4,151 matches
-
un singur dor etc. Drumul până la Casa de Cultură a fost destul de anevoios. Am luat-o pe Mârzasca, o străduță În pantă, care scurta drumul, cât de cât. Ne aflam În plină iarnă și o iarnă nu prea blândă. Dimpotrivă! Gerurile de - 25 grade au persistat vreme de opt zile.Totul era Înghețat și nu-ți ardea să te plimbi fără rost pe străzi. Nu știai cum să ajungi mai repede acasă, la adăpost și la căldură. Au urmat și zile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Îmi aparții, trandafirule, ca tot ce există pe lume, și cum ar putea poetul să-nchidă ochii În fața aprinsului tău pocal, să-și ferece inima nepăsător la parfumul tău. Puternic ești, trandafirule: am văzut zăpada căzând În grădina mea: de ger, viața Încremeni, ramuri se frânseră, În arborii-nalți, numai tu dăinuiai...” “Trandafirule, harnică floare, Prin trufia ta plăsmuiești parfumul Și explozia ta purpurie sau albă: Toată iarna scormonești În pământ, Dezgropi minerale, minerești, scoți foc, Din străfunduri și apoi te
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ce-ncurcă inocența și-n viața omului apare când lenea și cu somnolența - s un trai fără piper și sare. Sunt nori care pătează cerul, ne-ntunecă în mod perfid și ușa vieții ne-o închid ca florilor, spre iarnă, gerul. Umblam prin gânduri și în vis; în simțuri soare, și ce bine-i în spații de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n care August este luna de miere și-a mirare, viața pe creste-i ca
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Sfârșitul lumii...dar... Vârtejuri de vifor, zăpadă înaltă sub ea lumânări și candele-aprinse, oamenii cu puterile învinse cred că se duc pe lumea cealaltă... și unii s-au dus printre rugăciuni și suspine, alții, venind pe căi bănuite, prinși de geruri între cuțite, nici n-au mai apucat să se-nchine. Stau morții în case, n-au cum să iasă, în plasă viii și așteaptă rândul... Moartea albă și-ascute o coasă cu care taie speranța și gândul. Rămâi uluit de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
au grăbit să coboare. După ce și ultimul pasager a ajuns jos, pe scările vagonului de clasa a treia s-au ivit doi bărbați îmbrăcați ca vai de lume în plină iarnă!... Frigul din vagon nu se putea compara totuși cu gerul de afară, care le a tăiat răsuflarea... Aproape fără să-și dea seama și-au întins mâna... Când s-au văzut jos, Dumitru a vorbit mai mult în glumă, dar spunea un adevăr: ― Măi Stafidă, grele zile am ajuns! Să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
troienele adunate din belșug - a vorbit un artilerist din celălalt capăt al vagonului. ― Problema n-ar fi troienele, ci dacă locomotiva are un plug în față și dacă îi va ajunge mangalul, pentru că s-a lăsat și un puișor de ger ca la Bobotează - a intervenit un alt artilerist, de lângă Dumitru. ― Uite că ne-am luat cu vorba și nimeni nu s-a dus să-și ia apă. Nu vă bazați pe rachiul sau pe vinul din traistă, fiindcă astea nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
însera. Un soare stacojiu își lua rămas bun de la cea de a doua zi petrecută în așteptare de cei chemați sub arme... ― Ia uitați-vă ce soare roșu, oameni buni! - s-a auzit un glas. ― Asta înseamnă că va fi ger zdravăn. S-ar putea ca la noapte să ne cam zgribulim de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Irinuța se întorcea la han adusă de lotru mai mult în brațe... Târziu, când slugile terminaseră treburile prin curtea hanului, s-a trezit și hangiul. Nu-și dădea seama cum de a dormit atât de mult. „Oare m-a pătruns gerul de ieri atât de tare? Sau...” - se întreba, căutând să-și aducă aminte dacă nu cumva aseară n-a scăpat-o din ochi pe hangiță măcar o clipă. Îndoiala și întrebările nu și dădeau rând... Seara, înainte de a se culca
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
