4,572 matches
-
doze. Scris cu ironie, tandrețe, cinism și, În final, optimism, romanul, numit de presa culturală “roman total”, este una din puținele proze franceze actuale care se citește, de-a lungul a patru sute de pagini, pe nerăsuflate. și aceasta nu din cauza intrigii, ci datorită istoriei contemporane pe care-o reface savuros, a vitalității extraordinare care-l animă, care-i animă personajele ca și digresiunile asupra condiției omului contemporan. Dar și pentru conținutul “populist” al romanului, care se Încheie tezist, cu fraza “această
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Partea a doua, de o altă factură, are în centrul interesului pe domnitorul Mihai Racoviță, urmărit în cele trei domnii alternative ale sale. Domn plin de calități și popular cu supușii, cum îl prezintă letopisețul, el nu este scutit de intrigile la Poartă ale lui Constantin Brâncoveanu, ale cărui manevre aduc în scaunul Moldovei când pe Antioh Cantemir, când pe Nicolae Mavrocordat, figuri contrastante, ce pun în evidență și mai mult meritele celui admirat. Fire slabă, depărtat de grija țării, Antioh
CRONICA ANONIMA RACOVIŢEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
întunecate culori, se înconjoară numai de greci, folosind tălmaciul pentru a se înțelege cu oamenii țării, și persecută boierimea moldoveană. Un rol nefast are sfetnicul de credință al lui Nicolae Mavrocordat, grecul Spandoni, „un blestemat”, care trăiește din colportaj și intrigi. În a treia domnie a lui Mihai Racoviță sunt prezentate faptele de bravură ale domnitorului: luptele cu austriecii de la mănăstirile Cașin și Mira, incursiunea în Ardeal, ciocnirile cu tătarii. Cronicarul urmărește succint și evenimentele din Țara Românească, legate de domnia
CRONICA ANONIMA RACOVIŢEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286521_a_287850]
-
morale, romanul este lipsit de un conflict central propriu-zis. Scena acțiunii se află, pe rând, în Moldova, Transilvania, Polonia, apoi la Kiev, Istanbul, Roma etc.; apar personaje istorice cunoscute (Lăpușneanu, Despot, Tomșa, Doamna Chiajna, Sigismund Zapolya); se țes peste tot intrigi, survin evenimente senzaționale. Romanul este interesant prin „culoarea locală” (și de epocă), minuțios și plauzibil reconstituită, și prin problemele investigate în spațiul lăuntric (raporturile dintre putere și avere și, respectiv, realizarea de sine a artistului, meditații asupra identităților spiritual-culturale ș.a.
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
greșit sau reținute fragmentar. Profesorul începe prin a povesti o piesă de teatru la care a asistat la Paris. Din cele notate în dactilogramă nu am putut identifica decât numele autorului piesei, autor cunoscut, Jules Romain. Am lăsat deoparte povestirea intrigii, care servește doar de captatio benevolentiae și nu este necesară înțelegerii a ceea ce avea să urmeze. Aceeași dificultate apare și în reproducerea ideilor sociale ale profesorului sau în citarea numelor, din care am identificat mai multe corect scrise. Așa cum sunt
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
buni actori ai epocii, în montări fastuoase și spectacole care entuziasmau. Rămas pe hârtie, textul își pierde strălucirea, iar, în timp, și importanța, odată cu intrarea în desuetudine a mediului social adus la rampă și a comicului de limbaj folosit. Doar intriga amoroasă, în esență dramatică, desfășurată oarecum tensionat între cei doi protagoniști, dominați de neîncredere reciprocă, și rezolvată printr-o mică lovitură de teatru - presupusa vampă („păianjenul” nesățios) era o neprihănită fecioară -, abia mai poate suscita interesul cititorului. De multe aplauze
HERZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287432_a_288761]
-
se autogenerează, derularea evenimentelor - avându-le ca protagoniste pe Irina sau Dania - nefiind altceva decât stimul al introspecției. În Ioana, singurătatea lui Sandu și pustiul său interior își găsesc un corespondent în ariditatea și dezolarea peisajului alăturat mării veșnic agitate. Intriga amoroasă se subordonează analizei acute a experienței, autenticitatea sentimentelor este greu de stabilit, fiind vorba de trăiri contradictorii, traduse în cazuri majore de conștiință: Irina reprezintă, în același timp, un obiect al disprețului, descrisă fiind ca o persoană mediocră intelectual
HOLBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287444_a_288773]
-
Emigrează în RF Germania în 1984, în 1986 stabilindu-se în SUA. Debutează în 1960, în „Luceafărul”, dar în volum publică abia în 1970 proza umoristică Locatarii din Strada Fecioarei. Recunoașterea și-o va câștiga însă datorită genului de aventuri, intrigă și spionaj, mergând pe o filieră franțuzească, de tipul romanelor de capă și spadă. Cele mai importante realizări ale scriitorului, evocări axate pe Evul Mediu românesc, centrate pe figurile lui Mircea cel Bătrân și Mihai Viteazul, dar și pe cele
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
