9,120 matches
-
În ciuda traducerii imperfecte a ideilor sale. Ne-ar fi greu să exprimăm sentimentul care ne-a cuprins În clipa când l-am zărit pe acel prinț al modei: ne Încerca deopotrivă respectul și bucuria. Cum să nu ne țuguiem cu ironie buzele văzându-l pe cel care inventase filosofia mobilei, a jiletcii, cel care avea să ne lase moștenire axiome despre pantaloni, despre grație și despre harnașamente? Și cum să nu fim pătrunși de admirație pentru cel mai intim prieten al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
tc "Arsenal " Spre a cuceri, dandy-ul face apel la un Întreg repertoriu, de la cel corporal (fie direct: vestimentație, miros, voce, privire, gest, proxemie, fie indirect: absența corpului - retragerea bruscă din scenă), la cel verbal: conversația, de pildă (Învăluirea, distanța, ironia, disimularea, pacturile, negocierile, tăcerea, suspansul), și până la cel scriptural (biletul, scrisoarea, dedicația). Le-am putea analiza metodic, detectând În fiecare dintre cazuri „figurile” (respectiv tacticile) de maximă eficiență. Din rațiuni de spațiu, am ales doar câteva. Iată, de pildă, chipul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
verbal, replicile - pregătite cu un Întreg arsenal retoric tipic dandy - au valoarea unor sentențe, oricât de derizorii sau de stupide ar fi. Sunt rostite cu acel timbru inimitabil și colportate apoi săptămâni În șir ca vorbe de duh memorabile. Zeflemea, ironie, cinism, care, În loc să incite, să stârnească agresivități, fascinează, atrag, fac victime sigure. Iar dacă ne-am referi la strategiile seductive prin arta conversației, să nu uităm că În istoria dandysmului din Anglia s-a pomenit chiar despre conversaționism ca marcă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care a scris Despre dandysm și despre George Brummell n-a fost un dandy (iar lectura acestei cărți va arăta Îndeajuns și de ce anume), dar era tinerețea acelei epoci, care-l făcea pe lord Byron să spună cu o melancolică ironie: ,, Pe când eram frumos, cu pletele buclate...”. Iar pe vremea aceea, gloria Însăși nu valora cât o singură buclă. El a scris deci fără vreo pretenție de autor - avea cu totul altele, fii liniștit dinspre partea asta! diavolul nu-i dădea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
simți niciodată pe de-a-ntregul, În unduitoarea sa desfășurare, acțiunea lui Brummell asupra contemporanilor. Vorbele lui Byron, cum că i-ar fi plăcut mai mult să fie Brummell decât Împăratul Napoleon, vor părea Întotdeauna o afectare ridicolă sau o simplă ironie. Adevăratul Înțeles al unor asemenea cuvinte s-a pierdut. Doar că ar fi bine ca, În loc să-l stigmatizăm pe autorul lui Child Harold, să Încercăm a-i pricepe Îndrăzneața preferință. Poet, om cu fantezie, el a fost uimit - tocmai pentru că
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stricase linia grecească a profilului. Ținuta capului Îi era mai frumoasă decât fața, iar postura - fizionomia corpului - Îi făcea formele perfecte. Să-l mai ascultăm pe Lister: „Nu era nici frumos, nici urât; dar toată persoana sa degaja finețe și ironie concentrată; ochii săi erau incredibil de pătrunzători. Uneori, ochii aceștia ageri știau să Înghețe printr-o indiferență fără dispreț, așa cum Îi stă bine unui dandy desăvârșit, unui bărbat care privește lumea cu superioritate. Vocea sa magnifică făcea limba engleză la fel de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cei mai duri simt briza grației, dar Îi percep și forța, iar hegemonia lui Brummell asupra epocii sale va părea mai puțin fabuloasă, mai puțin de neexplicat când se va ști - lucru Încă neaprofundat destul - ce forță zeflemitoare avea el. Ironia este un har atotputernic 1. Ea proiectează asupra unui bărbat acel aer de sfinx care copleșește ca un mister și neliniștește ca un pericol 2. Or, Brummell avea ironie din belșug. Se folosea de ea Într-un mod care Îngheța
