7,197 matches
-
revolta crescândă a opozanților regimului Iliescu, a cărui capacitate și apetit pentru represiune erau în mod firesc absolutizate. Majoritatea inițiatorilor Alianței Civice și-a asumat neîncrederea societății față de partidele politice și față de lupta pentru putere politică, interiorizând fără mari ezitări imaginarul puterii celor fără de putere dezvoltat de Havel în eseurile sale contestatare din ultima perioadă a comunismului, fără să țină seama de faptul că tezele lui Havel nu aveau cum fi translatate ca atare într-un context politic foarte diferit. Repetate
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
translatate ca atare într-un context politic foarte diferit. Repetate declarații publice reiterează ideea că puterea oricare ar fi ea corupe, cu corolarul conform căruia AC refuză orice participare la exercițiul acesteia, prelungind mult dincolo de cezura din decembrie 1989 un imaginar pe care l-am putea califica drept metaforă a subversiei în raport cu instituțiile puterii, care nu pot fi imaginate decât ca dușman al societății. Acest discurs a suscitat în rândul membrilor și simpatizanților AC o atitudine destul de ambiguă față de partidele politice
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
AC, răspundea spontan pretenției guvernanților, care susțineau constant ideea că doar responsabilitatea față de revoluția care îi emanase și de poporul pe care îl reprezintă îi îndemna să exercite puterea. În fața acestei pretenții, AC nu-i neagă premisa, ci proiectează un imaginar de sens contrar pe care l-aș numi angelic. Liderii FSN revendică pentru ei înșiși puterea în numele responsabilității față de cetățeni, hic et nunc, AC refuză pentru sine puterea în numele responsabilității față de istorie, de valorile perene ale democrației și de idealul
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
și în alte cazuri contemporane, într-o combinație între tema "ciocnirii civilizațiilor" lansată de Huntington și ideea conflictelor înghețate: naționalismul românesc persecuta o minoritate etno-culturală puternic susținută în Occident. Punctul meu personal de vedere e mult mai nuanțat, dar, în imaginarul politic al acelor ani, aceste clișee sunt atât de bine fixate, de-o parte și de alta, încât nu am cum să explic aici ce cred eu că s-a întâmplat de fapt în martie 1990. Fapt este însă că
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
parametrii de intrare, procesul desfășurându-se în condiții optime, vom avea ieșiri cu parametri îmbunătățiti. Din această categorie mai fac parte următoarele tehnici: tehnica divergenței, tehnica profanilor, tehnica scenariului teratologic, tehnica reveriei, tehnica notării ideilor din timpul somnului, tehnica insertării imaginarului cu realul, tehnica prezentării parțiale a unei soluții. In categoria tehnicilor bazate pe relevarea unor corelații între obiectivul urmărit și cuvinte sau imagini selectate logic sau aleator există : a. Tehnica asocierii, bazată pe continuitatea gândirii, prin înlănțuirea succesivă a diferitelor
Idei și proiecte by Elvira Grigoraș () [Corola-publishinghouse/Science/1213_a_2053]
-
ca și "psihologia". Dar istoria teatrului modern nu a urmat preceptele constrângătorului ideal estetic trasat de gânditorul elin, scriindu-se, dimpotrivă, sub semnul "întoarcerii refulatului", adică al acelor forme "vulgare" de expresie făcute să răspundă principiului plăcerii și să satisfacă (imaginar) dorințele cele mai ascunse, fantasmele irepresibile ale inconștientului. Pentru a respecta adevărul istoric, trebuie totuși să-i recunoaștem lui Aristotel și meritul de a fi intuit uimitor de exact evoluția genului, de vreme ce considerațiile din Poetica sa, deși se raportează la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fundamentală a teatrului, definită, aproape nietzschean, ca intensificare existențială și "mod al excesului" par excellence. Dintr-o perspectivă asemănătoare, Peter Brooks 69 (profesor la Universitatea din Yale, coleg cu mult mai cunoscutul Harold Bloom) consideră melodrama o categorie caracteristică a imaginarului, îndeosebi în cultura modernă/ "burgheză", identificabilă în diverse genuri și specii literare. Mai înainte însă de a intra în detalii se cuvine să precizăm că melodrama, ca gen istoric, apare la sfârșitul secolului al XVIII-lea, o dată cu Revoluția (căreia îi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
