6,831 matches
-
Fratele meu, Harry Diamant, mi-a făcut cunoștiință cu agenta mea, Carolyn Jenks, care la rândul ei mi-a făcut cunoștință cu Bob Wyatt, un editor atent și un om de mare onoare. Soțul meu, Jim, a avut o răbdare infinită. Mama mea, Helene Diamant și fiica mea, Emilia Diamant, mi-au ținut inima sus. Tatăl meu (a cărui amintire e o binecuvântare) a crezut mereu că într-o bună zi am să scriu un roman. PROLOG Nu mai știm nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suna ca un strigăt de veselie, un nume care ar fi putut să provoace demonii să-i facă rău. Dar Lea nu se temea pentru fiul ei cel voinic. Iacob a fost chemat și și-a primit fiul cu o infinită tandrețe. Însă în timp ce Iacob se îndepărta de locul primei întâlniri cu fiul lui, fericirea i se risipea. Și-a lăsat capul în piept și s-a gândit la ce avea de făcut în continuare. Conform obiceiului în familia lui, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochii ei s-au înnegrit de atunci pentru totdeauna. Fii lui, urmându-i plida, nu i-au mai arătat nici o fărâmă de considerație. Ruti se târa printre ei, ca o sclavă fără glas. Printre femei, Ruti vorbea doar despre bunătatea infinită a mamei mele. A devenit umbra Leei, îi săruta mâinile și poala rochiei și se ținea mereu aproape de salvatoarea ei. Prezența ei jalnică n-o fericea pe Lea, iar câteodată își pierdea răbdarea și o repezea, „Du-te la cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-a părut că și ka al tău, spiritul tău, ține tot de aceste locuri, pentru că altfel n-ai fi supraviețuit bolii, călătoriei sau acestei nașteri. Re-nefer s-a uitat la copilul de la pieptul meu și a spus cu o infinită tandrețe: - Va fi protejat împotriva vânturilor rele, a răufăcătorilor și nu i se va refuza nimic. Va fi prinț al Egiptului. Și apoi, a șoptit cu toată certitudinea: - Și tu o să faci cum spun eu. La început, n-am prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
despre timp, este evident; dar cel mai mare merit al său, crede Hubczejak, e acela de a fi stabilit elementele unei noi filozofii a spațiului. Așa cum imaginea lumii Înscrisă În budismul tibetan este inseparabilă de o contemplare Îndelungată a figurilor infinite și circulare oferite de mandale, așa cum ne putem face o imagine fidelă despre gândirea lui Democrit observând scânteierea soarelui, Într-o după-amiază de august, pe pietrele albe ale unei insule grecești, tot așa, vom intui mai ușor gândirea lui Djerzinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mandale, așa cum ne putem face o imagine fidelă despre gândirea lui Democrit observând scânteierea soarelui, Într-o după-amiază de august, pe pietrele albe ale unei insule grecești, tot așa, vom intui mai ușor gândirea lui Djerzinski cufundându-ne În arhitectura infinită de cruci și spirale care constituie fondul ornamental În Book of Kells, sau recitind superba Meditație despre entrelac, publicată separat de Clifden Notes, și care i-a fost inspirată de această operă. „Formele naturii, scrie Djerzinski, sunt forme umane. Triunghiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi socotite științific demonstrate. Consecințele practice, evident, erau amețitoare: orice cod genetic, indiferent de complexitatea lui, putea fi rescris Într-o formă standard, structural stabilă, ferită de orice perturbări și mutații. Oricare celulă putea fi deci Înzestrată cu o capacitate infinită de replicări succesive. Orice specie animală, oricât de evoluată, putea fi transformată Într-o specie Înrudită, reproductibilă prin clonare, și nemuritoare. Când a descoperit lucrările lui Djerzinski, odată cu mai multe sute de cercetători de pe suprafața planetei, Frédéric Hubczejak avea douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
intitulată mai sobru Realitatea, Hubczejak Încearcă o stranie sinteză Între pozitivismul logic al cercului de la Viena și pozitivismul religios al lui Comte, fără să-și reprime pe alocuri elanurile lirice, cum dovedește acest pasaj citat adesea: „Tăcerea eternă a spațiilor infinite nu există, căci În realitate nu există nici tăcere, nici spațiu, nici vid. Lumea pe care o cunoaștem, lumea pe care o creăm, lumea umană este rotundă, netedă, omogenă și caldă ca un sân de femeie.” În orice caz, Hubczejak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
