Într-un târziu, cum stăteam așa, amândoi apropiați și cuminți, n-am mai putut răbda și l-am întrebat: Domnule Stranski, mă frământă o întrebare... Ei, anume care? Ce-au avut, în fond, rușii cu Polonia? Tocmai am citit recent o nouă lucrare despre acel condamnabil și abominabil masacru de la Katyn, când sovieticii au lichidat peste 10-12 mii de oameni din elita Poloniei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
implicați... Și ura ne stăpânește încă... Rămase iarăși tăcut. Turnă din nou în pahare și căzu în aceeași muțenie, complice, intimă, comună... Să-ți spun ceva zise el, privindu-mă blând și oftând... Ceea ce mă întrebi dumitale, pe mine mă frământă de când mă știu... Poate și din cauza asta am urmat istoria. Și, poate, din același motiv și geografia. Disciplinele astea se explică și se completează reciproc. Cineva, de pe la voi, cred că Simion Mehedinți, a și spus: în această desfășurare continuă, istoria

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
ce-l îndeamnă inima. Mai lenevește în pat. Citește. Se gândește și se pregătește pentru invitați, dacă-s anunțați. Ori, dacă este el însuși invitat, chibzuiește ce flori să cumpere, ce cadou să dea, în funcție de... Așa că, fără să ne mai frământăm încotro s-o luăm, unde să zăbovim, ce ne-am zis: haidem mai bine la biserică! Tocmai ajunsesem în fața uriașei Catedrale Ortodoxe din centrul orașul, o veritabilă operă arhitecturală, în stil clasic, ridicată în ajunul celui de-al Doilea Război

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
această "prietenie" iscată spontan, de care părea să nu putem scăpa ușor. Vă miră de ce v-am invitat, de ce v-am "agățat" așa, cam cu nepusă masă, neașteptat de brusc?, zice el, ghicindu-ne în mod admirabil gândul care ne frământa. Da! Tocmai lucrul acesta ne frământă. Ați ghicit. Hm! Din cei mulți care-au fost azi în biserică, sunteți printre puținii, care aveți o energie pozitivă ridicată. V-am simțit dintr-o dată. Ați făcut în viață ce v-a plăcut

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
părea să nu putem scăpa ușor. Vă miră de ce v-am invitat, de ce v-am "agățat" așa, cam cu nepusă masă, neașteptat de brusc?, zice el, ghicindu-ne în mod admirabil gândul care ne frământa. Da! Tocmai lucrul acesta ne frământă. Ați ghicit. Hm! Din cei mulți care-au fost azi în biserică, sunteți printre puținii, care aveți o energie pozitivă ridicată. V-am simțit dintr-o dată. Ați făcut în viață ce v-a plăcut. Când ne-am întâlnit și v-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348

lui, nu era nici ea altceva decât prostovanca aia și țarantoaca aia, cretina aia neînstare să lege trei vorbe, sălbăticită de cât a ținut-o bărbatu-său Închisă-n curte cu găinile, și care toată viața și-a petrecut-o frământând noroiul bătăturii ei din Chitila cu vechiturile alea de bocanci. După ce mama a Început să se sfrijească și să se usuce pe picioare și boala a făcut-o să se piardă cu firea, scoțându-le pe nas din ce În ce mai des că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dau astfel satisfacție Năsoasei și Tarantoacei și Motănicăi, să se ducă ele acolo, după cum chiar merită, prafu’ și cenușa să se-aleagă de sămânța și neamu’ lor. De trei zile stăteam cu mama pe masă neștiind Încotro s-o iau, frământat de tot felul de gânduri, până-n clipa când Dumnezeu m-a luminat. Atunci a fost când am cedat contractul de Închiriere al garsonierei mele părintești pentru zece mii de lei unui vecin din bloc pe care-l știam de multă vreme

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
surorile ei. Ochii mei s-au obișnuit numaidecât cu lumina tare a acestei dimineți de aprilie. Sunt treaz și odihnit pentru multă vreme de-aici Înainte. Atâta că mi s-au terminat banii și n-are cum să nu mă frământe gândul ăsta. A fost desigur un noroc că m-am Întâlnit atunci cu Andrei Ilieș. Coboram dinspre Podul Izvor și parcă m-aș fi oprit În Cișmigiu să mă gândesc la ce ar trebui să fac, ca și cum asta ar rezolva

