KorAP: Find »[drukola/base=fuma & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...281 >

7,001 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

romanesc În care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare. Portretul lui „Ravelstein” este completat cu alte detalii negative: ca profesor, el nu este grozav (se bâlbâie, fumează În clasă - crimă supremă În Statele Unite), deși are pretenții mari de la studenții lui (le cere să‑i citească pe Xenofon, Tucidide și Platon În elină) și le stă la dispoziție pentru consultații chiar după absolvire (din reprobabile calcule erotico‑sexuale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Tucidide și Platon În elină) și le stă la dispoziție pentru consultații chiar după absolvire (din reprobabile calcule erotico‑sexuale); „Abe” e bârfitor, are maniere „grotești”, se comportă ca orice nouveau riche (călătorește la Paris cu exorbitantul Concorde, ca să poată fuma; Își trimite expres cravatele la Paris pentru a fi curățate), admiră militarii („din tot felul de motive”), Își invită (cu intenții perverse) studenții acasă, pentru a vedea la televizor meciuri de basket și a mânca pizza - distracție de plebeu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

pachetul în groapă; își aprinde și el țigara cu ultimul băț de chibrit și aruncă bățul și cutia în groapă.) BRUNO: Brrr! Ce acritură! GRUBI: Nu-s mai ca alt’ dată. BRUNO: S-au împuțit de tot. (Pauză; cei doi fumează; apare FETIȘCANA CU GĂLEATA CU LĂTURI.) FETIȘCANA: Ha! Vi s-a-nverzit burta! BRUNO (Cu mirare.): Pendefunda! GRUBI (La fel.): Pendefunda! FETIȘCANA: Stați aici și trageți fumul. O să vi se-ncurce mațele. GRUBI: Ce s-aude, Pendefunda? BRUNO: S-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
din inimă, domnule. AL DOILEA BĂRBAT: Ei! (Călătorul dispare; ceilalți privesc admirativ spre AL DOILEA BĂRBAT.) AL DOILEA BĂRBAT: Am considerat că e de datoria mea... nu-i așa... BRUNO: Desigur... GRUBI: Oricum, ați făcut o faptă bună... (Pauză; personajele fumează; din picioarele celui de-AL DOILEA BĂRBAT încep să urce aburi; relaxare totuși; se aude din interior un tren îndepărtându-se.) BRUNO: S-a dus. GRUBI (Către AL DOILEA BĂRBAT.): L-a prins? AL DOILEA BĂRBAT (Privind în groapă.): Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
FETIȘCANA (Scoate capul.): Nu, domnule. Iese de tot și se îndreaptă spre groapă cu găleata cu lături.) Ha! Stați aici și fumați. O să vi se-nverzească burțile. BRUNO și GRUBI (Gest de profundă nemulțumite.): Pfui! GRUBI: Unde vezi tu că fumăm? FETIȘCANA (Palidă, ca după o gafă uriașă.): Păi... GRUBI: Ce trebuia să faci tu aici? (MAJORDOMUL dă din cap mustrător către BRUNO și GRUBI.) FETIȘCANA: Păi... eu... (Se smiorcăie.) VIZITATORUL (Profund satisfăcut de senzațiile pe care le simte cu picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU ZIARUL își desface ziarul pe jumătate ud și încearcă să citească. BĂTRÎNUL CU BASTON privește în gol. DOAMNA CU VOAL își pregătește o țigară pe care o înfige în vârful unui țigaret.) DOAMNA CU VOAL: Nu se prea fumează aici, da’... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu se poate concentra să citească ziarul.): Fumați, doamnă, fumați. Acu’ tot un drac. BĂTRÎNUL CU BASTON: Văd că le cam lungește dumnealui. DOAMNA CU VOAL: Așa sunt compozițiile astea pentru coarde. Lungi. BĂTRÎNUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CU BASTON privește în gol. DOAMNA CU VOAL își pregătește o țigară pe care o înfige în vârful unui țigaret.) DOAMNA CU VOAL: Nu se prea fumează aici, da’... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu se poate concentra să citească ziarul.): Fumați, doamnă, fumați. Acu’ tot un drac. BĂTRÎNUL CU BASTON: Văd că le cam lungește dumnealui. DOAMNA CU VOAL: Așa sunt compozițiile astea pentru coarde. Lungi. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ăsta trebuie să fie oboi, nu? BĂRBATUL CU ZIARUL: Oboi sau violoncel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
privește în gol. DOAMNA CU VOAL își pregătește o țigară pe care o înfige în vârful unui țigaret.) DOAMNA CU VOAL: Nu se prea fumează aici, da’... BĂRBATUL CU ZIARUL (Care nu se poate concentra să citească ziarul.): Fumați, doamnă, fumați. Acu’ tot un drac. BĂTRÎNUL CU BASTON: Văd că le cam lungește dumnealui. DOAMNA CU VOAL: Așa sunt compozițiile astea pentru coarde. Lungi. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ăsta trebuie să fie oboi, nu? BĂRBATUL CU ZIARUL: Oboi sau violoncel. BĂTRÎNUL CU

