5,257 matches
-
sentimentelor și ocupațiilor sale efective, a maladiilor sale; să ni-l amintim aici pe Wilson, bîntuit de nebunie, pe Pompidou, hărțuit de teama morții. Dar amîndoi au continuat să conducă, unul Franța, celălalt Statele Unite, fără ca masele să fi avut vreodată habar de oamenii reali care le conduceau. Prin coerența și forța lor de iluzionare, imaginile astfel create hrănesc frica și înlătură din rădăcină posibilitatea oricărei discuții. Aceasta este însăși condiția prestigiului. Căci "prestigiul pus în discuție deja nu mai este prestigiu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Giscard d'Estaing. Cu toate astea, subzistă o mică diferență: dacă de Gaulle l-a citit pe Le Bon și în mod cert a preluat o serie de principii propuse de autor, d'Estaing nu a avut în mod clar habar de Tarde. Dar să ne înțelegem: nu încerc deloc să susțin că cei doi psihologi i-au inspirat pe cei doi președinți iar aceștia nu au făcut altceva decît să le aplice ideile. Pur și simplu pretind că soluțiile lor
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fost cu prietenul meu. I: Cât timp ați fost prieteni? S: Cu douăzeci de mii de pauze - am fost împreună cam un an și jumătate. I: și cum a fost bacalaureatul? S: Foarte presant. Astăzi sunt dezamăgită de prestația mea, habar nu am de ce, dar aveam așteptări mai mari. Nu știu ce s-a întâmplat de am luat asemenea note. Am fost dezamăgită. După toate aparențele, aveam emoții la examene pe vremea aceea. De exemplu, la matematică, punctul meu tare, luam tot timpul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
sale. Prima este amintirea timpurie a morții surorii ei (un episod care va fi interpretat din mai multe unghiuri pe parcursul acestei cărți) și a doua se referă la dezamăgirea produsă de notele obținute la bacalaureat: „Astăzi suntdezamăgită de prestația mea, habar nu am de ce, dar aveam așteptări mai mari. Nu știu ce s-a întâmplat de am luat asemeneanote”. În fine, combinarea celor două aspecte ale impresiei globale asupra poveștii Sarei - natura sa pozitivă și cea relațională - își găsește cea mai puternică și
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
Dintr-o scînteie se ațîță focul. Și I-a căzut mîrlă pe pîrlă. I-a căzut la inimă tronc, Ca cloșca pe oau clone. Ș-apoi, Dragostele prenoite Ca bucatele-ncălzite. Este și dragoste: Eu leșin, mor pentru tine, Și tu habar n-ai de mine.” Este o morală În aceste propoziții? Una impersonală și sănătos sceptică: aceea pe care o aflăm și În operele folclorice care au răspîndit, de pildă, imaginea femeii perfide sau imaginea bărbatului neghiob. La Pann primează, cum
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ce nu cu mult timp înainte fusese proaspăt dat cu var, striat de pete verzui cu rămășițe de lipici solzos. Tarantule strivite la prima lor sosire? Sau ce altceva? Straniu, în orice caz, părea că nimeni n-ar fi avut habar sau că n-ar fi trebuit să bănuiască ceva despre acea Sectă a regelui. În schimb, atât el cât și ceilalalți tovarăși de călătorie se lămuriseră că și cei din satele învecinate știau de ravagiile făcute de tarantule, deși dinadins
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puțin. Și, în orice caz, nu pentru lumea noastră cu trei dimensiuni. Cosmina rămase cu furculița în aer. Împinse farfuria spre mijlocul mesei, semn că altceva i se părea important. — Îți plac dragonii... spuse ea, uitând, pentru o clipă, că habar n-avea cu cine stă de vorbă. Când eram mic, profesorul de matematică ne-a spus o poveste. Vrei să ți-o spun ? Cosmina încuviință, sprijinindu-și coatele pe masă. — De fapt, nu eram chiar mic, eram la liceu. Învățam
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