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
va ști - lucru Încă neaprofundat destul - ce forță zeflemitoare avea el. Ironia este un har atotputernic 1. Ea proiectează asupra unui bărbat acel aer de sfinx care copleșește ca un mister și neliniștește ca un pericol 2. Or, Brummell avea ironie din belșug. Se folosea de ea Într-un mod care Îngheța orice amor propriu, fie și mângâindu-l, sau care sporea miile de interese ale unei conversații superioare. Cauza era teama vanităților ce nu produc vreun spirit, dar care Îl
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care sporea miile de interese ale unei conversații superioare. Cauza era teama vanităților ce nu produc vreun spirit, dar care Îl ațâță În cei care-l au și fac să circule mai repede sângele În cei plini de fadoare. Geniul ironiei l-a făcut pe Brummell cel mai mare mistificator pe care Anglia l-a avut vreodată. „NU exista - spune autorul lui Granby - vreun paznic de menajerie mai abil În a arăta dibăcia unei maimuțe decât el, atunci când dezvăluia În fiecare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fost, cu adevărat, favoritul hazardului. S-a spus că Doamna de Staël a fost de-a dreptul Îndurerată pentru că nu i-a plăcut lui Brummell. Atotputernica sa cochetărie și spiritul său viu fuseseră respinse de sufletul rece și de veșnica ironie a dandy-ului, acest capricios de gheață care avea, de altfel, excelente motive spre a-și bate joc de entuziasm. Corinne a eșuat cu Brummell, așa cum a eșuat cu Bonaparte: apropiere care amintește cuvintele lordului Byron, pomenite deja. În fine
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
porecla de la valet la stăpân. Apoi, pe doamna Fitz-Herbert o striga Benina. Îndrăznețele bătăi de joc ajunseseră până În străfundul acestor suflete vanitoase, iar doamna Fitz-Herbert nu a fost singura dintre femeile care-l Înconjurau pe prințul moștenitor, ofensate de familiaritățile ironiei lui Brummell. Aceasta a fost - s-o spunem În treacăt - cauza reală a dizgrației care l-a lovit dintr-o dată pe marele dandy. Întâmplarea cu clopoțelul, pe care o vom relata mai Întâi spre a o putea explica, este, după
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În ciuda traducerii imperfecte a ideilor sale. Ne-ar fi greu să exprimăm sentimentul care ne-a cuprins În clipa când l-am văzut pe acel prinț al modei: ne Încerca deopotrivă respectul și bucuria. Cum să nu ne țuguiem cu ironie buzele văzându-l pe cel care inventase filosofia mobilei, a jiletcii, cel care avea să ne lase moștenire axiome despre pantaloni, despre grație și despre harnașamente? Și cum să nu fim pătrunși de admirație pentru cel mai intim prieten al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
prezent, de altminteri, și În manierele sale. Știe deopotrivă să vorbească și să tacă, se ocupă de noi cu delicatețe, subiectele de conversație pe care le abordează sunt Întotdeauna cuviincioase; Își alege În mod fericit cuvintele; folosește un limbaj pur, ironia lui este mângâietoare, iar critica sa nu rănește niciodată. Departe de a contrazice cu siguranța incultă a celui prost, lasă sentimentul că este alături de noi În căutarea drumului drept sau a adevărului. Nici nu ține discursuri, nici nu se ceartă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În sensul care duce la ea. Este totuși regretabil că aici, ca și În nenumărate alte cazuri, ascuțita perspicacitate filosofică a Profesorului este tulburată oarecum de un anumit amestec de miopie sau de o oarecare tendință perversă și ineficientă spre ironie; cititorii noștri vor judeca de