KorAP: Find »[drukola/base=fustă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...179 >

4,465 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501

în intimitate, își pot permite să renunțe la convențiile sociale, dintre care una le cere să stea veșnic cu genunchii lipiți între ei. Dar nu era nimic impudic în atitudinea femeii-manechin, chiar dacă se expunea astfel într-o vitrină, fiindcă o fustă largă-largă dintr-un material greu îi cădea în falduri acoperindu-i picioarele până la jumătatea gambei și făcea o cută adâncă între coapse, în poală. Nestor îi observă culoarea pielii și găsi, c-un zâmbet interior, că nu amintea câtuși de

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
păru lui Rareș că aude răsunând la difuzoare vocea gravă a domnului Mocanu. Dar nu, directorul spusese: în viață, greul începe în școală!... Era și doamna Mușat pe estradă, parcă mai înaltă și mai corpolentă decât o știa, c-o fustă albă înflorată, cu pliseuri. Stătea o jumătate de pas în urma domnului Mocanu, cu mâinile una într-alta, peste pliseuri. În fața lor, pe un scăunel, chiar lângă microfon, așteptau să fie înmânate diplomele făcute sul și legate cu panglică roșie. Rareș

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
nu vrei să vezi partea bună a lucrurilor? Dragoș se vedea pe sine șezând în tramvai la fereastră, și pe bancă, alături de el, pe locul dinspre interval, o vedea șezând pe Viviana. Sigur era ea îi vedea cu coada ochiului fusta de stofă neagră și groasă, întinsă peste coapse să-i țină de cald. Dragoș făcea gestul de a se ridica să iasă pe interval și în același timp se scuza, posomorât și abstract, pentru deranj. Genunchii ei se răsuceau moale

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
chiar în fața lui, mai jos cu vreo zece rânduri. Șuvița curbată din părul ei șaten, pe care Dragoș o remarcase încă din prima zi de curs, i se balansă moale peste obraz pe când se apleca din mijloc să-și netezească fusta sub ea înainte să se așeze. Era din nou departe de ea, în imposibilitate să-i facă un semn sau s-o strige fiindcă, iată, sub autoritatea rectorului tăcerea cucerea întindere stingând murmurele din sală. Doar câte o tuse firavă

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
jur semnale de atracție? Fără voia ei! Admitem asta. Le excludem pe cochete. Dacă femeia frumoasă nu s-ar închide într-o mică lume a ei, impenetrabilă să zicem, ar însemna să fie mai tot timpul asaltată de vânători de fuste și aproape să nu mai aibă viața ei personală. Așa credeți? Dar din ce-i alcătuită viața ei personală? Există în viața ei și altceva în afară de, cum să spun, prea-plinul propriei persoane? Eu cred că adevăratul ghinion al femeii frumoase