e asta, le am și eu pe ale mele, dar n-am vrut să le spun acolo. Să nu pară că-i dau dreptate emigrantului... Ce s-a întâmplat ? Era colțul aleii, Cosmina se opri, retrăgându-și, încet, brațul... — Sincer, habar n-am. M-a chemat șeful și mi-a spus că mă trimite o vreme la Sighetu Marmației. — De ce tocmai acolo ? — Mă detașează la biroul din Ardeal al ziarului. Vrea să scriu despre minele de cupru care se închid. Pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o termin... Acum zice că mai poate să aștepte... Și ce-o să faci ? — Nu știu... Nu-i spun nimic bătrânului... Oricum, nu am mai mult de două-trei întâlniri. Îmi iau concediu fără plată. Poate emigrez și eu... — Ești nebun ? Unde ? — Habar n-am... departe... în lumea mea... În fața porții, Cosmina se opri să se uite în lungul aleii. Ar fi vrut să-l întrebe ceva, dar însoțitorul ei de vizavi își asculta tăcerile în altă parte. — Bând, spuse bolnavul, care, cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chior ? Dar, văzând tresărirea bătrânului, tăcu. Înseamnă că voiau numa’ să ne pună pe fugă... adăugă Coltuc. De ce să se încurce cu unii ca noi... ? — Om fi și noi buni la ceva... cugetă Costică. Tu ești mai nou pe-aici, habar n-ai ce înseamnă să te ducă la secție... — Sunt și ei oameni, insistă Coltuc. — Păi, tocmai că sunt oameni... Cui, pana mea, îi place să spele veceuri și dușumele ? — Nimeni nu freacă dușumelele mai bine decât un orb, proclamă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
țigara. Așa îl apucă mereu primăvara și toamna, îi lămuri. Nu știe dacă e pasăre călătoare sau nu. Acuma încă-i bine, toamna e mai rău. Primăvara, păsările migratoare vin încoace. Toamna nu știe dacă să plece sau nu... — Unde ? Habar n-am, recunoscu Bunelu și privirea goală a lui Mierlă nu-l ajută. Prin Zanzibar sau cum i-o zice... Când îl apucă e nasol... Trebuie să-l ținem legat vreo două- trei zile. Pe urmă redevine pasăre de-a
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai întâi și mai întâi ? — Păi, ce să-i arăt ? Asta ! Iadeș se uită la mâna mortului. Nu, boule ! zise îmblânzit Calu. Întâi și- — N-am buletin, recunoscu Iadeș. Mi l-au luat, l-am pierdut, mi l-au furat, habar n-am. Ce să fac cu el ? Dacă nu dorm la hotel, nu-mi cere nimeni buletinu’. Ce nevoie să am de hotel, dacă pot să dorm unde vreau ? Chiar și lângă o groapă ca asta care miroase ca dracu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opri brusc și-l împunse cu degetul în cămașa largă, unde socotea că ar trebui să fie pântecul rotofei. — Mereu e ceva de cucerit... spuse, arătând priveliștea dinaintea lor, dar care nu era totuși de natură să-i îndreptățească entuziasmul. Habar n-ai... Te întrebi, poate, cum e să existe o stradă largă, lipsită totuși de case și trotuare. De parcă n-ar fi fost croită pentru oameni. Odată, Maca, pe care îl fascinau lucru rile imposibile, își lipise urechea de asfalt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
revoluție asta chiar ne liniștea, dacă n-am auzit nimic însemna că trecuse. Și nu ne scrie, ca să nu ne facă necazuri. Vă aduceți aminte cum ne-au ținut la miliție toată noaptea aia când a plecat... — De unde au știut ? — Habar n-am. Pe vremea aia camerele aveau trei pereți. Stăteam tot timpul ca-n vitrină. Am văzut într-un film că oglinzile erau transparente pentru cei din spatele lor. Cine stătea acolo te vedea ca prin geam. Tu te uitai în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca-n vitrină. Am văzut într-un film că oglinzile erau transparente pentru cei din spatele lor. Cine stătea acolo te vedea ca prin geam. Tu te uitai în oglindă, te maimuțăreai, ăla din spatele oglinzii se prăpădea de râs și tu habar n- aveai. — Mie mi-a fost frică... recunoscu Jenică. — Îmi închipui, îl luă peste picior Maca. Te gândeai la ce-o să zică maică-ta. Să știi tu... Da’ nu le-am zis nimica. — Ce puteai să le zici ? A plecat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Tili și se simți și mai bătrân. Sări de pe șa, pornind cu pasul săltat : Tocmai de aia te-am adus pe strada asta. Veneam des când eram mic, aici era Casa Pionierului. Dar de ce-ți spun eu ție asta, habar n-ai ce-i aia Casa Pionierului. Am auzit ceva de pionieri, venea fata în urma lui, fără să se grăbească. Mersul ei arcuit avea o anumită veselie. — Ai auzit tu ceva... Dar de strada asta, care e secretul ei, precis