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
strâmbătura Înspăimântată ce-i contorsionează gura n-au nimic echivoc. Încă mă Întind spre ea din tot trupul și-i apăs umerii și ceafa ca s-o Împiedic să se ridice și cu cealaltă mână o caut pe sub tricou, Îi frământ sânii și pântecele și-i deschei nasturele de metal de la betelia blugilor. Degetele se forțează și coboară prin smocul de păr moale, silind-o să se ridice puțin și să desfacă pulpele. Toată mâna mea se Întoarce pe sub ea și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Uită și ei de tine și ești ca și mort. Așa se face. — Așa voi face. Mai cu seamă dacă-mi publicați romanul. Să nu mor chiar nevinovat, să am un motiv cât de mic, acolo. El pare să se frământe. Freacă Îndelung Între degete o țigară pe care nu se hotărăște s-o aprindă. — Scuză-mă, domnu’ Golea, da’ nu-mi dau seama ce-o fi În capul ăsta mare al tău. Ți-o spun ca unui frate. Să zicem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
să-i lase tuburile-n groapă, da’ când vine să și le ia poate aranjează să ne trimită acolo-n Rahova la el, să ne mai scoatem de-o fripturică pe lângă alea patru sute. Vai de sufletul moșului, cât se mai frământa pentru noi. Tot scărpinându-se-n buzunare cu boantele alea de mâini, În așteptarea lui fii-su, Își mai scosese patru miare pe cocoașa noastră. N-am fi tras nădejde altminteri că omul ăla ne-ar fi plătit manopera closetului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
de durere, Împlinindu-se Întrucâtva dorința vechiului meu tovarăș de baros, care se uita ca și mine năuc În toate părțile. — Ce dracu’ facem cu mortăciunea asta? În ce mă privea, găseam că-i foarte, foarte târziu ca să ne mai frământe. Câmpul de luptă de-afară era devastat de tot felul de ravagii care nu mai aveau să stea În Întuneric decât câteva ceasuri. Un mort În plus nu mai conta. Să fugim, să fugim cât mai repede, până nu se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Dumnezeu Înainte. * În sfârșit Îl vedeam grăbindu-se. Părea să fi uitat că trebuie să-l Îngroape ori să-l ascundă pe moșu', și bineînțeles că nu-mi trecea prin cap să-i reamintesc, oricât de tare m-ar fi frământat și pe mine nenorocirea aia care depășea până și competența lui Cosmescu. Să-l ia dracu’ și p-ăla, el a ieșit din tură, În vreme ce noi cine știe cât om mai avea de tras. Se stârnise un vânt rece pe cale de a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
zguduie de râsul nostru. I-am ruinat! — Ba vezi de treabă, c-or să-și revină ei. Se pune Viorel cu mă-sa să bată la tuburi și până-n primăvară or să-și cumpere un camion nou. Nu mă mai frământa ce lăsam În urmă, da, n-a fost de ajuns că i-am golit bătătura de toată agoniseala lui de-o viață, reieșea că l-am și omorât. Să-l ia dracu’, dacă nu s-o fi Încuiat În birou

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
vadă și el ce face mă-sa. Mâncarea, da, mi-e foame și mi-e rău. Mâna cu lingura de lemn se ridică pentru o secundă ca să se elibereze de rochie și-și reia amestecatul prin cratiță. Ea continuă să frământe cu tălpile sfărâmătura de pământ de pe jos, În timp ce Andrei Îi mușcă urechile și-i frământă sânii cu o mână, cu cealaltă frecând-o Între picioare și geamătul ei devine un nechezat ce mi se strecoară prin nări și-mi coboară

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
rău. Mâna cu lingura de lemn se ridică pentru o secundă ca să se elibereze de rochie și-și reia amestecatul prin cratiță. Ea continuă să frământe cu tălpile sfărâmătura de pământ de pe jos, În timp ce Andrei Îi mușcă urechile și-i frământă sânii cu o mână, cu cealaltă frecând-o Între picioare și geamătul ei devine un nechezat ce mi se strecoară prin nări și-mi coboară În stomac dimpreună cu aburii fierturii. Se adunau toate În stomacul meu și se Îngreunau

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
Pepino Îi bagă pe toți pe fir cu văr-su, asta-i treaba lui, iar ea are o treabă aparte. Deja nu mai era nevoie să mă caute prin pantaloni pentru că eram acolo, dezbrăcat, la fel de gol ca și ea și frământând laolaltă cu ea hainele și sfărâmătura de pământ de pe jos. Nu mai terminam ce aveam să ne spunem cu mâinile și cu picioarele, cu trupurile noastre Înlănțuite și asudate, Încleiate de sudoare și lunecând pe sudoare, contrazicându-ne doar pentru

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
și Florinel. Era ca beată de disperare și se zbuciuma și zbiera de una singură acolo și rochia neagră fără mâneci parcă stătea să se destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre un loc de verdeață și răcoare. Încotro să fug, da, sunt aici, Între gemetele și mugetele ei muiate În lacrimi și orăcăiala fiului ei care face să sară scântei din căpățâna

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
avem o treabă foarte importantă, și hai repede până nu s-o face ora să plece Pepino la lucru. Pepino nu numai că nu plecase și ne aștepta, dar se ținuse de cuvânt și-l adusese pe văr-su. Probabil frământându-se pe unde om fi, și tocmai auzi când ne spusese să stăm acasă, nu observase lipsa Steluței, că Florinel e desigur pe sus și văd că și tatăl prietenilor lui s-a Înființat aici. Numai japița asta de vameș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
dictator. Sfinte Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla de urlete și mugete frământat de dangăte de clopote. Și iarăși fugeam cu moartea Înainte și-n urmă, Împreună cu vreo treizeci de inși, pe o stradă laterală care se face din bulevard. Ne-am repliat din fugă și am Început să cadențăm și să scandăm

[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]