3,770 matches
-
în care se află în libertate zimbri - aparține administrativ de comuna Crăcăoani, fiind un areal izolat cu păduri de foioase și amestec cu o suprafață de aprozimativ 5000 ha, ce are altitudinea de 800 - 1000m . În cadrul rezervației se găsesc trei iazuri (Zimbrilor, Cerbilor și Căpriorilor). Existența rezervației se înscrie într-un cadru mai larg, anume cel al conservării speciei printr-o creștere și distribuție planificată a populatiei de zimbri, urmate de introducerea în marile ecosisteme forestiere. Pe termen lung, la nivel
Rezervația de Zimbri - Neamț () [Corola-website/Science/327392_a_328721]
-
întorceau în sat, pe moșia Baraboiului, cam la trei kilometri de primele case, în cale le-au ieșit vreo șase oameni, calări pe cai, și i-au ucis. Pe preot l-au omorât pe loc, răsturnînd căruță în mlaștină unui iaz. Dascălul, fiind un om mai voinic, s-a prefăcut mort. Asasinii au fugit, dar,în scurt timp, au revenit. Ei au constatat că dascălul nu mai era”, povestește Alexandru Gandrabur varianta satului. Între timp, dascălul parcursese o cale scurtă, după
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Baraboi () [Corola-website/Science/330709_a_332038]
-
la marginea de sud a orașului, nefiind înconjurată de nici o cladire. În vecinătatea gării era un mic cimitir evreiesc (care ocupă triunghiul format astăzi de străzile Gwarna și Piłsudskiego) și strada Ottawa (în germană Teich Gasse), numele acesteia provenind de la iazurile folosite pentru piscicultura spre care ducea. Aceste iazuri acopereau câteva sute de hectare, fiind circumscrise de străzile de astăzi Sucha, Gajowa, Gliniana și Borowska. Iar dincolo de iazuri se aflau burguri independente față de orașul Wroclaw, precum Lehmgruben - denumit astăzi cartierul Glinianki
Wroclaw Główny () [Corola-website/Science/330840_a_332169]
-
de nici o cladire. În vecinătatea gării era un mic cimitir evreiesc (care ocupă triunghiul format astăzi de străzile Gwarna și Piłsudskiego) și strada Ottawa (în germană Teich Gasse), numele acesteia provenind de la iazurile folosite pentru piscicultura spre care ducea. Aceste iazuri acopereau câteva sute de hectare, fiind circumscrise de străzile de astăzi Sucha, Gajowa, Gliniana și Borowska. Iar dincolo de iazuri se aflau burguri independente față de orașul Wroclaw, precum Lehmgruben - denumit astăzi cartierul Glinianki (în germ. Lehm, care înseamnă "argilă" și Grube
Wroclaw Główny () [Corola-website/Science/330840_a_332169]
-
și Piłsudskiego) și strada Ottawa (în germană Teich Gasse), numele acesteia provenind de la iazurile folosite pentru piscicultura spre care ducea. Aceste iazuri acopereau câteva sute de hectare, fiind circumscrise de străzile de astăzi Sucha, Gajowa, Gliniana și Borowska. Iar dincolo de iazuri se aflau burguri independente față de orașul Wroclaw, precum Lehmgruben - denumit astăzi cartierul Glinianki (în germ. Lehm, care înseamnă "argilă" și Grube care înseamnă "mină"). Holul vechii gări din 1841 se află pe locul actualului hol central unde putem încă vedea
Wroclaw Główny () [Corola-website/Science/330840_a_332169]
-
Sângerul sau fitofagul, crapul argintiu ("Hypophthalmichthys molitrix") este un pește fitoplanctonofag din familia ciprinidelor de peste un metru, din apele mari curgătoare dulcicole din Extremul Orient. A fost introdus în Europa, unde se crește în heleșteie și iazuri. Este un pește originar din China și Siberia de Est de la Amur până la Xijiang (China). A fost introdus în întreaga lume (inclusiv în România și Republica Moldova) pentru acvacultură și controlul proliferării algelor. Se crește în heleșteie și iazuri. În Europa
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
heleșteie și iazuri. Este un pește originar din China și Siberia de Est de la Amur până la Xijiang (China). A fost introdus în întreaga lume (inclusiv în România și Republica Moldova) pentru acvacultură și controlul proliferării algelor. Se crește în heleșteie și iazuri. În Europa a fost introdus pe scară largă, mai ales în Europa de Est. În România a fost adus în anul 1960, în stadiul de pui, fiind aclimatizat în apele naturale și, în special, în iazuri și heleșteie. Are o lungime obișnuită
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
