4,930 matches
-
fie traduși, să colaboreze, să pătrundă în Europa, opera lor să circule etc. Ba ultimul susținea chiar polemic teza că universalul este absolutul. Chestiunea răspândirii este de ordin cu totul secundar și exterior și depinde numai de legile difuzării. Această indiferență (de fapt agresivă) la confruntarea, verificarea și acceptarea universală este rezultatul, în realitate, al unui mare complex de inferioritate-superioritate. Toate rezistențele și azi extrem de active ale spiritului românesc naționalist-șovin la ideea europeană nu sunt, de fapt, decât efectul acestui inevitabil
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
este și va fi VIAȚA și FERICIREA OMULUI. În decursul vremurilor Creștinismul a avut mulți și puternici dușmani, dar toți au rămas neputincioși ca în fața unei pietre de granit, deoarece PIATRA este HRISTOS. Astăzi, când vrăjmășia împotriva lui DUMNEZEU și indiferența față de învățătura Sa se multiplică sub nenumărate și insesizabile chipuri, este nevoie stringentă ca omul să lupte cu toate puterile lui împotriva răului. Un ajutor împotriva puterilor întunericului îl constituie exemplul bun, pilda de urmat care-l ajută pe om
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
care nu-l aud? Nu sunt oameni care aud glasul lui Dumnezeu în sufletele lor și oameni care-l tăgăduiesc sau îl resping? Oare care din ei au dreptate? Convinge-te singur, făcând proba. Părăsește traiul egoist, alungă din tine indiferența, pune la ureche telefonul veșniciei, adică tezaurul de cuvinte al Sfintei Scripturi și al Sfintei Tradiții și vei auzi glasul Mântuitorului, care te cheamă neîncetat la o viață curată, senină, fericită, fără de sfârșit. Dacă vei urma poruncile Lui, vei auzi
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
dreptății sociale 70. Iar dacă în "specificul practicii politicii reale" includem viciile pe care cu toții le cunoaștem și le atribuim de obicei (mai mult sau mai puțin justificat, tuturor) politicienilor (corupția, incompetența, insensibilitatea față de problemele reale și prioritare ale cetății, indiferența față de politicile "bazate pe evidențe", populismul etc.), atunci recomandările lui Barry, Dworkin sau Roemer sunt, într-adevăr, împotriva "specificului practicii politicii reale". Însă nu sunt toate recomandările venite din spațiul academic pentru politicieni - inclusiv cele ale realiștilor, ale economiștilor, ale
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
122, 134, 146-147, 161 teorie morală, 70, 72, 146 teorie normativă, 65, 72, 147 teorii moraliste, 23 teorii de tranziție, 47 teorii non-ideale, 47 teoriile moraliste ale dreptății, 45, 131 terorism, 56 teza indemonstrabilității principiului egaliității umane fundamentale, 109 teza indiferenței la fapte a principiilor fundamentale ale dreptății, 20, 118 teza primatului dreptății, 35, 46, 48, 122, 133 toleranță, 16, 85 tortură, 58, 120 U utilitarism, 24, 30, 32, 39, 87 utilitate, 21 V valori economice, 103-104, 149 valori morale, 10-11
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
corecte (la o analiză atentă) sunt, în opinia mea, teza că infinitismul este teoria corectă a întemeierii epistemice (așa cum a fost ea susținută de Scott Aikin în Epistemology and the Regress Problem (Routledge, Londra, 2010)) sau - în filosofia politică - teza indiferenței la fapte a principiilor fundamentale ale dreptății pentru care a argumentat Cohen și - în general - teza că fezabilitatea nu reprezintă o constrângere legitimă pentru un ideal al dreptății. 18 Fie în "What Do We Want from a Theory of Justice
În afara eticii? Filosofia politică și principiile morale by Eugen Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
infantilism În planul comportamental. Comportamentul unor astfel de tineri este dominat de instabilitate, labilitate afectivă, impulsivitate, irasciblitate, brutalitate, Încapățânare, tendințe de negare a tot ceea ce apreciză alții, atitudini nonconformiste manifeste etc. De aici apar deseori conflictele cu familia și colegii, indiferență și neparticipare la viața socială sau profesională. Relațiile cu grupul de prieteni ocupă un loc foarte important. Adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului În compania altor adolescenți. Acordă mai puțin de 5% fiecărui părinte și circa 40% din
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
recompensă, dar În locul acesteia apare sancțiunea. Din perspectiva profesorilor, În stabilirea tipului de relație cu elevii apar o serie de dileme specifice (cf. Păun, 1999, cit În . L.Șoitu, C.Havârneanu, 2001): - a baza aceste relații pe afecțiune sau pe indiferență; unii dintre profesori se tem că apare pericolul de a-și pierde autoritatea dacă se concentrează pe calitatea afectivă a relației cu elevii. Acest gen de probleme apare Însa când profesorul, În loc să empatizeze cu elevii, ajunge să se identifice cu