supradimensionați, un fel de Hercule, Ulise sau Ahile spadasini, dar și oameni de lume, adică niște prototipuri eroice născute de imaginația autorului, pentru a deveni arhetipuri ale masculinității biruitoare. „Căpitanii” Viteazului sunt, în paginile conturate după o rețetă bine însușită (intrigi, aventuri, cavalcade, dueluri, agenți secreți, dragoste, femei frumoase, onoare, răsturnări de situație, baluri strălucitoare și castele somptuoase), tot patru, ca și mușchetarii lui Dumas: Cae Indru, „nepotul secret” al voievodului, războinicul perfect în toate; Chirilă Zece Cuțite, specialist în respectiva
DAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286672_a_288001]
-
pe termen lung cu Unilever și Procter & Gamble, pentru a anticipa nevoile viitoare ale consumatorului. 3.9.9.10. Exigențele negociatorului performanttc "3.9.9.10. Exigențele negociatorului performant" Limitele superioare ale managementului reprezintă un domeniu plin de mister și intrigă. Foarte puțini au ajuns pe acest tărâm, de unde trimit uneori mesaje incoerente, atât pentru alte niveluri ale managementului, cât și pentru Întregul personal. Aceasta explică apariția caricaturilor, a iluziilor și miturilor, cum ar fi, de exemplu: • viața este la fel de puțin
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
posesor al unei comori ascunse, ci un escroc lipsit de scrupule, care trimite la ocnă oameni nevinovați. Renunțând la introspectiva psihologică, scriitorul sondează medii sociale extrem de diferite, într-un roman pe arii largi, conferind un caracter conflictual întâmplărilor, aproape de tipul intrigii unui roman polițist: apariții nocturne ce amenință cu moartea, seduceri în muzee, șantaj sentimental etc. Apărut în 1970, romanul Dintr-un jurnal de noapte se deosebește fundamental de tot ce scrisese D. până atunci. Calitatea esențială, care îi fusese recunoscută
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
etno-psiho-sociologică a satului, pe fundalul, mereu evocat, al unei naturi paradisiace. În Tainele..., acțiunea (redusă la o călătorie în munți în scop inițiatic) este întârziată până la stagnare de „pictura” amănunțită a peisajului și de numeroase întâmplări nesemnificative. Brodate pe o intrigă forțată, artificială, narațiunile (mai mult înșiruiri de secvențe lirice saturate de epitete dulcege și de expresii locale) exultă de un preaplin al fericirii de a trăi în splendoarea naturii și în curăție sufletească. Căldura autorului, atenția neobosită de observator minuțios
CIOCARLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286251_a_287580]
-
Universul” și, cu totul întâmplător, la „Convorbiri literare”. Cu mediocritate pretențioasă, versificatorul, prolific, imită și amalgamează, în Ciarda albă (1879) și în Harpă și caval (1880), orientări și motive diverse, curente în epocă. Același mixtum compositum și în romanele cu intrigă foiletonistică: Viața lui Onufriu, Ai carte, ai parte (1878), Babeta (1883), Bei, Vodă, Domn ș.a. Lucrările dramatice, foarte numeroase, apărute într-un ritm alert, fuseseră contractate, prin intermediul Societății pentru fond de teatru român, cu Editura Ciurcu din Brașov și reprezintă
ALEXI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285249_a_286578]
-
fie explicația? Este încă în joc alegerea unui domnitor. Autorul are de susținut o teză și nu una oarecare: aceea a propriei legitimări, a propriei dreptăți. Cititorul este luat, să ne amintim, drept arbitru al conflictului. Prin urmare, înainte ca intriga să confirme corecta plasare a Inorogului-autor, personajele trebuie să fie conturate cu o tușă apăsată, în special cele malefice. Imaginația autorului lucrează mult mai aprins în negativ, construind figuri schimonosite, deformate, grotești. Trăsăturile fizice se mută la nivel spiritual și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
deda spritului ludic, se poate amuza, din culise, își poate lăsa discursul să curgă firesc, fără preocuparea de a mai susține o teză. Finalul este el însuși preciptat, conflictul se rezolvă în urma unor intervenții alogene, străine de colcăiala tensionată a intrigii. În numai două rânduri, un cercetător atent cum este Dan Horia Mazilu pare a accepta o astfel de ipteză care, recunosc, este imposibil de argumentat fără rest, riscând să rămână în zona inefabilului: "Istoria ieroglifică, afirmă acesta, compunere barocă, "work
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
familiare. Pomelnicul personajelor din Istoria ieroglifică demonstrează clar că cele mai multe dintre ele nu aparțin faunei reale a Țărilor Române. Așa, de pildă, Leul, Pardosul, Moimâța, Camelopardalul (girafa), Filul (elefantul), Crocodilul, Hameleonul, Strutocamila, Papagaia majoritatea personaje cu roluri importante în desfășurarea intrigii. Acest lucru demonstrează încă o dată că Dimitrie Cantemir nu își culege sursele din rezervorul tradiției autohtone și, mai ales, faptul că ceea ce îl interesează este funcția simbolică a măștilor zoomorfe, posibilitatea lor de dialog semantic, nu gradul lor de familiaritate
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