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
lui. DOAMNA CU VOAL: Nu e sigur că e plătit. Poate că așteaptă. Așteaptă și el ca toată lumea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ș-atunci de ce cântă? Nu poate să aștepte cum așteaptă toată lumea? DOAMNA CU VOAL: De ce să nu cânte? Eu fumez, dumneata citești, el cântă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Pe mine să mă iertați, eu nu găsesc asta normal. Ar cam trebui să facă o pauză. DOAMNA CU VOAL: Pe mine, asta, că el cântă, asta nu mă deranjează. Da’ mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
vă spun numai cum a fost. Acum, dacă dumneavoastră vă aprindeți așa, înseamnă că n-ați înțeles nimic. BĂRBATUL CU ZIARUL: Ei, strig și eu pentru că nu mai pot. Vedeți bine că aici nimic nu-i interzis. Dumnealui cântă, dumneata fumezi, eu strig. BĂTRÎNUL CU BASTON: Hei! Eu zic să fim oameni și să-i spunem franc să tacă. BĂRBATUL CU ZIARUL: Sau să mai mute cortul. Să mai cânte și-n altă parte. BĂTRÎNUL CU BASTON: Exact. Du-te și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
PRIN PLOAIE ȘEFUL GĂRII CASIERUL HAMALUL IOANA Decor: peronul unei gări după ploaie. PARTEA I Pe scenă e semiântuneric. În stânga scenei, într-un fotoliu-leagăn, stă ȘEFUL GĂRII. În timp ce spectatorii își ocupă locurile în sală, ȘEFUL GĂRII se leagănă ușor și fumează. După ce sala se liniștește, personajul se ridică și începe să se plimbe ușor de-a lungul peronului. Privește în sală și se adresează sălii în chip de prezentator. ȘEFUL GĂRII: Totul a început într-o după-amiază de toamnă, după ploaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pe banca din fața ghișeului și tot amesteca blestematele acelea de zaruri. (Lumină pe locul unde stă CASIERUL.) Grubi se întinsese pe căruciorul de cărat bagaje și părea că dormitează. (Lumină pe locul unde stă HAMALUL.) Eu mă legănam și-mi fumam ultima țigară din ziua aceea. (ȘEFUL GĂRII se reașază în fotoliul-leagăn.) Ioana lipsea. Dar cred că ne pândea de undeva, de prin bucătăriile ei. Atunci a apărut el... Treptat scena s-a luminat până la iluzia unei după-amieze blânde. Peronul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
golește de senzația locuibilului; în spatele personajelor care așteaptă trenul, gara, asemeni unei clădiri părăsite, aflate în ruină.) CASIERUL (Apropiindu-se de CĂLĂTOR.): Domnule... Permiteți un foc? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Vă rog... (CASIERUL se înclină, ia foc și-și continuă plimbările fumând.) HAMALUL: Oare, oare nu e cazul să... (Renunță.) ȘEFUL GĂRII (Apropiindu-se de IOANA.): Poate că ar trebui... poate... (Renunță.) IOANA: Nu... Nu... Deloc. (Pauză; personajele își caută de lucru sau se plimbă). CASIERUL (Reacționând la un sunet.): Auziți? HAMALUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

copii preșcolari în căutare de bone. În preajma copiilor, putea povesti toate filmele de care-și aducea aminte, cu ea întotdeauna în rolul principal. Pe puntea vaporului, Paul Henreid aprindea două țigări, apoi îi întindea și ei una. Da’ mata nu fumezi! spunea indignată fetița care-și bălăngănea picioarele sub masă înghițindu-și orezul cu lapte. Dar atunci fumam, spunea ea, până m-am îmbolnăvit de piept, și trecea liniștită într-o altă poveste, cu sanatorii și Charles Boyer și parfum de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
cu ea întotdeauna în rolul principal. Pe puntea vaporului, Paul Henreid aprindea două țigări, apoi îi întindea și ei una. Da’ mata nu fumezi! spunea indignată fetița care-și bălăngănea picioarele sub masă înghițindu-și orezul cu lapte. Dar atunci fumam, spunea ea, până m-am îmbolnăvit de piept, și trecea liniștită într-o altă poveste, cu sanatorii și Charles Boyer și parfum de violete și scena morții, într-un pat scrobit. Și cum de-ai scăpat? zicea copilul. Ușa se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

spune că nu există om să se priceapă la capcane pentru tancuri mai bine ca Heinrich și când mă gândesc că am dansat cu el de-atâtea ori.“ Și tot așa, o dădea înainte, cu bietul Heinz undeva în fundal, fumând în disperare. Și singurul lucru pe care mi l-a făcut mie a fost să mă determine să devin surd la toate poveștile cu oameni de succes. Oamenii pe care îi vedea ea reușind într-o bravă lume nouă erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
continuat drumul. CAPITOLUL PATRUZECI ȘI UNU CHIMICALE... De la Empire State Building m-am îndreptat spre centru. Am mers pe jos până la vechea mea casă din Greenwich Village, la casa lui Resi, a mea și a lui Kraft. Tot drumul am fumat, am început să mă cred licurici. Am întâlnit mulți alți licurici. Uneori eu dădeam primul veselul semnal roșu, uneori ei. Și am lăsat din ce în ce mai în urmă vuietul de scoică și aurora boreală a inimii orașului. Ora era târzie. Am început

