4,325 matches
-
de pietoni cam tîrziu puțin. Dau puțin înapoi, este ceva? Nu, primesc răspunsul soției. Între timp sosește un Renault 4 și-l gongănesc puțin. Scandal în două limbi, română și arabă. Așteptăm poliția, spun eu calm. Cunoșteam psihologia băștinașilor, veșnic grăbiți, și scot un ziar cît un cearșaf, adus din Algeria. Încep să citesc, aparent calm, dar fierbeam și eu și fratele meu Victor de nerăbdare. Citești? mă întreabă arabul. Da, n-am reușit să-l citesc ieri. Profit de ocazie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
totul. Nu doresc masă, nici cafea, vreau să ne așternem la drum. Mașina pare că orbecăie prin Atena vreo două ore, dar, surprinzător, nimerește autostrada. O dată ieșită la larg, începe a fornăi și roiește și ea vioi printre celelalte mașini grăbite. Viteza crește, se enervează și lasă în urmă, cu buzele umflate, tot felul de mașini de lux. Mă simt în siguranță datorită unei ținute de drum excelente. Pe marginea drumului observ locuri marcate cu cruci pe niște cutii în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ales" al poporului... spune compañera. Ne întoarcem la aeroport. Nori negri, grei, s-au adunat peste Holguin. Fulgeră și trăsnește. V-am adus ploaia, țipă ambasadorii. O, nu, nu cade nici un strop, așa-i de fiecare dată, spune guvernatorul. Decolăm grăbiți. În urmă lăsăm o lume fascinantă. O lume născută din Spania, Africa și Cuba, pe care noi o înțelegem atît de superficial. Și, mai ales, puțin. Mulțumim Ministrului care ne-a oferit aceasta zi. Dar nimeni n-a înțeles sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
marea aventură peste Atlantic. Privesc în ea și abia dacă s-a umplut pe jumătate. Cu statuete din lemn de abanos sau guayacan. Fiecare are o etichetă cu numele destinatarului. Mai mari sau mai mici, sculpturile sînt rezultatul aceleiași tehnici grăbite, orientate spre profit. Mai toate reprezintă femei senzuale, născute de Continentul Negru, cu deformări ce pe acolo sînt privite ca atuuri ale frumuseții. Pe un raft am o copie după o piesă găsită la Cucuteni. Este un fel de pahar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că știu, că emană miresme subtile, când, de fapt, miros a Google de la o poștă. Cultura de internet amenință să devină cultura viitorului. Ea face victime încă de pe bă ncile școlii, dar se instalează, vanitos, și în creiere mai tomnatice, grăbite să vândă ceea ce n-au cumpărat niciodată. Îmi pică ochii, din când în când, pe verbiajul bălțat al unei mici vedete de televiziune, pentru care laptopul pare să fie mamă, tată, frate, prieten și, probabil, iubită. Din instrument util, calculatorul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Peste tot în lume unde se practică excizia sau circumcizia (și de multe ori aceste tradiții merg mînă în mînă), rațiunile profunde par să fie aceleași : cînd a instaurat distincția dintre sexe, Creatorul nu și-a făcut bine treaba ; prea grăbit, neglijent sau deranjat în munca sa, a lăsat la femeie o urmă de masculinitate, iar la bărbat o urmă de feminitate. Ablațiunea clitorisului și cea a prepuțului au drept efect desăvîrșirea lucrării, debarasînd ambele sexe de o impuritate reziduală și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
fetele.. deci era deja un sâmbure.. se putea încropi mai usor un tablou românesc..dar cum să se cheme... La internat, colegul nostru Valceanu știa din plăcerea de recita o serie de monologuri din Toparceanu printre care și Balada chiriașului grăbit, iar Ortizie Bravescu, când venea pe la noi, aducea diferite scheciuri umoristice care se puteau ușor prezenta. Tot în acea perioadă unii băieți începuseră a practica gimnastică acrobatica și căutau să facă și alte noi figuri...între ele era „triplul salt
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
posesori de vinuri bune... Se vede treaba că vechii traci erau deja niște cunoscători. Și dacă la autohtonul pelin al trecerii primei treimi a anului adăugăm obligatoriile „ierburi amare“ ce Însoțeau Paștele Vechiului Testament, oarecum apropiat În timp, deși mai grăbit, căci În Mediterana primăvara vine mai repede, am putea atribui amarului o doză de transcendent. Dulce și transcendentală amăreală pe care o oferă Însă și banala păpădie, a cărei modestie fizică e desigur compensată de un primat În transcendent. Cui