niște lumini ca de poveste într-un copac. Melissa anunță răspicat de câteva ori că nu mai poate rămâne, fiindcă trebuie să se întoarcă la învățat - după care mai acceptă un pahar de șampanie. Cerul asfințitului e de un albastru infinit și în aer plutește miros de caprifoi. Undeva în fundal cântă încetișor muzica, iar mâna lui Nathaniel se odihnește cu aerul cel mai firesc din lume pe coapsa mea. În viața mea nu m-am simțit atât de mulțumită. Cadourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lucrezi pentru asta. Omul modern nu face diferența între adevărul științific și cel religios, sau, pentru a-și simplifica existența, renunță la cel din urmă. Cu toate acestea, aproape toate religiile Îl mărturisesc pe Dumnezeu ca fiind o forță creatoare, infinită, spirituală, incogniscibilă. În loc de încheiere Spiritul problematizant specific ființei umane a determinat o dublă traiectorie a destinului său : pe de o parte, prin întrebări și tendința de a iscodi, de a sonda necunoscutul, omul și-a făcut existența mai ușoară datorită
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
Cunoșteam destul de bine toate astea. Știam că Grielescu avusese o legătură strânsă cu C.G. Jung, care se vedea pe sine ca un soi de Christ arian. Dar cum să‑i ocolești pe erudiții ăștia din Balcani, care dispun de o infinită diversitate de preocupări și de talente - care sunt În același timp oameni de știință și filozofi, și istorici, și poeți, care au studiat sanscrita și tamila și care țin conferințe despre mitologie la Sorbona; dar care, dacă Îi iei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu i‑a mai adresat un cuvânt bătrânei, care a luat avionul Înapoi la Mea Sha'arim fără un semn de rămas bun din partea fiicei. - Nehamah a fost pură și imuabilă, a adăugat Ravelstein cu voce scăzută, pătrunsă de un infinit respect. Încerc, atât cât pot, să redau singulara relație dintre Ravelstein și Morris Herbst. Timp de treizeci sau patruzeci de ani s‑au aflat În contact zilnic. - Acum când arunc cu banii pe orice mi se năzare, am satisfacția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
suportat așa ceva. BĂRBATUL CU ZIARUL: Vă obișnuiți imediat. BĂTRÎNUL CU BASTON: Nu te mai obișnuiești la bătrânețe. Decât să-mi aud vata cum îmi foșnește în urechi, mai bine îl aud pe dumnealui. BĂRBATUL CU ZIARUL: Cum vreți. Da’-i infinit mai bine... (Pauză, Fiecare așteaptă într-o stare de paralizie, oarecum înfrânți. Treptat expresia feței BĂRBATULUI CU ZIARUL se transformă, urcând de la o mină victorioasă și regăsită spre o suferință debordantă.) BĂRBATUL CU ZIARUL (Scoțându-și cocoloașele de vată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
șoarec, dintr-o veche spiță din Hale, sunt adunați în păr la parastasul defunctei. Dar pasărea n-are poftă de șoricei în seara asta; zboară mai departe, peste Sfinții Gheorghe Vechi și Nou. „Un punct ce mișcă pretutindeni cu viteză infinită: Este unul în tot locul și-i tot totul în orice loc.” Cam greoi spus, dar ce să le faci, dacă n-au pene. Și tot din aceeași pricină rar vei întâlni om în stare să prindă un șoarec. Clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a întors capul și de la fereastra ei, răsfățata prizonieră a văzut că cealaltă jumătate a feței copilului fusese strivită, ochiul se scursese, fruntea se teșise. Cu jumătatea frumoasă a feței, el zâmbea; pe cea deformată i se întipărise o suferință infinită. Se gândi la viața acelui copil condamnat și într-o clipă îi trecu prin cuget tot ceea ce sperase el și nu mai putea spera, tot ceea ce s-ar fi putut aștepta să primească, dar nu va primi niciodată. Și plopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din jurul meu îmi băteau în față, arzând ca un soare tropical. M-am ridicat și m-am întors - uite, fără mâini! - simțindu-mă ca un echilibrist sau ca un trapezist, la zece metri deasupra scenei, un punct minuscul în spațiul infinit. Uitându-mă la barele de la nivelul picioarelor mele îmi venea să mă arunc printre ele, agățându-mă când de una, când de alta, asemenea unui gimnast. —Hei! Las-o mai încet cu distracția! strigă Bez, aplecându-se peste balustradă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu o văzusem niciodată așa cum e, ci, mai degrabă, așa cum devenea când juca. Avea părul de un blond cenușiu, fruntea lată și trăsăturile clare. Deși nu avea mobilitatea mutriței de maimuțică a lui Marie, figura ei părea capabilă de transformări infinite. Ochii, depărtați unul de altul și gri, ar fi arătat mult mai bine dacă li-ar fi îngroșat genele lungi cu câteva straturi de rimel; dar, în timp ce o priveam, și-a dat cu niște pudră, mai degrabă ca să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