i-a spus hangiței: ― Mâine mă duc la Huși, să aduc Busuioacă de Bohotin. Merg cu sania pădurarului, fiindcă el trebuie să fie musai la stăpânire. Așa am să scutesc caii de un drum atât de lung și pe un ger ca aista. Am să lipsesc vreo trei zile. Să ai grijă ca slugile să nu-și facă de cap. Să nu adape caii cu apă de la fântână, ci din cea ținută în butoiul din grajd. ― Nu duce grijă, că la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mâna la jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai este nici un mușteriu. Au să vină ei peste vreo șase zile, când se întorc negustorii de la Galați. Da’ hai înăuntru, că îi ger nu șagă”. „Da’ unde-i taică-tu?” „Păi, nu prea știu. A plecat după niște vin. La Cotnari parcă...” „S-a dus singur?” „Nu. Zicea că merge cu sania unui văr de-al lui. Caii noștri îs în grajd”. Lotrul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vorbă. „Uite că mă pedepsește Dumnezeu. Vai de păcatele mele! Dacă?...” - nu și-a mai putut duce gândul până la capăt, fiindcă s-a auzit glasul unor mușterii. Niciodată aceștia nu sunt mai gălăgioși ca iarna. Mai ales când afară-i ger aspru... Îndată a intrat Petruță: „Mamă Irinuță, a venit... jandarul cu încă un om”. La auzul acestor cuvinte, chipul hangiței s-a albit ca peretele. „Ce mă fac dacă jandarul vrea să merg cu el în bucătărie?...” ― Aaa! Care va-să-zică
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Viscolul” lui Alecsandri. Și adio baterie! - l-a luat la vale „țârcovnicul”, cum l-au poreclit pe cel care acasă era cântăreț bisericesc. ― Dacă mă leg de tun, omătul care mă acopere are să-mi țină de cald. Dacă dă un ger de cel rusesc get-beget, atunci să te văd cum îți clănțănesc dinții, flăcăule! ― De câte zile stăm aici fără nici un ordin? Se întâmplă ceva, fraților - a vorbit Todiriță. ― Cred că auziți și voi cât îi noaptea de lungă - și lungă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce de beldii de un stat de om se ridică pe malul șanțului de colo? ― Unde, mă, că nu văd? ― Între copacii din spatele tău. Om mai rupe apoi câteva crengi de ici de colo, că până la urmă pe așa un ger or arde și gătejele verzi. Când a sfârșit de vorbit, se și afla în fața căpitanului, raportând ce doresc oamenii să facă. ― Dacă reușiți să aprindeți un foc n-ar fi rău. Avem noroc că e ninsoare deasă și nu se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
acum știi! Mi-e rău, a zis ea. Nu era singura căreia îi era rău. După asta, de fiecare dată când mă îmbrăcam sau mă dezbrăcam, evitam să mă uit în oglindă. Din fericire, era luna februarie și era un ger de crăpau pietrele, așa că, până și în pat, puteam să port bluze pe gât cu mâneci lungi. Pe parcursul celor două zile, am avut numai vise îngrozitoare. Mi-a revenit visul meu favorit, acela cu „e cineva înfricoșător în camera mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ca niște bravi eroi, dar, nu mică le-a fost mirarea, când tatăl lor îi luă la rost: De ce ați dat drumul fiarei din peșteră? Tată, dar e o biată bătrână. Ce putere poate să aibă? Pe această ființă a Gerului și a Întunericului, am ferecat-o în Peștera Uitării, rosti, cu semeție, bătrânul părinte. M-am întors și voi rămâne veșnic! hohoti Baba Iarna. Mi-ai jurat credință veșnică, murmură fostul haiduc. Doar cât vei trăi, răspunse Baba Iarna și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
bucurând copiii și înveselind casele gospodarilor dornici de petrecere. Nici Baba Iarnă n-a rămas datoare. Pentru jertfa moșului Dumitru, a hotărât să-și plimbe singură cojoacele, întorcându-se, în fiecare an, în Peștera Uitării, istovită de izbiturile Crivățului, tăișul Gerului și de atotputernicia mantiei albe a omătului. Legenda Sângeapului A fost odată ca niciodată. Era în vremea împăratului Cremene, când jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar uriașii se luptau pentru supremație pe planeta Pământ. Trăia, în acele timpuri, un bătrân
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