sunt răsturnate. Cele câteva personaje pozitive nu reușesc să echilibreze această impresie de Sodoma&Gomora. Lumea păsărilor și animalelor din Istoria ieroglifică merită, e clar, o pedeapsă. Una pe care autorul nu se mulțumește să o realizeze doar la nivelul intrigii, al factologiei ficționale, fiind el totuși constrâns de un anumit pact cu realitatea pe care încă îl mai respecta, măcar în linii mari. E drept că uneori comentariile naratorului/autorului trădează satisfacția sau disprețul, sila sau, după caz, dezamăgirea, revolta
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acceptă compromisul. Pentru a supraviețui într-o lume fundamental stricată, a fost nevoit să se adapteze. Așa încât, aș înclina să-i dau dreptate lui Gabriel Mihăilescu, care observă această abilitate a personajului de a se descurca într-un hățiș de intrigi, apelând cu nonșalanță la procedeele inamicilor săi: "Legăturile, în sens larg (mreje, alianțe, vrăji) se înscriu între armele preferențiale ale eroului cantemirian, acestea nediferențiindu-se prin nimic de mijloacele de luptă ale oponenților săi"86. Mai mult decât atât, consideră
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
uniformizante ale unei "țesătorii" colective, Inorogul, investit cu toate atributele eroului "separator", nu se distinge, surprinzător, prin nimic. Atunci când acționează, când părăsește atitudinea defensivă (violent polemică) și se angajează în luptă, eroul lui Cantemir se pierde în anonimatul urzelilor de intrigi și în "mediocritatea" medierilor fără de sfârșit"87. Adevărul este că victoria finală a Inorogului nu este una categorică, covârșitoare. În plus, ea este obținută în urma unor intrigi și a unor răsturnări de situații din care personajul știe să profite. Dar
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
se angajează în luptă, eroul lui Cantemir se pierde în anonimatul urzelilor de intrigi și în "mediocritatea" medierilor fără de sfârșit"87. Adevărul este că victoria finală a Inorogului nu este una categorică, covârșitoare. În plus, ea este obținută în urma unor intrigi și a unor răsturnări de situații din care personajul știe să profite. Dar ea nu mai are forța de convingere a marilor mahii mitologice. Tragedia tacită a Inorogului din Istoria ieroglifică este tocmai faptul că, pentru a supraviețui, este nevoit
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
rarefiat al mitului, să-și părăsească lumea ideală în care îl plasase imaginația pioasă a medievalilor și să-și însușească arta supraviețuirii în varianta balcanică. Ei bine, da, Inorogul lui Cantemir s-a balcanizat. A învățat să negocieze, să controleze intrigile, să își facă aliați de moment. S-a obișnuit, cumva, cu compromisul. Sigur, la toate acestea este obligat pentru a-și apăra dreptatea, dar acest lucru nu schimbă nimic. El părăsește, astfel, un spațiu-timp magic și intră într-o lume
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
o ezitare atunci când vede pornirea Cucunosului de a da în vileag "cuvântul" Lupului și de a-l avertiza pe Corb de periculozitatea sa. Dar făptașul nu este Brehnacea, ci Cucunosul. Pasărea cea înțeleaptă se găsește prinsă într-un vârtej al intrigilor, pe care nu le aprobă și la care nu acceptă să participe cu trup și suflet. Atunci când nu poate face binele, atitudinea sa este una rezervată. Nu ea ia, așa cum crede Doina Ruști, "măsuri pentru izolarea Lupului a cărui inteligență
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
cu cei desemnați "complici" în această nedreaptă hăituire și să-i câștige de partea adevărului. Ea se teme că acesta tot va ieși la iveală, pentru că așa stă în firea lucrurilor de când lumea, de aceea nu ezită să "cobească" precipitarea intrigii către un deznodământ nefavorabil Corbului. E mult, e puțin? Atitudinea Brehnacei este una prudentă, dar, oricum, trebuie acceptat că ea nu se numără printre agenții devotați ai tiranului Corb; nu înfăptuiește răul, conștientizându-l ca atare. Ea rezistă, dacă pot
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
săi, cu riscul de a deveni un paria, un renegat, Șoimul nu ezită să se transforme într-un avocat al Inorogului, dar nu unul care să apeleze la mijloacele specifice lumii corupte din care provine, la sforării, jocuri de culise, intrigi, ci unul care are o încredere oarbă în forța de a se impune a adevărului; el afirmă, oricui, direct, că dreptatea se află de partea fostului inamic, fără a reuși, doar prin asta, să își câștige foștii supuși de partea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ochii am vădzut. Ce dintr-atâțea mari și înțelepți sfétnici, unul macara a cunoaște n-au putut (că decât Cămila mai mare Filul și decât buărul mai iute și mai comat ieste Inorogul)"22. Odată rostit, adevărul cutremură întreaga rețea de intrigi, odată aruncat în lume el se impune categoric, demontând jocul tăcerii convenabile de până atunci. Aparențele nu mai pot fi păstrate, tirania este dată în vileag, iar ilegitimitatea alegerii Strutocamilei devine clară pentru toată lumea, chiar dacă ceilalți se codesc să recunoască
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]