4,049 matches
-
temeinice a hotărârilor de partid și antrenării tuturor comuniștilor la îndeplinirea sarcinilor ce rezultă din aceasta pentru fiecare colectiv de muncă. - Periodic, biroul comitetului va organiza cu organele conducătoare de partid sau pe sectoare de muncă, schimburi de experiență pentru generalizarea celor mai eficiente metode de mobilizare a personalului pentru cunoașterea și înfăptuirea hotărârilor de partid și a legilor țării. - În plenara de comitet și adunări generale se va analiza modul în care se îndeplinesc sarcinile izvorâte din hotărârile de partid
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
atitudinilor retrograde din muncă și viață. Termen: permanent Răspunde: - biroul comitetului de partid - B.O.B. 3.Comitetul de partid va organiza consfătuiri și schimburi de experiență cu activul din domeniul propagandei, asupra căilor și metodelor de realizare a acesteia, generalizarea experienței pozitive, reliefarea neajunsurilor în vederea eliminării lor, aceste probleme constituind obiect de analiză în plenare ale Comitetului de partid, ședințe B.O.B. și adunări generale. Termen: actual Răspunde: - comitetul de partid, B.O.B., comandanții și propagandiștii 4.Biroul
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
informări politice, simpozioane, răspunsuri la întrebări, prezentări și expoziții de carte social-politică și alte acțiuni. În unitățile productive ale Ministerului de Interne se vor organiza dezbateri, schimburi de experiență, expuneri, mese rotunde, întâlniri cu specialiști, inovatori, fruntași în producție pentru generalizarea experienței pozitive, popularizarea și extinderea inițiativelor muncitorești, ridicarea calificării profesionale, stimularea creativității tehnice a întregului personal. -Comandanții și organele de partid vor amplifica activitățile cultural-educative menite să cultive devotamentul față de cauza socialismului, spiritul de sacrificiu, cinstea și omenia, grija față de
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
Congresul al XIII-lea, a țelurilor luminoase ale socialismului și comunismului în scumpa noastră patrie - Republica Socialistă România. 4.În cadrul adunărilor și conferințelor pentru dări de seamă și alegeri se va analiza critic și autocritic activitatea desfășurată, în vederea eliminării lipsurilor, generalizării experienței pozitive, întăririi spiritului militant, revoluționar al fiecărei organizații, al fiecărui comunist, al creșterii răspunderii gradului de angajare în îndeplinirea sarcinilor și misiunilor încredințate. Totodată, se vor dezbate în mod temeinic proiectele documentelor Congresului al XIII-lea și sarcinile ce
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
ap? să greu asupra sufletelor noastre�68. Se pl�ngea tot timpul de comportarea ru? ilor, care violau fete chiar mai mici de 10 ani, de jefuirea propriet?? ilor rom�nilor, de ciocnirile cu militarii ? i civilii rom�ni. Odat? cu generalizarea mentalit?? îi revolu? ionare ? i cu r? sp�ndirea anarhiei, aceste incidente se vor �nmul? i spectaculos 69. Iorga conchidea: �Toat? lumea ? ție c? ru? îi se comport? azi că un popor, a? a cum ieri ac? ionau că un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
a treia dimensiune vizează multitudinea nevoilor de învățare ale individului. Așadar, educația/învățarea are loc permanent, reunind deopotrivă toate influențele educaționale, într-un sistem coerent și convergent, pe toată durata vieții individului. Dacă noțiunea de educație a adulților desemnează o generalizare a unor experiențe date, existând la nivel practic mult înaintea elaborării sale teoretice, conceptul de educație permanentă este unul conturat în plan teoretic, un concept integrativ, ce conține descrieri referitoare la orientările politice care se iau față de sistemul educațional, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
practică concretă, aceasta și datorită faptului că majoritatea lor nu au o pregătire teoretică specifică în educația adulților și vin, cel mai adesea, din alte câmpuri disciplinare; - în educația adulților se poate afirma că multe teorii s-au dezvoltat ca generalizare a unor experiențe practice, pe baza unor studii empirice. Cu toate acestea, multe astfel de studii au fost realizate fără un cadru (referențial) teoretic, după cum multe teoretizări au fost făcute fără un suport empiric; or, realizarea de cercetări riguroase care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
multe suprapuneri în teoriile prezentate, că sunt greu de categorizat, de multe ori, în funcție de criteriul folosit, fiind încadrate într-un grupaj sau altul.Uneori, sunt văzute ca limitative și normative, nepermițând particularizări pentru diversitatea individuală. Alteori, se fac afirmații și generalizări despre învățarea la vârsta adultă sau despre comportamentul adulților care nu pot fi întotdeauna justificate științific. În încheierea acestui supcapitol referitor la considerentele teoretice, dorim săpunctăm câteva elemente privind raportul teorie-practică-cercetare, pe care R. Usher și I. Bryant (1989) îl
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