by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

sub robinetul de culoarea fructului de avocado. Apa călâie i se scurgea pe cap în vasul de culoarea fructului de avocado. Nu ne-o mai tragem deloc, spunea ea. Și se uita la televizor la Anne Diamond, care își îndrepta fusta. — Cum ai spus? Nu ne-o mai tragem deloc. Ești mereu abțiguit. În momentele cu încărcătură emoțională excesivă, Carol trecea la limbajul de stradă care îi caracteriza. — Nu fi vulgară, îi răspundea Dan, expectorând fără să vrea, ca și cum ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
cocoșelul mârșav în viețile lor când nu sunt atenți! Să ți-l îndeși în fundul lor când încearcă să-și țină echilibrul, agățați de barele de sprijin din metrou! Sau la petreceri, în timp ce le vorbești, încercând să ți-l strecori pe sub fustele femeilor! Ești un demon, asta ești; o creatură a nopții, un distrugător, un violator. Da, asta ești - un violator!... Nenorocitule! Nenorocitul dracului... O, Doamne! Ura colora vocea profesorului ca cerneala turnată în apă. Ecoul spuselor sale mai dăinuia încă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
legătura care îi unea voința și conștiința începe să slăbească. Goală de la brâu în jos, dansa în fața oglinzii. Mai întâi nu făcuse decât să stea și să se uite preț de câteva minute, dându-și blugii jos sau ridicându-și fusta, într-o poză aproape inconștientă. Îi plăcea atât de mult să-și vadă chestia, să știe că, în sfârșit, chestia are un scop, încât ajunse curând la adevărate defilări în fața oglinzii. Chestia era acum suficient de mare pentru a se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
arbitrar absolut ridicol, de parcă ar fi fost doar unul din diversele dispozitive care s-ar fi putut atașa unei încheieturi, unul care putea fi scos și pus la loc după bunul plac. Ceasul electric bâzâia imperceptibil. Palma alunecă peste materialul fustei spre tiv și îl prinse... Zgâlțâindu-se, trenul traversă un mic pod, apoi încetini din nou. M-am gândit că ar fi cea mai bună ocazie să scap de profesor. Nu mă deranja să aștept în vreo gară adormită venirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
dintre sosuri. Carol era siderată. Rămase așa un moment sau două, beată de fericire, relaxată, cu mintea limpede și mai goală decât de obicei - apoi se șterse temeinic cu o bucată de hârtie igienică. Își puse chiloții bărbătești, ciorapii și fusta, aranjă câte ceva prin cameră și se așeză să-și aștepte bărbatul. *** — Henry James nu avea decât o jumătate de pulă. Puțină lume știe chestia asta. Bietul om și-o înjumătățise alergând după o tulumbă, pe vremea când voia să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
singur în situația aceea nefericită. Undeva, în marea societate pluralistă, trebuia să existe un grup de întrajutorare pentru oamenii ca el, un soi de Vaginele Anonime. Bull nu le observa pe curve, dar ele îl observau pe el. Îmbrăcate cu fuste roz microscopice și urcate pe tocuri de PVC, îndurau frigul și evaluau valoarea comercială a tuturor trecătorilor de sex masculin. Bull arăta ca un potențial John. În definitiv, lacrimile sale puteau să fie doar un semn de remușcare, de vinovăție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

opri în loc, neștiind ce să facă. Îi era milă de biata bătrână, dar în același timp îi era rușine. Rușine de ce? Pentru că din cauza grăsimii nu se mai putea ridica, motiv pentru care se zvârcolea neputincioasă, bietei femei i se ridicase fusta până aproape de chiloți, dând la iveală cea mai colosală grăsime pe care o văzuse Abdulah vreodată. Iată, așadar, de ce îi era rușine și nu o ajuta. Plecă apoi rapid mai departe, uimit de sine și de lume în general. Senzația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473

