3,912 matches
-
Wiener s-a ocupat printre altele cu „mișcarea moleculară browniană”, integrala Fourier, analiza armonică, problema de calcul diferențial a lui Dirichlet și teoremele Tauber. Activatea lui depășește cadrul matematicii aplicative. Astfel caută să rezolve probleme apărute din cadrul fiziologiei, neurofiziologiei și geneticii, primește în 1933 premiul Bocher. Numele lui Wiener apare frecvent și în context cu dezvoltarea calculatoarelor, unde are contribuții importante. In 1940 găsește o soluție pentru rezolvarea parțială a ecuațiilor diferențiale. Cu toate contribuțiile lui deosebit de importante Wiener rămâne un
Norbert Wiener () [Corola-website/Science/308569_a_309898]
-
precum și cu celelalte clase sociale. Dar, conform doctrinei care stă la baza proletcultului, „revoluția proletariatului” este urmată de: În domeniul artistic, proletcultismul a produs, între altele, realismul socialist, iar în domeniul științei a dus la derive grave cum a fost „genetica proletară lîsenkistă”. În domeniile literaturii, teatrului și cinematografului a produs creații de „agit-prop” (alt cuvânt telescopat, format din comprimarea termenilor sintagmei "agitație-propagandă") sau de proslăvire a liderilor (fie personaje istorice reinterpretate, fie liderii comuniști) într-un stil care a fost
Proletcult () [Corola-website/Science/308657_a_309986]
-
(19 iunie 1926 — 08.03.2015) este un specialist în domeniul fiziologiei, biochimiei, geneticii și ameliorării plantelor, care a fost ales ca membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei. Membrul corespondent s-a născut la 19 iunie 1926 în satul Chiuit, județul Edineț într-o familie de țărani. În anul 1949 a absolvit
Constantin Moraru () [Corola-website/Science/307523_a_308852]
-
dezintegrează toată instalația. O confruntare finală cu Lavos se ivește, în care mai întâi grupul penetrează mai întai caracasa creaturii, și descoperă că Lavos a recoltat ADN-ul de pe planetă pentru propria evoluție și absorbit energia produsă. O dată ajunși în fața geneticii controlate a lui Lavos, ei îl confruntă în forma finală și distrug creatura. Sfârșitul jocului depinde de momentul în care jucătorul l-a învins pe Lavos, precum și de alte modificări minore. În primul sfârșit, membrii echipei își spun la revedere
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
urmat apoi un stagiu de specializare și doctorat în agronomie la Academia Agricolă "C.A. Timiriazev" din Moscova (1949-1952), cu teza "Sporirea productivității hibrizilor de grâu de primăvară" (1952). După revenirea de la Moscova, a fost încadrat ca profesor universitar de genetică și ameliorarea plantelor la Institutul Agronomic "Dr. Petru Groza" (1952) și la Institutul Agronomic "Nicolae Bălcescu" din București (1953-1974). În paralel, a funcționat și în calitate de director al Institutului de Cercetări pentru cultura porumbului de la Fundulea și al Institutului central de
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
Agricole și Silvice, devine primul ei președinte (1969-1981). În anul 1963 a fost ales membru corespondent Academiei R.P. Romîne, apoi în anul 1974 a devenit membru titular al acestui înalt for științific. Datorită meritelor sale incontestabile în domeniul agronomiei și geneticii, Nicolae Giosan este ales ca membru titular al Academiei unionale de stiinte agricole "V.I. Lenin" din Moscova (1972), membru al Academiei de agricultură din Franța (1972) și laureat al Premiului de Stat (1964). În perioada 26 iulie 1974 - 22 decembrie
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
dintre sensibilitatea la lungimea zilei și rezistența la ger a soiurilor și, în același context, considerațiile teoretice cu privire la mecanismul fixării condițiilor fotoperiodice. De asemenea, a efectuat cercetări și cu privire la rezistență la secetă a trifoiului roșu de Transilvania. Îmbinând cercetările de genetică vegetală cu economia agrara, Giosan a realizat lucrări care se referă la posibilitățile și căile de sporire a producției de cereale, la conducerea și planificarea agriculturii etc. El a elaborat, în calitate de coordonator principal, lucrarea "Agricultură României, 1944-1964", în care sunt
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
cereale, la conducerea și planificarea agriculturii etc. El a elaborat, în calitate de coordonator principal, lucrarea "Agricultură României, 1944-1964", în care sunt prezentate principalele direcții de dezvoltare a agriculturii României, precum și realizările obținute. Nicolae Giosan este autorul mai multor lucrări în domeniul geneticii, dintre care menționam următoarele:
Nicolae Giosan () [Corola-website/Science/306810_a_308139]
-