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
putin interes; * discriminează elevii cu relizări mai modeste (Îi premiază mai rar pentru succesele obținute, solicită mai rar ceva de la eiă. * a satisface propriile lor interese sau ale elevilor. Aceste atitudini ale profesorilor pot determina din partea elevilor sustragerea de la activități, indiferența față de ceea ce se Întâmplă În clasă, absenteismul, refuzul de a-și face temele, violențe verbale față de colegi și chiar față de profesori, comportamente agresive. G.Weil vorbește despre sindromul eșecului școlar ca un factor de risc important În privința creșterii violenței școlare
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
porumb din hambarele boierului, sunt arestați și bătuti la postul de jandarmi; nevasta lui Melinte Heruvimu e bolnavă; unuia i se ia porcul; altuia i se termină merindele; un copil e tras de urechi; delegația de țărani e tratată cu indiferență la minister.” Prin aceste întâmplări, scriitorul întinde încet și stăruitor arcul acțiunii epice,mereu cu conștiința unei mari forțe lăuntrice”. În Răscoala, atmosfera pare la început destul de senină,viața iși urmează cursul ei stabilit, în tren se desfășoară discuții
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
conceperea copilului. "Esență arboricolă, în formă de lemn de foc, buturugă sacră sau lemn prelucrat de mâna meșterului cioplitor, păstrează urmele arborilor sacri și ale pădurii mito-simbolice. Este considerat materie prin excelență, plină de căldură și personalitate față de răceala și indiferența metalului [...]. Civilizația românească tradițională este una a "lemnului" și în mai mică măsură a pietrei." Unchiașul dintr-o poveste găsește un lemn de tei pe care-l spală, după care lemnul, căpătând viață, se transformă într-un copil care plânge
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se evalueze sub aspectul creativității, parcurgând listele anterioare care au un caracter orientativ. Trăsături negative de personalitate Indivizii creativi se pare că prezintă câteva trăsături dezagreabile specifice (Davis, 1983, p.79-80): 1.Tendința de a nu se supune autorităților. 2.Indiferența la convențiile obișnuite. 3. Respinge dominarea de către alții. 4. Nemulțumit de faptul că ceilalți nu țin ritmul cu el. 5. Este posibil sa nu respecte un program strict 6. Rebel, certăreț, sarcastic. 7. Nu este interesat de detalii. 8. Capricios
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
practicarea unor perioade de suspendare a notării în cadrul orelor de clasă, datorită consecințelor nefaste ale competiției excesive asupra elanului creator. Profesorul trebuie să-și asume responsabilități și în formarea la elevi a unui fond atitudinal propice creativității (încredere în sine, indiferență în modul de a fi și de a gândi, asumarea unui risc rezonabil, uman, etc). Pentru atingerea obiectivelor propuse, este necesar ca profesorul să transpună intențiile în acțiuni didactice concrete, respectiv să detalieze sarcinile pe care elevii le au de
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
necazuri intime" sau de o "boală incurabilă"1. Sunt explicații valabile. Dar ar trebui să știm dacă, în acea zi chiar, un prieten nu i-a vorbit pe un ton indiferent acelui deznădăjduit. Vinovatul este, în acest caz, prietenul. Căci indiferența lui poate fi de-ajuns spre a precipita tot dezgustul și toate resentimentele aflate până atunci în suspensie. Dar dacă e greu să fixăm momentul precis, demersul subtil în cursul căruia spiritul a pariat pentru moarte, putem totuși să tragem
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
absurdului? Să facem, în această privință, un ultim efort spre a trage toate consecințele. Trupul, iubirea, creația, acțiunea, noblețea umană își vor regăsi atunci locul în această lume fără sens. Omul va afla, în sfârșit, aici vinul absurdului și pâinea indiferenței, din care se hrănește măreția lui. Să insistăm din nou asupra metodei: important e să perseverezi. Ajuns într-un anume moment al drumului, omul absurd este solicitat. Istoria nu duce lipsă nici de religie, nici de profeți, chiar fără Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sfârșit, ca orice libertate de acțiune. Nu emite un cec pentru eternitate. Dar înlocuiește iluziile libertății, care se opreau toate în fața morții. Divina disponibilitate a condamnatului la moarte în fața căruia se deschid porțile închisorii într-o anume zi în zori, indiferența sa de necrezut față de toate, în afară de flacăra pură a vieții, moartea și absurdul sunt aici, e lesne de văzut, principiile singurei libertăți raționale: aceea pe care o inimă omenească o poate simți și trăi! Iată a doua consecință. Omul absurd
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