într-un eseu de tinerețe faptul că "noul stil" (expresionismul) renunțase la procedeele narativ-descriptive ale romantismului (care folosea alegoria și "fabula" drept vehicule ale viziunii), pentru a "traduce" exclusiv la nivelul expresiei "conținutul"/ "sufletul" artei romantice. Astfel, dimensiunea vizionar-metafizică a imaginarului romantic lua în expresionism o formă mai austeră și mai dramatică, reductibilă la dimensiunea minimală a existenței în sine și a trăirii pure, fără suportul vreunui "subiect" sau al vreunei "idei" oarecare. Romantismul ar ilustra, așadar, numai una dintre formele
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
romantic lua în expresionism o formă mai austeră și mai dramatică, reductibilă la dimensiunea minimală a existenței în sine și a trăirii pure, fără suportul vreunui "subiect" sau al vreunei "idei" oarecare. Romantismul ar ilustra, așadar, numai una dintre formele imaginarului melodramatic, care-și găsește însă împlinirea cea mai desăvârșită (ca "mode of excess") în arta expresionistă. Iar melodrama, conchide Brooks, ar trebui receptată în fond ca o artă fără conținut, fără "obiect", de vreme ce pare să fie centrată exclusiv asupra procesului
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
împrumută în mod necesar și obligatoriu trăsăturile melodramei. Dar tot atât de adevărat e că melodrama oferă vieții tiparul ideal, o formă perfectă, de neverosimilă puritate. Se înțelege acum și mai bine de ce personajul feminin (femeia fiind personificarea principiului vieții, element-cheie al imaginarului erotic) rămâne indispensabil în melodramă, unde joacă adesea rolul principal (e drept, tot ca proiecție a "privirii îndrăgostite"). Michael R. Booth afirma că eroina este centrul emoțional ("the emotional chore"), ochiul uraganului ("the storm centre")97, și tot așa Ibrăileanu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu trebuie să ne mire că pretextul ideal pentru intrarea în jocul vieții ia întotdeauna, în chip necesar, forma unei femei atrăgătoare și enigmatice, care promite mult dar oferă, vai!, prea puține motive de satisfacție (de unde și replierea profilactică în imaginar). E drept, după exemplificarea tuturor inadecvărilor cu putință, autorul optează, într-un sfârșit (în ultimul din cele cinci romane ale ciclului "Bizu", Acord final), pentru soluția concilierii utopice dintre vis și realitate, într-o viziune de cea mai pură factură
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și în cele mai "subiective" forme ale sale, legătura cu teatrul și cu procedeele predilecte ale acestuia? Apoi, preferința tânărului Lovinescu pentru teatru (genul "obiectiv" prin excelență) și, îndeosebi, pentru melodramă (definită în mod curent ca artă a evaziunii în imaginar, unde virtutea este răsplătită după merit) nu atrage oare după sine obsesia obiectivării cu orice preț și privilegierea criteriului moral, de care criticul convertit la dogmatism va face atâta caz? Nu același gust pentru melodramă îi dictează aprecierea superlativă a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu putință 130. Pe scurt, măcar două sunt motivele pentru care utilizează Lovinescu procedeul "manuscrisului găsit" sau al "povestirii în ramă": 1. refuzul confesiunii și, implicit, tendința de obiectivare a discursului "personal"; 2. sensibilitatea aparte față de teatru și melodramă, cu imaginarul specific. Revenind la nuvela în cauză 131, se cuvine remarcat că, pe lângă procedeul povestirii în ramă, un alt element care contribuie la dramatizarea poveștii sentimentale îl constituie memoria afectivă, activată de perspectiva distanței față de eveniment și de niște circumstanțe exterioare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și duplicitatea Anei din De peste prag). Iată, așadar, că Lovinescu schițează chiar din primele încercări literare imaginea naturii scindate a femeii, făcută să decadă până la ipostaza degradată a prostituatei, pentru a-și putea lua cu mai multă îndreptățire revanșa în imaginar, ca sursă fecundă de inspirație. De aici provine și ideea necesității durerii, a suferinței în dragoste, prin care criticul va avea pretenția să explice psihologia erotică a lui Eminescu și a creatorului de frumos în genere. Nu întâmplător, în Bălăuca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la toate vânturile pământului". De aceea, literatura lui Lovinescu oscilează de la bun început între irepresibila dorință a afirmării personalității creatoare și tentațiile anonimatului, între excesul de "vorbe" ori "fapte" și tăcerea locvace, între observația concretă a vieții și refugiul în imaginar, păstrând în fibra sa adâncă nostalgia paradisului pierdut, îngropat adânc, într-o "amforă". Așa se explică și opțiunea pentru melodramă, definită ca "formă de teatralitate care subliniază eforturile auctoriale de a ajunge la o reprezentare autentică a vieții"139. Același
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