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atâta creier cât Cro Magnonul. Aceeași inteligență, doar că prelucrăm cu ea tot mai multă informație, adunată de atunci Încoace. Și Încă unul: Nu trebuie să confundăm viața, În ansamblul ei, cu o specie. Căci În evoluția ei tot mai grăbită, viața sacrifică pe cei, speciile, care nu mai corespund; iar specia, și nici cea umană nu face excepție, caută să se conserve. Ea vrea nemurirea, și e destul să constatăm consecvența, istorică și geografică, a miturilor care o menesc. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
e viață pe Pământ. Neutralizarea antitezelor este deci o lege a lumii, aplicată Însă de Natură cu măsură: aceea a evoluției. Ceea ce noi, și generos o scuz prin insuficienta cunoaștere a ce ne Înconjoară, nu prea avem. După cum suntem și grăbiți, uitând să respectăm stadiul evolutiv propriu, și sărim calul. Și mă Întreb, atunci când un proaspăt proprietar de pădure doboară un arbore: știe, nu că și-a ucis propriul frate, dar că a dezechilibrat o lume? Cum? Să privim un munte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ambele fiind totuși de calitate; unul vrea un cal iute, pe când altul unul puternic. Cam greu pentru voi a Încerca, Într’o atât de mare diversitate, aceea pe care o bănuiți În spatele exemplelor, mai ales de când ați devenit tot mai grăbiți și, Încă, mai puțin atenți și cunoscători inclusiv În ce vă privește; dar, ați „Împăcat capra cu varza“, diversitatea cu comoditatea, de când v’ați procopsit cu noua modă, igiena, adică a cumpăra o marfă frumos și steril ambalată, dar din
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acest sens seamănă a utopie. N’aș fi primul, a căzut În acest păcat chiar Platon... Și, sperând că nu veți trage În „pianist“, să furnizez exemplul. Nimic altceva decât presa, hrana spirituală cea mai la Îndemână Într’o lume grăbită, care n’are răbdarea de a aștepta sedimentarea evenimentului. Ah! M’a luat gura pe dinainte: Sedimentarea e ceva chiar rapid, ca separarea nisipului de apa În care a fost suspendat. Ar trebui mai degrabă să cobor la coloizi, unde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu concep să devină o profesiune ceea ce este de domeniul credinței 144. Pentru a vorbi de dragostea dintâi, exuberantă și melancolică, a poetului, ar trebui să ne imaginăm totul cinematografic, de sus și de foarte departe. Spiritele moderne, prin excelență grăbite, abia de au timp să înțeleagă incursiunile eminesciene în țara florilor neatinse, unde Iarba-i moale, stuful mare/ Nu te vezi [din el] călare 145, în țara fânațului care n-a văzut niciodată coasa. Se poate ușor închipui cum, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cunoscut însă, "Ghiță" Mărgărit își păstrează loc de invidiat. Lucian Raicu spune, într-un interviu acordat lui Const. Coroiu: "Generația mea, în frunte cu Labiș, îi datorează enorm. Această datorie nu va putea fi niciodată plătită. Într-o epocă de grăbită neglijare a valorilor de cultură, cum a fost aceea în care am deschis eu ochii, Mărgărit ne-a trezit la realitate". Mărgărit a murit ca vai de el, la Sanatoriul TBC de la Bârnova, și-i îngropat în cimitirul ofticoșilor din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
catolicism! Ce va fi fost în sufletul ei, nu se va ști niciodată. În actul de căsătorie este trecută filia Georgii Eminowicz steaua lui Eminescu încă nu ajunsese la zenitul prețuirii unanime. Aglae a murit în 1900. După o înhumare grăbită, osemintele i-au fost mutate în cavoul aristocratului soț. De unde, autoritățile ucrainene de la Cernăuți au găsit de cuviință să le scoată. Cavoul a fost revândut unui potentat local. Rămășițele Aglaei au ajuns la groapa de gunoi a cimitirului. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
tuș negru ("În sătucul dintre brazi") sau cu cerneală colorată, ca în cazul traducerilor (nu știu prin intermediul cărei limbi) din poeții Kung Fu Dse, Dshuang Dsi, Li Tai Pe. Versurile românești, fluente și expresive, au indus în eroare pe cercetătorii grăbiți ai manuscriselor de la Mălini. Într-o revistă lunară de cultură, strofele lui Liu Tzeau erau prezentate drept "poem inedit de Nicolae Labiș" (" Da, scumpa mea, luna e nespus de frumoasă / Valul, în coastele lotcii încheagă un cântec, / Buzele tale mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de-aveam timp? Acum mă mir. / Pe vremea când umblam pe jos / Totul mi se părea frumos / Și n-aveam timp de tânguit..." ș.a.m.d. E-un text polemico-nostalgic care circulă pe internet (Cartenet 08) și denunță tarele urbanizării grăbite, dacă nu chiar forțate. Antiteza fiind, la rândul ei, forțată. Noua