basca... — Kano pare prietenos. Mi-a adus un fluture și mi-a oferit-o pe sora lui - făcu o pauză. Ca soție, firește. Cât a cerut? — Trei macete. Nu e scumpă. De ce nu accepți? Își bău cafeaua încet, cu o infinită plăcere. — Vorbiți serios? — Bineînțeles. Înrudirea cu ei ți-ar garanta viața. Vei fi prietenul, protectorul și protejatul lor. Ar sluji chiar și ca punte de legătură pentru lucrarea noastră civilizatoare. — Nu vreau ca cineva să-i civilizeze pe yubani. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
revenind la colibă, indianca era acolo cu masa gata; îndepărtată și tăcută, umbră care nu deranjează niciodată, servitoare pe care nu trebuia să o plătească, femeie care nu avea nevoie de explicații. Și cărțile. Și hamacul. Și o absolută, perfectă, infinită senzație de libertate. Apoi, într-o dimineață, s-a ivit pe neașteptate, ca întotdeauna, născut parcă din pământul de sub copac, cu picioarele diforme și lunga lui sarbacană. Arăta vag spre Nord-Est: — A venit omul alb, spuse el. Se așeză în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cruzime probabil că lăsa mult de dorit. Cu părul lăsat liber până la umeri, cu silueta mlădioasă și penisul legat între fese, îi aruncaseră priviri galeșe în timpul cinei. O femeie miorlăi în depărtare. A fost o tânguire îndelungată și profundă, de infinită plăcere, și îi veniră în minte acele lungi nopți de încordare, când se străduia ore întregi să o facă pe Lola să scoată un geamăt asemănător și deodată, din apartamentul vecin, se auzea acel „maing-maing“ sfâșietor al unei învățătoare scheletice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a simplifica. — Și așa trebuie să fie... — Poate... Dar, cei care trebuie să trăiască în lumea de acolo, de afară, nu văd lucrurile tot așa. „Civilizația“ este complicată, părinte. Foarte complicată! Simplul fapt de a trăi, de a respira! pune infinite probleme. Trebuie să ai nume, și număr, și carte de identitate, și certificat de naștere, și semnătură înregistrată, și domiciliu recunoscut, și îmbrăcăminte cuviincioasă și încălțăminte curată, și bani în buzunar, și deodorant la subsuoară, și zâmbet pe buze, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
foaia de hârtie și dă energie fiecărei litere, ca și cum ar fi dirijat de o mâna nevăzută a vreunui spiriduș... Am să dau un alt exemplu: cerul. La fel cum pentru un adult cerul nu prezintă mare lucru... o întindere albastră infinită. Dar pentru un copil, cerul reprezintă calea îngerilor, o plapumă străveche a pământului, plină de mister, o lume eternă, undeva prin nori, unde trăiesc zâne și feți-frumoși în orașe de ciocolată... Până acum v-am spus doar despre diferențele spirituale
Trebuie să devin adult?. In: ANTOLOGIE:poezie by Vlad-Ionuţ Gabor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_677]
-
fotbal, iar Magicianul așează Iepurele pe punctul de la 11 metri. Șut! Gooooool! Iepurele se chircește într-un colț al plasei, apoi simte cum circul începe să se învârtească, din ce în ce mai repede, parcă că timpul a intrat într-o mișcare de rotație infinită, imaginile se derulează din ce în ce mai repede, și iată Scriitorul, tocmai a revenit de la partida de jogging, a intrat în curte, cu părul ud și treningul fleașcă - nuuuu, nu mai înainta! -, urcă trepetele verandei, duce mâna la buzunar, în căutarea cheii - nuuu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
forței raționale a sufletului, este o esență făcută pentru comunitate: „unde există un eu, există și un noi, sau eu aparține unui noi”. Al doilea principiu se referă la conexiunea strânsă dintre conștiința unei ființe, membră a unei „comunități universale infinite de natură spirituală” și autoconștiința individuală a unei „tensiuni spirituale nelimitate” spre o comunitate tot mai bogată, mai vastă și completă, care ajunge la „comunitatea supremă și definitivă a rațiunii și a iubirii față de Dumnezeu”, potrivit intuiției lui Augustin despre
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
creier... Măsură camera de câteva ori, în lung și în lat, se opri în fața ferestrei și privi câteva clipe cerul în tăcere. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau pe nemărginirea lui, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită și neînțeleasă. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostenite, răscolindu-i alte amintiri, amărăciuni... speranțe, izgonind mereu liniștea sufletului. Ar fi vrut să plângă, tare ar mai fi plâns... Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groznic când nu poți plânge
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]