predilect (intelectualului adică) o cantitate considerabilă de "amintiri", Lovinescu îl înzestrează din capul locului cu o bogată viață interioară și cu o capacitate de percepție superioară, chiar dacă astfel de "daruri" riscă să provoace un dezechilibru grav, semnalând pericolul evaziunii în imaginar și al refugiului în trecut. Oricum, asemenea exemplar de elită, înclinat mai mult spre contemplație decât spre acțiune, este predestinat să trăiască dragostea ca pe o formă de elevație, în maniera unui spectacol sublim și ridicol deopotrivă (de unde și "comedia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fost se închega o viață nouă fără trup dar cu suflet (s.n.)". După cum observăm, psihologia personajului lovinescian e descrisă în termenii unui proces complex, de cristalizare a formei-"icoană", proces care pune în funcțiune, sub impulsul unui pretext oarecare, mecanismul imaginarului. Astfel, după aflarea durerosului adevăr despre Mab, "amfora" sufletului se sparge, acoperind cu un văl de ceață "icoana" femeii cu chip de fecioară și a tuturor amintirilor legate de ea. Numai că, trezindu-se iar la viață, sufletul, risipit ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
moldoveanul" Andrei. "Roabă a realității", trăind exclusiv în prezent, ea suferă doar "ascendentul senzațiilor", care o determină să găsească în amor, cu o lipsă totală de imaginație, numai "beția" și "viciul". Pentru Andrei, dimpotrivă, iubirea se consumă aproape doar în imaginar, ceea ce explică și frecventele întoarceri în timp (trecutul e perceput ca "substrucția" necesară prezentului), și pasiunea idolatră pentru același tip de femeie-"icoană"209. Cine pe cine va "converti"? Aceasta e întrebarea. Cum eroul lovinescian posedă o conformație psihică standard
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se învoiesc să plece, și atunci, nevoiți să-și iasă din tabieturi, nimic nu li-i pe plac. Dacă nu sunt prea cârcotași, pun totul pe seama ironiei. Îi vom numi anticălători". Pentru astfel de oameni, soluția salvatoare rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tabieturi, nimic nu li-i pe plac. Dacă nu sunt prea cârcotași, pun totul pe seama ironiei. Îi vom numi anticălători". Pentru astfel de oameni, soluția salvatoare rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca bucurie pură a evaziunii în nețărmurit" (idem, pp. 12-13). 16 E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 136. 17 Apud Lucian Raicu, "E. Lovinescu: Construcția de sine", în volumul Calea de acces, Editura Cartea Românească, București, 1982
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca bucurie pură a evaziunii în nețărmurit" (idem, pp. 12-13). 16 E. Lovinescu, Scrisori și documente, ed. cit., p. 136. 17 Apud Lucian Raicu, "E. Lovinescu: Construcția de sine", în volumul Calea de acces, Editura Cartea Românească, București, 1982, p.
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Mai bine explică fenomenul Ien Ang (Watching Dallas. Soap Opera and the Melodramatic Imagination, Routledge, Londra și New Zork, 1996), care subliniază faptul că melodrama atrage și câștigă adeziunea unui public larg pentru că, virtual, poate fi continuată ad infinitum, în imaginar. Prin urmare, la baza melodramei se află o concepție funcționalistă a plăcerii, prin care esența acesteia e considerată ca experiență a satisfacției ori de câte ori o anumită nevoie preexistentă este îndeplinită: "a functionalist conception of pleasure in which its essence is regarded
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Diana din finalul romanului Firu'n patru. 100 E. Lovinescu, "Gustul lacrimilor", în Critice, vol. III, ed. cit., p. 164. Tragedia e considerată aici o subcategorie a melodramei (p. 173). 101 Peter Brooks, op. cit., p. 10. 102 Ibidem. 103 Condiționarea imaginarului de principiul verosimilității e explicată pe larg de Jean Starobinski, în Relația critică (vezi mai cu seamă capitolul al II-lea, "Imperiul imaginarului"). După Goethe, observă profesorul genevez, fantezia ar fi "o imitație care, dusă la paroxism, atinge o intensitate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aici o subcategorie a melodramei (p. 173). 101 Peter Brooks, op. cit., p. 10. 102 Ibidem. 103 Condiționarea imaginarului de principiul verosimilității e explicată pe larg de Jean Starobinski, în Relația critică (vezi mai cu seamă capitolul al II-lea, "Imperiul imaginarului"). După Goethe, observă profesorul genevez, fantezia ar fi "o imitație care, dusă la paroxism, atinge o intensitate maximă și ne transportă în regiunea sublimului" (op. cit., p. 164). 104 Peter Brooks, op. cit., p. 112. 105 Nu altfel vede lucrurile Peter Brooks
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]