să accepte a trăi într-un asemenea univers și să-și tragă de aici puterea, refuzul de a spera și mărturia încăpățânată a unei vieți fără consolare. Dar ce înseamnă viața într-un asemenea univers? Nimic altceva, pentru moment, decât indiferență față de viitor și pasiunea de a epuiza tot ce e dat. Credința într-un sens al vieții presupune întotdeauna o scară a valorilor, o alegere, preferințe. Credința în absurd, conform definiției noastre, ne învață contrariul. Merită să ne oprim puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
uitat. Câțiva arheologi poate vor mai căuta "mărturii" despre epoca noastră. Gândul acesta a fost întotdeauna plin de învățăminte. Dacă ne oprim îndeajuns asupra lui, din tot zbuciumul nostru nu mai rămâne decât noblețea adâncă pe care o aflăm în indiferență. El ne îndreaptă mai cu seamă spre ceea ce este mai sigur, adică spre imediat. Din toate gloriile, cea mai puțin înșelătoare este cea trăită. Actorul și-a ales deci gloria fără margini, aceea care se consacră și care se trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
fără evanghelie au un Munte al Măslinilor. Și nici pe acesta nu-i voie să adormi. Pentru omul absurd, nu se mai pune problema de a explica și a rezolva, ci de a simți și a descrie. Totul începe prin indiferența clarvăzătoare. Să descrie, iată ambiția ultimă a unei gândiri absurde. Știința însăși, ajunsă la capătul paradoxurilor sale, încetează să mai propună și se oprește să contemple și să deseneze peisajul mereu virgin al fenomenelor. Inima învață astfel că emoția care
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
pentru prima oară spiritul să-și iasă din sine, situându-l în fața celuilalt, nu spre a se pierde în acesta, ci spre a-i arăta cu precizie calea fără ieșire pe care mergem cu toții. Sub semnul raționamentului absurd, creația urmează indiferenței și descoperirii. Ea marchează punctul din care țâșnesc pasiunile absurde și unde raționamentul încetează. Astfel se justifică locul său în acest eseu. Va fi de-ajuns să punem în evidență câteva teme comune creatorului și gânditorului pentru a regăsi în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Dar, totodată, știe că Dumnezeu nu există și că nu poate exista. "Cum de nu înțelegi, exclamă el, că acest motiv e suficient pentru a te omorî?" Atare atitudine are și în cazul lui câteva din consecințele absurde. Acceptă, din indiferență, ca sinuciderea lui să fie utilizată în folosul unei cauze pe care o disprețuiește. "Am hotărât în noaptea asta că mi-e totuna." Își pregătește, în sfârșit, gestul cu un sentiment de revoltă și de libertate. "Mă voi omorî spre
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
să fie țari. Stavroghin duce o viață "ironică" - știm îndeajuns de bine care. Stârnește ură în jurul lui. Și totuși, cuvântul-cheie al acestui personaj se află în scrisoarea sa de adio: "N-am putut urî nimic și pe nimeni". Este țarul indiferenței. Ca și Ivan, care refuză să abdice de la puterile regale ale inteligenței. Acelora care, ca fratele său, dovedesc prin viața lor că, pentru a crede, trebuie să te umilești, el ar putea să le răspundă că o asemenea condiție e
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
glorie omenească. Totul e bine, totul e îngăduit, nimic nu trebuie urât: iată tot atâtea judecați absurde. Dar cât e de prodigioasă această creație, în care ființe de foc și de gheață ne par atât de familiare! Lumea pătimașă a indiferenței, care clocotește în inima lor, nu ni se pare întru nimic monstruoasă. Regăsim în ea spaimele noastre zilnice. Și nimeni, fără îndoială, n-a știut ca Dostoievski să înveșmânteze lumea absurdă în farmece atât de apropiate și, totodată, atât de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sunt înfrânți. Frații Karamazov dă răspuns Demonilor. Și e vorba, într-adevăr, de o concluzie. Cazul lui Alioșa nu-i ambiguu ca acela al prințului Mâșkin. Bolnav, acesta din urmă trăiește într-un prezent perpetuu, nuanțat de surâsuri și de indiferență, și această stare de beatitudine ar putea fi însăși viața veșnică de care vorbește prințul. Alioșa, dimpotrivă, spune limpede: Ne vom întâlni". Nu mai poate fi vorba de sinucidere și de nebunie. La ce bun, pentru cel ce este sigur
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
la sfârșitul cărții. Ultima tentativă a lui K... este aceea de a-l afla pe Dumnezeu în ceea ce-L neagă, de a-L recunoaște nu în funcție de categoriile noastre de bunătate și de frumusețe, ci îndărătul chipurilor inexpresive și hâde ale indiferenței, ale nedreptății și ale urii Sale. Acest străin care le cere celor de la castel să-l adopte este, la sfârșitul călătoriei sale, și mai exilat încă, de vreme ce, de data asta își este necredincios sie însuși, renunțând la morală, la logică
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]