au fost acelea provenind din studiile comparative de morfologie ale speciilor existente și din studiul fosilelor (paleontologie). De atunci, dovezile provenind din aceste surse s-au acumulat pe măsură ce înțelegerea fenomenului a fost adâncită, în timp ce discipline ale biologiei recent apărute (ca genetica, biochimia, fiziologia, etologia și în special biologia moleculară) au furnizat puternice dovezi adiționale, care au confirmat primele concluzii. Cantitatea de informație despre istoria evoluționară stocată în ADN-ul viețuitoarelor este virtualmente nelimitată, savanții fiind capabili să reconstruiască orice detaliu al
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
doi:10.1126/science.1112699. PMID 16051794.</ref> Acești mutageni produc mai multe tipuri de schimbări în structura ADN-ului; unele fără efect, altele pot produce noi gene sau împiedica funcționarea altora. Studii efectuate pe Drosofila melanogaster (devenită model în genetică) arată că, dacă o mutație care schimbă o proteină este produsă de o genă, atunci acea genă poate fi periculoasă, 70% din aceste mutații putând avea efecte distructive, rezultatul fiind fie neutru, fie cu slabe efecte benefice. Pentru a contracara
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
domestice, pe de altă parte, pot fi considerate aceleași specii, ca alte soiuri de vaci sălbatice, gaur, iac, etc, deoarece acestea produc ușor fertil pui cu ei. Unii biologi spun ca evolutia s-a întâmplat atunci când o trăsătură cauzată de genetică devine mai mult sau mai puțin frecventă într-un grup de organisme. Alții spun că evoluția are loc doar atunci când apar noi specii. Modificările se pot întâmpla mai repede în organismele mai mici și mai simple. De exemplu, multe bacterii
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
ar fi grupa sanguină, riscul crescut pentru anumite boli sau multitudinea proceselor biochimice din celule. Cuvântul "genă", inventat în 1909 de botanistul Danez Wilhelm Johannsen, vine din limba greacă, "genos", română: origine, și este folosit de mai multe discipline, inclusiv genetica clasică, genetica moleculară, biologia evoluționistă și genetica populațiilor. Deoarece fiecare disciplină modelează biologia vieții în mod diferit, și modul de utilizare a cuvântului "genă" variază. Astfel, el se poate referi atât la partea materială, cât și la cea conceptuală. După
Genă () [Corola-website/Science/302179_a_303508]
-
grupa sanguină, riscul crescut pentru anumite boli sau multitudinea proceselor biochimice din celule. Cuvântul "genă", inventat în 1909 de botanistul Danez Wilhelm Johannsen, vine din limba greacă, "genos", română: origine, și este folosit de mai multe discipline, inclusiv genetica clasică, genetica moleculară, biologia evoluționistă și genetica populațiilor. Deoarece fiecare disciplină modelează biologia vieții în mod diferit, și modul de utilizare a cuvântului "genă" variază. Astfel, el se poate referi atât la partea materială, cât și la cea conceptuală. După descoperirea ADN
Genă () [Corola-website/Science/302179_a_303508]
-
anumite boli sau multitudinea proceselor biochimice din celule. Cuvântul "genă", inventat în 1909 de botanistul Danez Wilhelm Johannsen, vine din limba greacă, "genos", română: origine, și este folosit de mai multe discipline, inclusiv genetica clasică, genetica moleculară, biologia evoluționistă și genetica populațiilor. Deoarece fiecare disciplină modelează biologia vieții în mod diferit, și modul de utilizare a cuvântului "genă" variază. Astfel, el se poate referi atât la partea materială, cât și la cea conceptuală. După descoperirea ADN-ului ca material genetic, și
Genă () [Corola-website/Science/302179_a_303508]
-
1897 și 1898 în "Fortschritte der Medizin" și "Gazeta Lekarska" care au fost apoi publicate drept monografii speciale. Ei susțin idea că tipul modificărilor în celulele nervoase poate furniza informații despre influențele ce au avut loc asupra lor. Neurologia și genetica timpurie Flatau și Wladyslaw Sterling publică în 1911 un articol despre spasmul torsional progresiv la copii, în același an ca Ziehen și Oppenheim. Spre deosebire de lucrarea lui Oppenheim, articolul lor sugerează că afecțiunea este congenitală. În 1927, Flatau descrie primele cazuri
Edward Flatau () [Corola-website/Science/302849_a_304178]
-
Inițial, microbiologia studia numai procesele fizice, chimice și biologice legate de activitatea microorganismelor, pentru a putea folosi pe cele utile și pentru a contracara procesele dăunătoare omului. În ultimele decenii, domeniul de studiu al acestei discipline s-a extins prin genetica, biochimia și fiziologia microorganismelor. Încă din antichitate, oamenii de știință credeau că există niște făpturi mici, ce puteau cauza maladiile. De aceea, în multe regiuni mai dezvoltate (Roma, Grecia, semiții), existau norme igienice foarte stricte. Însă existența lor a fost
Microbiologie () [Corola-website/Science/302980_a_304309]
-
lui Stavrache. Firul epic al nuvelei urmează linia unei compoziții clasice și conturează treptat obsesia lui Stavrache și evoluția ei spre nebunie. Caragiale compune astfel un destin tragic printr-o detaliată analiză psihologică, sugerând în același timp o tară ereditară, genetică ce se manifestă în structura psihică a fraților Georgescu. Începutul nuvelei este o adevărată expozițiune, în care se prezintă datele esențiale ale celor două personaje și împrejurările care le determină destinele. Timp de doi ani, o ceată de tâlhari, „spoiți