algelor. Se crește în heleșteie și iazuri. În Europa a fost introdus pe scară largă, mai ales în Europa de Est. În România a fost adus în anul 1960, în stadiul de pui, fiind aclimatizat în apele naturale și, în special, în iazuri și heleșteie. Are o lungime obișnuită de 35-45 cm, maximală 110 cm; greutatea maximală 50 kg. Poate trăi 20 ani. Corpul este moderat alungit, înalt, ușor comprimat lateral. Spatele ușor bombat. Partea abdominală este rotunjită. Capul este mare (mai mic
Sânger (pește) () [Corola-website/Science/330227_a_331556]
-
Rața cârâitoare ("Anas querquedula") este o pasăre anzeriformă din familia anatidelor ("Anatidae") răspândită în regiunile cu lacuri și iazuri ale Europei și Asiei occidentale, cu o mărime de 34-41 cm (aproape cât porumbelul) și o greutate de 290-480 g, de culoare cenușie, cu capul cafeniu cu o dungă albă spre ceafă la masculi, cafeniu la femele; ciocul puțin lat
Rață cârâitoare () [Corola-website/Science/329292_a_330621]
-
lume în valea Armaghedonului pentru lupta cu Iisus Hristos și armata Sa. În conformitate cu interpretarea dată în acest roman profeția spune că acest Carpathia a fost răsturnat de revenirea lui Iisus, care l-a aruncat împreună cu Proorocul mincinos Leon Fortunato, în iazul de foc pentru a suferi pentru eternitate. Înainte de punerea în aplicare a condamnării lui veșnice, Satana a fost alungat din Carpathia care apoi îngenunchează înaintea lui Hristos și îl declară ca Domn. De asemenea, el admite, la picioarele lui Iisus
Listă de personaje din Left Behind () [Corola-website/Science/328019_a_329348]
-
ceea ce el a făcut vreodată a fost doar pentru câștig personal și că toată viața sa a fost un rebut. O mie de ani mai târziu, o privire scurtă aruncată asupra lui Nicolae Carpathia și Leon Fortunato ne arată cum iazul de foc se deschide ca să-l înghită pe Satana. Carpathia încă se zbate în agonia torturii în foc și sulf, repetând mereu că Iisus este Domnul. Scena se încheie și suferința lui Carpathia, împreună cu cea a stăpânului și a subalternului
Listă de personaje din Left Behind () [Corola-website/Science/328019_a_329348]
-
prima dată la pescuit cu crâsnicul în bălțile umbrite de sălcii de pe malul Moldovei. Câțiva ani mai târziu, după mutarea familiei la Fălticeni, și-a confecționat instrumente de pescuit primitive și a început să pescuiască singur într-un stăvilar din iazurile de pe râul Șomuzul Mare. Într-o dimineață de vară a fost condus de un băiat mai mare pe nume Culai la plavia (insula plutitoare) Nada Florilor, ascunsă în stufăriile din bălțile Șoldăneștilor, unde se adunau zilnic moș Hau (fanaragiul orașului
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
nămol) existentă în bălțile Șoldăneștilor la care se ajungea trecând prin apă, pe lângă o îngrămădire de stuf. Plavia nu mai există astăzi ca urmare a efectuării unor lucrări de regularizare a apelor din acea zonă; bălțile au fost desecate, iar iazurile au fost separate și îndiguite și fac parte din zona protejată (arie de protecție specială avifaunistică) Lacurile Fălticeni. Referindu-se la vânătoare și pescuit, Mihail Sadoveanu le considera îndeletniciri primitive care întăreau relația simbiotică între om și natură: "„Pasiunea vânatului
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
există și variante albe-rozacee și brune-închis. Se aseamănă mult cu carasul argintiu, principala deosebire constând în coloritul corpului care poate să fie roșu-auriu, alb-rozaceu sau brun închis. Carasul argintiu ("Carassius gibelio") are un colorit galben-argintiu și trăiește în ape naturale, iazuri și heleșteie. Prin selecție (metisare) s-au obținut o serie de varietăți ale acestei frumoase specii. Astfel sunt varietățile: cu fondul roșu și pete rozacee, "coadă de cometă" (cu coada adânc scobită), "voal de mireasă" (cu înotătoarele foarte lungi, în
Caras auriu () [Corola-website/Science/335495_a_336824]
-
lacul Peipus și a fost aclimatizat în mai multe țări din Europa și fosta Uniune Sovietică. În România a fost introdus experimental în 1957 în heleșteiele de la Nucet, Tarcău, în Lacul Roșu, în lacul de baraj de la Bicaz și câteva iazuri din nordul Moldovei. Trăiește în apele stătătoare reci. Are o lungimea de 30-40 cm lungime, maximum 60 cm și o greutate de 300-400 g, maximum 3,5 kg. Poate trăi 15 ani. Corpul este relativ înalt, alungit, fusiform, comprimat lateral
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]
-
și cu icrele altor specii de pești. Depune icre bentonice, lipicioase pe fund de piatră, în octombrie-noiembrie. O femelă depune 16.000-82.000 icre. Are valoare economică. Carnea este gustoasă. Specia se pretează a fi cultivată în lacuri de baraj, iazuri și heleșteie, în zona montană și colinară.