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
umbrele din mansarda mea, stătea pe o căldare de tablă galvanizată întoarsă cu gura în jos. Purta uniforma Legiunii Americane. Avea un litru de whisky cu el. Se pare că mă aștepta de mult și că între timp băuse și fumase. Se îmbătase, dar uniforma și-o păstrase intactă. Cravata stătea dreaptă. Șapca îi era pe cap, așezată în unghiul potrivit. Pentru el uniforma era importantă și trebuia să fie importantă și pentru mine. — Știi cine sunt? m-a întrebat el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

gesturi ciudate din ochi și din buze. Șopti conspirativ: „Vă dați seama ce-i cu chestia asta cu bioterapia din Basarabia... Nu vă miroase a kaghebe? Cine alticineva să facă în Basarabia cercetări din astea, pe care kaghebeul le-a fumat demult? Am citit pe temă la bibliografie d-asta, de-aș putea să mă fac doctor. Mai urmăresc și pe Discovery unele prelucrări cu bioterapia. Dar nu te poți lua nici după ei prea mult. Fac propagandă americană, altfel nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

adune, se așezau, își comandau bere. Două fete în colanți albi m-au făcut să întind gâtul și să întorc capul jenat când am văzut că mă observă și râd de mine. Am băut aproape toată berea și am mai fumat două țigări. De obicei de la a doua țigară mi se face rău, dar acum parcă nici nu le simțeam. Un fum albăstrui se ridica în tavan, alimentat de mesele ocupate, fiindcă toți fumau, și erau îmbrăcați prost, nu ca mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
băut aproape toată berea și am mai fumat două țigări. De obicei de la a doua țigară mi se face rău, dar acum parcă nici nu le simțeam. Un fum albăstrui se ridica în tavan, alimentat de mesele ocupate, fiindcă toți fumau, și erau îmbrăcați prost, nu ca mine. Mă uitam la plutirea diafană a fumului care, ca un animal curios, ajunsese deja la baterist și parcă i se uita peste umăr. Bărbosul o dăduse deocamdată pe pocăneli, nu chiar pe bubuieli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
chioară, și mâna îi cotrobăia prin poșetă după pachetul de țigări. I le-am întins pe ale mele. - Ce, te-ai apucat serios de fumat? a întrebat. - Nu, am luat numai așa... am luat... dacă vrei, te rog... - Mulțumesc, nu fumez din astea, s-a eschivat zâmbind, apoi s-a întors către geluit: auzi, îmi dai și mie din pachetul tău, pui? Pui, în mine s-a stins și ultima lumină și am început să orbecăiesc. Ca un tort minunat redus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
spuneam că n-o să fie niciodată nimic de capul ei. Sau poate o să fie, dar într-un mod care o rupe de ea însăși și o dedublează. Când era cu mine nu cred că se dedubla, dar acum se dedublează. Fumează țigară după țigară, e ca o baltă care răsuflă din când în când și face bulbuci, dar încrețiturile de la suprafață nu sunt suficiente ca s-o tulbure. Mi-a propus chiar, la un moment dat, să facem un joc: ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
Erorile erau niște plăcute excepții de la regulă. Dar el uitase răspunsurile la câteva întrebări simple și, cu vremea, uită până și de existența acestor întrebări. Implicat în mărunțișurile unei vieți de parvenit care se tolănește toată ziua pe nisipul Tenerifelor, fumează havane și construiește vile peste vile, exploratorul regresă de la condiția de pilot și astronaut până la cea de novice. Uită cu desăvârșire de mecanismele de regenerare ale computerului, care necesitau oprirea tuturor sistemelor nevitale și efectuarea automată a unei fisiuni atomice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
au pervertit exercițiile, transformându-le în cafturi grosolane. Apoi, toți cei care aveau pe undeva familii au părăsit mănăstirea. Au rămas cei care nu aveau unde să se ducă, și cât era ziulica de lungă nu făceau altceva decât să fumeze opiu pe prispă. În anii următori, oamenii n-au mai venit în pelerinaj, pentru că s-a răspândit ideea că la mănăstirea noastră nu se mai învață nimic. CRISTINA, VICTOR ȘI PAULICĂ AU PLECAT DUPĂ CRETĂ ȘI NU S-AU MAI

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]