În vreme de război () [Corola-website/Science/298997_a_300326]
-
65% din ARN ribozomal și 35% din proteine ribozomale (cunoscute și sub numele de ribonucleoproteine). Rolul lor este de a decoda ARN mesager pentru construcția lanțurilor polipeptidice din aminoacizi aduși de ARN de transport. Ribozomii construiesc proteinele necesare pentru informația genetică conținuta în ARN-ul de transport. Ribozomii liberi se găsesc suspendați în citosol (partea semifluida a citoplasmei), pe când ceilalți ribozomi sunt legați de reticolul endoplasmatic rugos, dându-i acestuia aspectul caracteristic. Cum ribozomii sunt alcătuiți majoritar din ARN, se crede
Ribozom () [Corola-website/Science/304483_a_305812]
-
prin împerechere la porunca continuității impusă de Fire - cum avea să spună despre Dragobete - , la a cărei abatere ea însăși se răscoală printr-o dezlănțuire a simțurilor care o cer când cutcurigi, bozoței și ghiocei sparg gheața ca să înflorească" (Din genetica inspirației lui Brâncuși); iar în cealaltă parte, cu mirare și avidă curiozitate cutreieră străzile Craiovei, se oprește în Gară - loc de întâlnire și răscruci al tuturor -, ia seama mulțimii grăbite din gară și învălmășite în piață, își lipește privirea pe
Vasile Georgescu Paleolog () [Corola-website/Science/304134_a_305463]
-
Brodie (2010), memă este o unitate de informatie care se poate transmite prin comunicare și care infl uențează compor tamnetul uman. Termenul de memă include o legătură între evoluția culturală și evoluția biologică. Memă și memetică sunt analoage genei și geneticii. Memetică, noțiune ce utilizează conceptul de memă, presupune comportamentul unor coduri și scheme informaționale și corespunde, în acest fel, unei științe proprie memelor, al căror obiect de studiu este tocmai evoluția culturală a fenomenelor în timp. În acest context, patrimoniul
Memă () [Corola-website/Science/304443_a_305772]
-
Johann (n. 20 iulie 1822 — d. 6 ianuarie 1884) a fost călugăr augustinian și cercetător științific, cunoscut ca fondator al geneticii. s-a născut la Heizendorf (astăzi cartier din Vražné) Odrau (astăzi Odry, în Cehia), într-o familie vorbitoare de limbă germană și a fost botezat la două zile după naștere. A fost fiul lui Anton și Rosine Mendel și a
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
sale în 1866 în jurnalul societății a avut un impact slab, fiind citată doar de trei ori în următorii 35 ani. După ce și-a completat lucrarea despre mazăre a revenit la experiențele cu albine în scopul dezvoltării cercetărilor sale privind genetica animalelor. El a produs o rasă hibridă de albine, dar nu a reușit să redea un tablou clar despre transmiterea caracterelor ereditare la albine, din cauza controlului complicat al comportării reginei albinelor. A mai descris noi specii de plante, supranumite prescurtat
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
Shannon a înlocuit complet metodele "ad hoc" folosite anterior. Vannevar Bush i-a sugerat lui Shannon să lucreze la dizertația sa la Cold Spring Harbor Laboratory, finanțat de Institutul Carnegie condus de Bush, pentru a dezvolta relații matematice similare pentru genetica mendeliană, ceea ce a avut ca rezultat teza de doctorat a lui Shannon din 1940 de la MIT, "O algebră pentru genetica teoretică." În 1940, Shannon a devenit "National Research Fellow" la Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton, New Jersey. La Princeton
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
sa la Cold Spring Harbor Laboratory, finanțat de Institutul Carnegie condus de Bush, pentru a dezvolta relații matematice similare pentru genetica mendeliană, ceea ce a avut ca rezultat teza de doctorat a lui Shannon din 1940 de la MIT, "O algebră pentru genetica teoretică." În 1940, Shannon a devenit "National Research Fellow" la Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton, New Jersey. La Princeton, Shannon a avut ocazia să discute despre ideile sale cu oameni de știință și matematicieni influenți, cum ar fi Hermann
Claude Shannon () [Corola-website/Science/312635_a_313964]
-
cu cuantificarea informației. La începuturi teoria informației s-a dezvoltat în direcția găsirii unor limite fundamentale ale compresiei datelor și comunicațiilor de date. Apoi, cu timpul, teoria informației s-a lărgit, găsind aplicații în multe alte domenii, inclusiv neurobiologie , evoluție , genetică , ecologie , termodinamică , calculatoare cuantice, detecția plagiatelor și alte discipline care implică analiza datelor și exploatare de date ("data mining") . O importantă măsură în teoria informației este entropia informațională, mărime de regulă exprimată prin numărul mediu de biți necesar pentru stocarea
Teoria informației () [Corola-website/Science/312652_a_313981]