Coregon () [Corola-website/Science/332003_a_333332]
-
umflă aprope cât dimensiunea corpului în timpul vocalizării. Această specie se întâlnește pe un areal restrâns în regiunea de sud a Africii, în sud-vestul regiunii Capului. Colonizează regiuni umede din apropierea mlaștinilor cu un pH mediu acid de 4.0-7.0, în iazuri, lacuri. Este o specie sensibilă la amenințările urbane și agricole, la plantele invazive și animale. Cele mai multe dintre zonele populate sunt cu o alternare de sezoane, astfel în sezonul secetos, numai 25% din regiunile de reproducere ale acestei specii rămân umede
Microbatrachella capensis () [Corola-website/Science/328503_a_329832]
-
ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 1.627 hectare. Situl include rezervațiile naturale: Lacul Știucilor (lac populat cu știucă, un pește ce aparține subspeciei teleosteanilor), Stufărișurile de la Sic (zonă umedă alcătuită din mlaștini, iazuri și luciu de apă, cu vegetație de stuf și papură) și Valea Legiilor. Aria protejată aflată în bazinul râului Fizeș (afluent de dreapta al Someșului Mic) și încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Transilvaniei (subunitate geomorfologică a Depresiunii colinare
Bazinul Fizeșului () [Corola-website/Science/331099_a_332428]
-
areal natural, format din două părți: ponto-azovo-caspic și Orientul Îndepărtat. El a fost introdus în apele din America de Nord, Australia, Africa și Eurasia în afara arealului lui natural, și se crește artificial; s-au selecționat rase care se cresc în heleșteie și iazuri. Numele de "Cyprinus" provine greaca "Kyprinos" = crap; acest nume se trage dela "Kypris", un alt nume dat zeiței Afrodita, și apoi crapului, din cauza fertilității lui mari. Peștii din genul "Cyprinus" au corpul destul de îndesat, mai mult sau mai puțin dezvoltat
Cyprinus () [Corola-website/Science/331234_a_332563]
-
directă la această caracteristică. Trăiește în apele dulci stătătoare sau încet curgătoare cu funduri nisipoase și pietroase și vegetație abundentă submersă. În râuri, se localizează în coturile cu apă înceată. În apele stătătoare trăiește în bălțile de inundație, lacuri și iazuri. Seamănă mult cu babușca, dar spre deosebire de aceasta are corpul mai lung, capul și ochiul mai mici, fruntea mai bombată, gura inferioară. Lungimea obișnuită de circa 25 cm, lungimea maximă 45 cm. Greutatea medie a majorității exemplarelor este în general între
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
inimă mai aveau!”" Prozatorul Mihail Sadoveanu îl prezintă însă într-un mod cu totul fals în romanul proletcultist "Nada Florilor" (1950) ca pe unul dintre membrii Divanului ad-hoc care se opuneau Unirii Moldovei cu Muntenia. Aflat la pescuit pe malul Iazului Călugărului din Fălticeni, tânărul Iliuță Dumitraș ascultă povestea lui moș Pricop Litavoi din Forăști despre conflictul său cu boierii ce stăpâneau satul: "„Să știi că eu îs Pricop Litavoi... Poate ai mai auzit de mine. Dacă n-ai mai auzit
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
de la bunicul său, care l-a dus pentru prima dată la pescuit cu crâsnicul în bălțile umbrite de sălcii de pe malul Moldovei. Băiatul și-a confecționat instrumente de pescuit primitive și a început să pescuiască singur într-un stăvilar din iazurile de pe râul Șomuzul Mare, fiind atras de farmecul și de liniștea naturii. Într-o dimineață de primăvară a anului 1888 a fost condus de un băiat mai mare pe nume Culai la plavia (insula plutitoare) , ascunsă în stufăriile din bălțile
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
nămol) existentă în bălțile Șoldăneștilor la care se ajungea trecând prin apă, pe lângă o îngrămădire de stuf. Plavia nu mai există astăzi ca urmare a efectuării unor lucrări de regularizare a apelor din acea zonă; bălțile au fost desecate, iar iazurile au fost separate și îndiguite și fac parte din zona protejată (arie de protecție specială avifaunistică) Lacurile Fălticeni. Referindu-se la vânătoare și pescuit, Mihail Sadoveanu le considera îndeletniciri primitive care întăreau relația simbiotică între om și natură: „Pasiunea vânatului
Nada Florilor () [Corola-website/Science/335312_a_336641]
-
construiască o mănăstire. În timp ce alegea copacii pe care să-i taie, iese un drac din heleșteu și-l întreabă ce intenționează să facă. Creatura este îngrozită de planul său și, după ce încearcă în zadar să-i explice ca pădurea și iazul sunt ale dracilor, îl anunță pe Scaraoschi (căpetenia dracilor), care-i trimite lui Dănilă un sac cu bani pentru a-l convinge să plece. Căpetenia dracilor se răzgândește însă și trimite un alt drac care să-l provoace pe om
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
a-l convinge să plece. Căpetenia dracilor se răzgândește însă și trimite un alt drac care să-l provoace pe om la o întrecere care să decidă cine va fi câștigătorul banilor. Au loc patru probe. Mai întâi, dracul înconjoară iazul de trei ori, cu iapa în spinare, în timp ce Dănilă străbate călare aceeași distanță, pretinzând că a cărat iapa între picioare. Prepeleac refuză să participe la următoarele două probe și se folosește de șiretlicuri, punându-l pe drac să se întreacă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]