evidente și dorim să le repunctăm, pentru ca practicienii să se raporteze în mod constant la teorii în activitatea lor, fundamentându-și și justificându-și științific demersurile, să manifeste inițiativa de a reflecta asupra activității lor, de a cerceta și emite generalizări (prin raportare la un cadru conceptual, teoretic), pentru a emite ei înșiși teorii (informale; vezi mai sus). Teoriile sunt interogații decriptate în mod științific (prin cercetare, prin raționamente inductive și deductive), din aceste interogații rezultând un corpus de aserțiuni (cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
predictivă. Cunoștințele teoretice astfel elaborate sunt referențiale în baza cărora practica poate fi justificată și evaluată. Dar cunoștințele teoretice nu sunt nici situaționale, nici orientate spre acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate să explice lumea pe baza unor generalizări, și nu să acționeze asupra ei. De aceea, în justificarea acțiunii practice, ele pot fi limitative pentru situația concretă respectivă: sunt doar un element al discursului justificativ, poate nu cel mai important, fiind necesară totodată reflectarea asupra acțiunii și emiterea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu precauție acuratețea teoriilor informale și să nu le supraestimăm potențialul. Acestea sunt un exemplu al legăturii dintre teorie și practică, însă reprezintă doar punctul de plecare în elaborarea teoriilor formale, prin ele însele nedezvoltând procese articulate de gândire și generalizare teoretică. Reflecțiile pe care practicienii le fac sunt la nivelul simțului comun și, de multe ori, nu conștientizează cunoștințele tacite. Chiar dacă sunt reflecții asupra practicii, ele sunt mai degrabă focalizate pe eliminarea problemelor pe care le-au întâmpinat, nu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
reflecții asupra practicii, ele sunt mai degrabă focalizate pe eliminarea problemelor pe care le-au întâmpinat, nu pe îmbunătățirea practicii; punctează mai degrabă cauzele imediate și evidente, iar explicațiile pot fi simple, mai degrabă liniare decât multicauzale și de profunzime. Generalizarea este foarte dificil de realizat, reprezentativitatea concluziilor desprinse fiind discutabilă. Pe de altă parte, practica poate corecta/contrazice teoria, care, uneori, este greșit formulată (vezi exemplul cercetărilor psihologice care evidențiau declinul cognitiv la vârsta adultă și au frânat mult timp
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
reformuleze și să le interpreteze, să expliciteze ceea ce este implicit în teoriile informale ale practicienilor. Putem concluziona că teoria și practica sunt indisolubil legate, atât timp cât practica poate fi analizată și descrisă pe baza unei/unor teorii, iar teoretizarea este o generalizare a unor experiențe practice 1. Dar aceasta presupune ca practicienii să devină conștienți de locul și importanța teoriei, să aibă abilitatea de a-și teoretiza munca, iar teoreticienii trebuie să ia ca punct de pornire în teoretizare și în cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cognitivă nu se sfârșește odată cu atingerea stadiului operațiilor formale. Extinderi și reconfigurări ale teoriei lui J. Piagettc "Extinderi și reconfigurări ale teoriei lui J. Piaget" Teoriile și modelele privind dezvoltarea cognitivă la adulți au procedat, pe de o parte, la generalizări și extinderi, iar, pe de altă parte, la reconfigurări ale concepției lui Piaget. Câteva dintre aceste teorii și modele vor fi prezentate în cele ce urmează. Riegel (1973, 1975, 1976) consideră că gândirea adulților are un caracter dialectic. Caracteristica esențială
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
înveți”, nivel superior al învățării, constă în reflectarea și analiza episoadelor anterioare de învățare, pentru a descoperi ce anume s-a făcut pentru a stimula sau inhiba procesul, pentru a gândi și a construi noi strategii, urmate de evaluarea și generalizarea a ceea ce a fost produs (Brown și Kenney, 2006). Argyris și Schon consideră că putem vorbi despre învățare organizațională atunci când organizația se implică în învățarea cu buclă dublă și în deutero-învățare, acest lucru sugerând faptul că organizația și-a creat
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
1. achiziționarea cunoașterii, care include dezvoltarea sau crearea de idei, deprinderi și relații; 2. distribuirea cunoașterii de la nivel individual, comunicarea ei pentru a fi înțeleasă, acceptată și considerată utilă și de către ceilalți angajați; 3. utilizarea cunoașterii în situații concrete și generalizarea ei pentru a fi disponibilă în noi situații. Vorbind despre procesele care contribuie la realizarea învățării organizaționale, Huber (apud Balasubramanian, 1995) aduce în discuție patru trepte, ultima dintre ele (memoria organizațională) incluzând cele două procese de asimilare și utilizare a
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
a treia dimensiune vizează multitudinea nevoilor de învățare ale individului. Așadar, educația/învățarea are loc permanent, reunind deopotrivă toate influențele educaționale, într-un sistem coerent și convergent, pe toată durata vieții individului. Dacă noțiunea de educație a adulților desemnează o generalizare a unor experiențe date, existând la nivel practic mult înaintea elaborării sale teoretice, conceptul de educație permanentă este unul conturat în plan teoretic, un concept integrativ, ce conține descrieri referitoare la orientările politice care se iau față de sistemul educațional, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