s-o observ din față, cu scurtă de piele maron și cizme până peste genunchi. Sprijinită de faianța roșie, parcă adormită și ea de căldură, trage nervos fumuri scurte și dese din țigara care-i tremură între degetele roșii de ger, cu unghiile vopsite în culoarea solz-de-pește. Nu se poartă cu capul acoperit, părul șaten-închis în valuri peste haină, de fapt exact ceea ce m-a atras la ea privind din stradă, nici n-ar suporta vreun acoperământ. De când ea s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Înainte de a ne Înfrupta din bunătăți! - De acord, Îmi șoptești tandru, la ureche. Ieșim. Albul zăpezii ne orbește. În liniștea care ne Înconjoară, se simte doar aburul cald care iese odată cu respirația noastră pe care Îl taie ca un cuțit, gerul. Încă mai ninge molcom, cu fulgi mari și deși. Mă uit În sus. Dansul lor parcă seamănă cu niște Îngeri minusculi care vin spre pământ, Însoțiți de o muzică divină. Simt mâinile tale cum mă cuprind Într-o Îmbrățișare tandră
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
să se fi făcut prieteni. Mai venea sângerând câte-odată din codru, dar știi cum e... când bagi mâna în gura lupului. Asta până a căzut iarna. Se așternuse zăpadă multă și mureau sălbăticiunile pe capete de foame în viscol și ger. Lupul crescuse, se înzdrăvenise și cred că voia să se întoarcă la haită, dar nu era primit că mirosea a om, așa cum nici Codruț nu mai putea sta printre oi că începuse să i se schimbe mirosul ca după fiară
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
împins cărăușitul pe niște piscuri - sau mai degrabă în niște râpe - jalnice, de negândit, deși nu s-ar fi zis că eram cele mai oropsite ființe din oraș. Nu vreau să mă martirizez cu orele de stat la coadă pe ger sau zăduf, noaptea, în zori, la prânz și seara, pentru că aproape toate femeile din România au făcut asta. N-o să deplâng aici cum mi-am irosit ani buni din viață meditând, adică predând literatură română pentru bani sau carne, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Scânteii, cu prea multe țigări, cu ochii lăcrimând de la neon pe litere corp 7, în pagini „festive“ pline de modificări de la „foruri“, cu veșnicele discuții despre mâncare, cu votca cinstită cu tipografii la sfârșitul zilei în secretariatul tehnic. Se anunță geruri și viscole. Obligațiile sărbătorilor - o oboseală în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
să bem apă“, adică să ne fâțâim pe coridor în față la a XII-a B, dar n-am văzut pe nimeni. Or fi fost la chioșc, dar nici chiar așa de ahtiate după ei nu suntem ca să ieșim în gerul ăla. Așa că am revenit în clasă și am ținut un congres despre cu ce să ne îmbrăcăm diseară. A reieșit că nu pot lua rochia albastră: aia merge numai cu pantofii bulgărești și exact așa o pereche are și Dana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
apucat, dar, de când m-am mai înălțat și eu copăcel, a început să se simtă Fratele cel Mare și stă cu ochii pe mine ca pe butelie. Ajungem în dreptul lui Y4, e deja un fel de lumină cenușie și un ger de facem aburi la gură când râdem. Nu-mi vine să cred ce-mi văd ochii: în fața alimentarei Pescărușul zac înșirate pungi de un leu cu sticle de lapte și, între ele, câte o umbră nemișcată, care le păzește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
zilele în care mi-aș dori să redevin copil... VACANȚA DE CRĂCIUN Sunt convins că și voi sunteți emoționați, la fel ca mine, când se apropie iarna și se vorbește despre vacanță. Știm că iarna este un anotimp supărător din cauza gerului, în primul rând, dar și din cauza zăpezii dacă este viscolită. Cu toate acestea, o așteptăm cu înfrigurare. De ce? Pentru că... Iarna-i rece, friguroasă, Cu zăpadă peste tot... Dar, să stau ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
e mai convenabil. Mi-ar plăcea însă un loc retras. ― O, cunosc atâtea... Sânt tufișuri cu bănci într-adins ascunse. Sau mai bine într-o cârciumioară, vorba cântecului... ― Drept să-ți spun aș prefera decorul de iarnă. Grozav îmi place gerul. Dar, știi, un ger să crape pietrele. ― Hm, ai gusturi bizare. Ce zici, domnișoară Deleanu, pe când te aștept? ― La 6 ianuarie... ― De-ce tocmai atunci? ― Fiindcă e Bobotează, când se lasă gerurile mele preferate. Adică peste vreo zece luni. Deși
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]