așteptând să vină profu’ de mate, deodată m-a izbit un miros dulceag, ca de floare, dar nu chiar, la început nu mi-am dat seama de unde vine, dar apoi, uitându-mă la Iza, am văzut că tocmai își aranjează fusta, vârându-și cămașa albă de pionier pe sub cordon, i s-a dezgolit o porțiune din talie și mi s-a părut că văd o vânătaie acolo, dar poate că era doar urma lăsată de elasticul de la ciorapii-pantalon, și am simțit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
înmulțirii, dar privirile îmi tot alunecau spre Iza și aș fi vrut să știu dacă într-adevăr sunt îndrăgostit, pentru că nu fusesem încă îndrăgostit de-adevăratelea, Iza și-a întins un picior, și atunci am văzut cum i se ridică fusta albastră a uniformei, dezvelindu-i genunchii și o parte din coapse, și atunci iarăși mi-am adus aminte de ceea ce povestea Feri despre păsărici, că văzuse el odată o negresă în pielea goală, care avea părul de la păsărică alb complet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
timp, Iza a început să strângă gunoiul împrăștiat pe jos, iar eu m-am ridicat și m-am dus la catedră, fiindcă voiam s-o întreb dacă-i place pâinea cu marmeladă. Iza stătea pe vine, adunând gunoiul pe făraș, fusta i se ridicase, parcă i-am văzut și chiloții pentru o clipă, și atunci am simțit cum mi se usucă gura și m-am gândit că poate ar trebui să-i dau toată felia, apoi mi-am spus că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
și n-am mai spus nimic, și atunci, trăgând spre ea gunoiul cu mătura, Iza a alunecat și era să cadă, și încercând să-și țină echilibrul, s-a lăsat pe spate și i s-au văzut genunchii ridicați și fusta trasă-n sus, și atunci am putut să-i trag o ocheadă între picioare, îi fugise un fir de la ciorap, pe toată lungimea coapsei, pe partea dinăuntru, și am văzut limpede vânătăile lunguiețe, în zig-zag, de pe coapse, și i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
locului, și atunci repede am acoperit soldatul și armura cu cartea de mate, și mama a aruncat ceva moale pe jos, la început n-am știut ce-ar putea să fie, dar apoi am auzit-o deschizându-și fermoarul de la fustă și înjurând printre dinți, pentru că, în grabă, i se agățase fusta de laba piciorului, și atunci am știut că bluza și-o trântise de pământ, am auzit-o sărind prin cameră, într-un picior, și strigându-mă să vin s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
de mate, și mama a aruncat ceva moale pe jos, la început n-am știut ce-ar putea să fie, dar apoi am auzit-o deschizându-și fermoarul de la fustă și înjurând printre dinți, pentru că, în grabă, i se agățase fusta de laba piciorului, și atunci am știut că bluza și-o trântise de pământ, am auzit-o sărind prin cameră, într-un picior, și strigându-mă să vin s-o ajut, că acuși i se rup ciorapii, și când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
simțit cât de tare îi bate inima, și mi-a venit în minte bunicu’, aș fi vrut să știu ce anume îi spusese mamei, dar de întrebat n-am vrut s-o întreb, și atunci mama și-a eliberat, de fustă și ciorap, și celălalt picior, eu i-am dat drumul, iar ea a rămas în fața mea doar în chiloți și sutien, o mai văzusem așa numai la ștrand, n-am vrut să mă uit, însă n-aveam încotro, atunci mama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
i-am dat drumul, iar ea a rămas în fața mea doar în chiloți și sutien, o mai văzusem așa numai la ștrand, n-am vrut să mă uit, însă n-aveam încotro, atunci mama s-a întors, și-a ridicat fusta și, în timp ce-și ștergea fața cu ea, mi-a spus să mă duc la mine-n cameră și să-mi pun hainele de sărbătoare, că avem de mers undeva, iar eu am vrut să-i spun că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
duc la mine-n cameră și să-mi pun hainele de sărbătoare, că avem de mers undeva, iar eu am vrut să-i spun că nu vreau să-mi iau nesuferita aia de vestă tricotată, dar mama și-a lăsat fusta-n jos, uitându-se la mine în așa fel, încât mi-am dat seama că-i mai bine să nu zic nimic, și am făcut stânga-mprejur și m-am dus la dulap să mă-mbrac, nici măcar n-am întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
o cameră mare, și Feri a întrebat dacă e singură, și i-am zis că da, ei, și atunci Feri s-a apropiat mai mult, învârtind în continuare discul, și atunci femeia din film și-a dat jos jacheta, apoi fusta, rămânând numai în bluză și jupon și pantofi cu toc înalt, dar pesemne că-i era tot cald, pentru că-și făcea vânt în continuare cu ziarul, și atunci și-a dat jos și bluza, dar tot cald îi era, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
s-a îndreptat de spate, mama a și observat decorația, știam c-o să-mi spună s-o dau jos dar, înainte să poată deschide, lângă noi s-a oprit o femeie, se apropiase atât de repede încât i se-auzea fusta foșnind, purta o pălărie mare, cu boruri largi, cum nu mai văzusem până atunci, fața îi era în întregime acoperită de crepul negru care atârna de jur împrejurul pălăriei, la început am crezut că e bunica, dar apoi am văzut că totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

Diana. Încă nu mi-am format vreo opinie precisă legată de trusoul ăsta, dar tare mi-ar plăcea să mai dea o dată scena aia celebră, aia în care ea ține un copil în brațe și poți să-i vezi prin fustă. Barmanița care l-a lăsat lat cu o halbă de bere pe prietenul ei, la care stătea cu chirie, a fost condamnată la optsprezece luni de închisoare (cu suspendare). Cum așa? Pentru că în pledoaria ei a vorbit despre Stresul Pre-Menstrual

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
spuse fata de la intrarea în apartamentul lui Lorne. Îl sun imediat. Am urmărit mersul apetisant al lui Thursday, care a traversat încăperea, îndreptându-se spre biroul ei. Era îmbrăcată cu un fel de uniformă de școală— bluză și cravată, o fustă plisată de genul celor purtate de majorete, șosete. Avea un metru optzeci și arăta ca un transvestit superb. Putea fi chiar beneficiarul unei operații smintite de schimbare a sexului, realizată aici, în California. Când se aplecă deasupra interfonului, am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]