practică concretă, aceasta și datorită faptului că majoritatea lor nu au o pregătire teoretică specifică în educația adulților și vin, cel mai adesea, din alte câmpuri disciplinare; - în educația adulților se poate afirma că multe teorii s-au dezvoltat ca generalizare a unor experiențe practice, pe baza unor studii empirice. Cu toate acestea, multe astfel de studii au fost realizate fără un cadru (referențial) teoretic, după cum multe teoretizări au fost făcute fără un suport empiric; or, realizarea de cercetări riguroase care
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
multe suprapuneri în teoriile prezentate, că sunt greu de categorizat, de multe ori, în funcție de criteriul folosit, fiind încadrate într-un grupaj sau altul.Uneori, sunt văzute ca limitative și normative, nepermițând particularizări pentru diversitatea individuală. Alteori, se fac afirmații și generalizări despre învățarea la vârsta adultă sau despre comportamentul adulților care nu pot fi întotdeauna justificate științific. În încheierea acestui supcapitol referitor la considerentele teoretice, dorim săpunctăm câteva elemente privind raportul teorie-practică-cercetare, pe care R. Usher și I. Bryant (1989) îl
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
evidente și dorim să le repunctăm, pentru ca practicienii să se raporteze în mod constant la teorii în activitatea lor, fundamentându-și și justificându-și științific demersurile, să manifeste inițiativa de a reflecta asupra activității lor, de a cerceta și emite generalizări (prin raportare la un cadru conceptual, teoretic), pentru a emite ei înșiși teorii (informale; vezi mai sus). Teoriile sunt interogații decriptate în mod științific (prin cercetare, prin raționamente inductive și deductive), din aceste interogații rezultând un corpus de aserțiuni (cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
predictivă. Cunoștințele teoretice astfel elaborate sunt referențiale în baza cărora practica poate fi justificată și evaluată. Dar cunoștințele teoretice nu sunt nici situaționale, nici orientate spre acțiunea practică; ele sunt impersonale și universale, preocupate să explice lumea pe baza unor generalizări, și nu să acționeze asupra ei. De aceea, în justificarea acțiunii practice, ele pot fi limitative pentru situația concretă respectivă: sunt doar un element al discursului justificativ, poate nu cel mai important, fiind necesară totodată reflectarea asupra acțiunii și emiterea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu precauție acuratețea teoriilor informale și să nu le supraestimăm potențialul. Acestea sunt un exemplu al legăturii dintre teorie și practică, însă reprezintă doar punctul de plecare în elaborarea teoriilor formale, prin ele însele nedezvoltând procese articulate de gândire și generalizare teoretică. Reflecțiile pe care practicienii le fac sunt la nivelul simțului comun și, de multe ori, nu conștientizează cunoștințele tacite. Chiar dacă sunt reflecții asupra practicii, ele sunt mai degrabă focalizate pe eliminarea problemelor pe care le-au întâmpinat, nu pe
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
reflecții asupra practicii, ele sunt mai degrabă focalizate pe eliminarea problemelor pe care le-au întâmpinat, nu pe îmbunătățirea practicii; punctează mai degrabă cauzele imediate și evidente, iar explicațiile pot fi simple, mai degrabă liniare decât multicauzale și de profunzime. Generalizarea este foarte dificil de realizat, reprezentativitatea concluziilor desprinse fiind discutabilă. Pe de altă parte, practica poate corecta/contrazice teoria, care, uneori, este greșit formulată (vezi exemplul cercetărilor psihologice care evidențiau declinul cognitiv la vârsta adultă și au frânat mult timp
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
reformuleze și să le interpreteze, să expliciteze ceea ce este implicit în teoriile informale ale practicienilor. Putem concluziona că teoria și practica sunt indisolubil legate, atât timp cât practica poate fi analizată și descrisă pe baza unei/unor teorii, iar teoretizarea este o generalizare a unor experiențe practice 1. Dar aceasta presupune ca practicienii să devină conștienți de locul și importanța teoriei, să aibă abilitatea de a-și teoretiza munca, iar teoreticienii trebuie să ia ca punct de pornire în teoretizare și în cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cognitivă nu se sfârșește odată cu atingerea stadiului operațiilor formale. Extinderi și reconfigurări ale teoriei lui J. Piagettc "Extinderi și reconfigurări ale teoriei lui J. Piaget" Teoriile și modelele privind dezvoltarea cognitivă la adulți au procedat, pe de o parte, la generalizări și extinderi, iar, pe de altă parte, la reconfigurări ale concepției lui Piaget. Câteva dintre aceste teorii și modele vor fi prezentate în cele ce urmează. Riegel (1973, 1975, 1976) consideră că gândirea adulților are un caracter dialectic. Caracteristica esențială
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]