identitate, urbană, conferită unor indivizi peste noapte, i-a scos din universul rural, spre a-i transporta într-un spațiu ce nu și-l pot asimila organic până la capăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mecanic." Rămâne "în marginea banalului". Voiculescu: scrieri "searbede, neostenit declarative și, pe alocuri, de-a dreptul banale (...) procedee stilistice infantile, nule sub raportul eficacității estetice". Matei Caragiale, Gib Mihăescu, Camil Petrescu: "promisiuni suspendate, izbânzi întâmplătoare, fulgurații, focuri de artificii, abandonuri grăbite, sub povara gloriei premature". Iorga: "erudiția lui deșănțată și umilitoare, narativitatea lui destrămată în paranteze interminabile (...) erudiție inutilă, livrată lent și vărsată vrac". Noica: "exagerări simpatice, naivități savante, extrapolări confuze, incitante și strălucitoare, nu au rămas din păcate în zona
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sunt în țară, Tu stai în stradă pe-orice vreme. Tu ești chemat, dai ajutor Că tot armata e în frunte Ca să-și ajute al său popor. În soare, ploi și ger și vânt Răspunzi de toate câte sunt. Șoferi grăbiți, de trec în goană, De tine sunt c-un semn opriți. Iar când se-aude de război Armata pleacă în convoi. Tineri și fete militari, Ei lasă totul în urma lor. Părinți, soții, soți și copii Iar de se-ntorc, ei
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
apei și lăsând în urmă o dâră lungă de valuri înspumate, ce se micșorau și dispăreau hăt în urmă, la capătul opus al acestei cărări prelungi. Avionul a aterizat la Copenhaga pe o ploaie mocănească. De-ndată ce-am coborât, grăbiți și zgribuliți, ne-am trezit într-un aeroport uriaș din beton și sticlă, încastrat în grilaje metalice. Părea un oraș cu mai multe etaje, concentrat, cu zeci de holuri, chioșcuri, ghișee, magazine, un inimaginabil labirint prin care ne-am strecurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
îndrăzneam să ghicesc răspunsul, continuă: Să vezi... întâi și-întâi, pe la orele șase, șase fără un sfert, a coborât de la etajul trei grăsunul Stupcanu, controlorul de la vama Siret, care trebuie să fie acolo la șapte fix. L-am auzit călcând grăbit și ieșind valvârtej, trântind, ca de obicei, ușa de la intrare, deschizând portiera mașinii, apoi ambalând motorul și demarând în viteză... N-am apucat să citesc o pagină întreagă și, de la ultimul etaj a coborât doamna Murărașu femeia aceea înaltă, subțire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dăruiește câte-o iconiță, și-mi zice: Părintele Cleopa e de pe-acolo, de pe la dumneavoastră. A fost la mănăstirile din zona Neamțului. Un călugăr adevărat, înțelept și sfânt!... Rămâi sănătoasă, Cecilia!, zice "șeriful". Ne pare tare rău că sunteți așa grăbiți, tăicuță, zice ea. Ne-am urcat în mașină și-am plecat. "Șeriful" tace. Privește undeva, în interiorul ființei sale. Ne lasă parcă anume oleacă de răgaz să așezăm în tainițele ființei noastre și imaginea Mănăstirii Șag, cu chipul palid și atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ori la noi. Că el a fost operat. Apoi, noi am plecat la gară. El s-a îndreptat spre locuința sa. Era ziua. În dricul zilei. Bițu traversa strada mare, pe locul marcat, pe zebră, cum se zice. Un elev grăbit, cu prietena, într-o mașină de lux, gonind zorit spre pădurea Ilișești, la un grătar cu alți colegi, a accelerat în loc să frâneze. L-a lovit din plin cu aripa mașinii în șold și cu oglinda retrovizoare din față, între coaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să fie medic sau să mai aibă puțin. E vorbăreț și vesel și, deși nebărbierit, cămașa și canadiana asta din tercot verde de pe el arată aproape noi. Ne-am recunoscut din prima privire și el nu s-a arătat deloc grăbit, iar eu ce să mai fi zis? Că-s grăbit de nu se poate, nu-mi mai văd căpățâna de treburi, prietene, am familie grea... Ba fără doar și poate că eu sunt cel care atârnă de el, În canadiana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
-i văd, nu mai există pentru mine, eu nu sunt neam de tubari, salahori și ciobani. Ortansa a rămas stând turcește În iarbă Între mine și Andrei și nu se pregătește În nici un fel de plecare și n-arată deloc grăbită. Mă trag și mai aproape și mă ridic În capul oaselor În fața ei, pe locul de unde a plecat Viorel. Atunci am auzit scandalul din casă. Chiar nu-mi Închipuisem că vor ajunge vreodată să zbiere unul la altul În halul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]