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pipăi pereții acestei cuști nezăbrelite și, tocmai de aceea, mai rea decât o cușcă adevărată. Se opri pentru o clipă în fața ușii de la biroul lui taică-su. N-o încercase niciodată. Nici măcar nu știa dacă e sau nu încuiată. Maca habar n-avea cum să se împartă între Mama Pământ și Tatăl Ceresc. Dacă privea în sus, către balcoanele coșcovite, coperite cu gratii și geamuri îndeobște murdare și sparte, era în pericol să cadă în vreo groapă mocirloasă ori să se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se simtă. Priviră în tăcere. Femeia se unduia în jurul unui automobil uriaș, de un negru lucios. — A cui o fi ? întrebă Jenică. — Cine, gagica sau mașina ? — Amândouă... — Nu știu, dar pot să-ți spun că nu- mi place de el... Habar n-am cine e, treaba lui cum și-a câștigat banii, n-are decât să-și vânture averea și fițele în altă parte. Dar de ce trebuia să-și facă o casă pe terenul parcului ? Acolo erau leagănele, mai ții minte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-o. Știi că la început n-au vrut să mă lase să mă uit în dosar ? — Păi, nu s-au deschis arhivele ? întrebă Maca, dându- se deoparte, să-i facă loc. — Nu toate. Și nu pentru toți. La urma urmei, habar n-am, ziceau că nu sunt membru al familiei. — Ce familie ? spuse Jenică. Părinții lui au murit. Și copii n-a avut timp să facă. — Bine că am avut noi timp să facem, bodogăni Maca. — Au și vremurile socotelile lor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-l potolească pe Maca. Nu știu, spuse Jenică. A ieșit unul din casă, tuns la chelie și cu ochelari negri. A vorbit ceva în rever, a urcat-o în mașină și au tăiat- o. — A vorbit în rever ? Cu cine ? — Habar n-am, adăugă, obosit, Jenică. Undeva, în altă parte, cu alt rever... POVESTEA MORȚII CARE ARE VÂRSTELE EI ȘI CARE VINE CÂND E CHEMATĂ. „A trăit, odată, un pictor care, pe măsura trecerii timpului, și-a dat seama că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vântul. S-a cam terminat jocul și pe anul ăsta. — Bine că am învățat și noi un joc care se joacă așa, cu câți suntem, spuse Maca. Până când o să rămână doar un castan în oraș. — Și după aia ? întrebă Jenică. — Habar n-am. Cum să-ți închipui o lume fără frunze ? Jenică se muie și se lăsă jos, rezemându-se de copac. — Nu-mi iese din cap, spuse, cu voce stinsă. După ce a trecut trenul, nu mai era nimic acolo. Parcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că nu vin niciodată înainte de prânz ? — Ba da, de data trecută. De altfel, nu cred că voia ceva anume. Doar să știi că te caută. M-a întrebat de prietenii tăi. Și dacă știu ceva despre joaca de-a frunzele. Habar n-am de joaca asta, oricum, i-am spus că frunzele s-au cam scuturat. Acuma vine iarna. Am încercat să-i vând o păpușă. A râs : Tocmai mie te-ai gândit să-mi vinzi păpuși ? Adică de ce crezi că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce încredințat că așa-zisa lui dezinteresare e numai o formă perversă de parvenitism. Articolul apărut în revista străină și comentat strident în Universul dovedea că Ioanide avea gașca lui. (Adevărul era totuși că până în acel moment Ioanide n-avea habar de articol, pentru că nu citea ziarele, iar despre revistă, pe care n-o primise, nu-i pomenise nimeni o iotă, ca printr-o înțelegere spontană și tacită.) Apoi arhitectul îi apărea imoral cu ahtierea lui de femei de care auzise
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă e conform cu realitatea. "Cum, sări furios Ioanide din pat, scârba asta de băiat, pe care eu îl credeam G. Călinescu complet inocent, face spionaj politic, pune note la purtare oamenilor în vîrstă? Ce precocitate! Ce bandit! La vârsta lui habar n-aveam cine e președintele Republicii Franceze. Eu îl credeam apatic și el e un conspirator. Nu zic, e și asta o vocație, în definitiv mai bine un carbonaro decât un notar. Dar în toată afacerea asta e ceva suspect
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arunci cartea din mână și te lași însuți în voia vieții, fără falsificări. Odată m-am hotărât să nu citesc nimic literar un an întreg, totuși nu m-am putut ține exact de cuvânt. Admir pe Cioarec, care n-are habar de nimic și când îi pomenești de Flaubert cască ochii mari. El nu citește decât jurnalele politice și cele 1 O, corabie, valul te poartă spre marea nouă £de primăvar㤠(lat.). 2 Ei, Postumus, Postumus, grăbiți-vă, trec anii (lat.
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]