care dintre ele este vorba: „În aceste vremuri de zăpăceală”, scrie el, „când Principiul Religios, izgonit din majoritatea Bisericilor, fie că zace ascuns În inimile oamenilor buni, contemplând, tânjind și trudind În tăcere la pregătirea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dat un răspuns afirmativ; dar la Teufelsdröckh plutește Întotdeauna o umbră de Îndoială. Oricum, dacă satira a fost realmente intenționată, cazul se prezintă ceva mai bine. Căci nu vor lipsi cei care vor aclama: Profesorul vostru ne ia drept neghiobi? Ironia lui s-a Întrecut pe ea Însăși; putem vedea prin ea, ba chiar și prin el. Charles Baudelairetc "Charles Baudelaire" Dandy-ul*tc "Dandy‑ul*" Omul bogat, fără ocupație și care, blazat chiar, nu face decît să urmărească fericirea; omul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
semnificația directă și unilaterală de omor cu cât sporește În intensitate și dezvăluie natura profund ambivalentă a urării morții. ș...ț Toate combinațiile verbale citate de el (Goethe - n. M.C.), În care urarea morții servește exprimării unei bucurii sau a ironiei lipsite de răutate, a măgulirii și a complimentelor, Își mențin sensul inițial. Tocmai aceasta creează caracterul și farmecul specific formulelor de adresare carnavalești, inadmisibile În alte Împrejurări. Secretul problemei stă tocmai În Îmbinarea ambivalentă a ocării cu lauda, a urării
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Libertății, Bodhisattva, figuri ale teatrului Pâine și Păpuși), costumația colorată și măștile alegorice, scenetele contestatare improvizate și utilizarea cântecelor „interzise”: În ciuda caracterului organizat al demonstrației și a seriozității intențiilor lor, studenții acționau ca la un carnaval. Atmosfera de distracție, camaraderie, ironie și subversiune a stârnit spaimă și ură Între oficialii Chinei. Studenții se așezau și dormeau oriunde voiau În piață, În formule de o varietate greu de imaginat. Ei cântau și dansau, vorbeau de pe podiumuri improvizate și dădeau interviuri reprezentanților presei
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Meta : Translators' Journal, vol. 53, no. 4, 2008, p. 841-842, consulté le 12 juin 2011, URL : http://www.erudit.org/revue/meta/2008/v53/n4/019650ar.pdf. 950 Idem, p. 841. " Nous pouvons appeler la première période communiste, avec une ironie modérée, l'Âge d'Or de la traduction en Roumanie. Le nouveau régime roumain a initié un projet massif de traduction de textes littéraires et techniques, accompagné par une politique linguistique et une idéologie de lecture, qui étaient censées aligner la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
o lumină sperioasă”. Convinsă că blândețea stăpânește lumea, încearcă mântuirea prin confesiune. Luciditatea prezidează, însă, fără eclipse, actul poetic, aparent ascetic, aspirând spre lecția spirituală. D. face în contextul generației sale o figură aparte, cultivând un optzecism atipic. Nu supralicitează ironia și ludismul, nu face tapaj de autoreferențialitate, nu se fixează în erotic. Sensibilă și instruită, mai degrabă retractilă, știe că spiritualitatea e una singură, fără frontiere, și face din poezie „un crez trăit”. Cu migală de miniaturist, culege sunetul „păcatelor
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
real de tip gogolian, scriitorul este înzestrat și cu o atașantă și suculentă tandrețe „cehoviană”. Egocentric, el își trăiește cu nesaț experiențele amoroase, situate invariabil la limita dintre sublim și grotesc, dintre realitatea cenușie și fantasmele ultracolorate, dintre excentricitatea aiuritoare, ironia autopersiflantă și conștiința acută a propriei inutilități. Ins boem, figură notorie a chefurilor din breasla scriitoricească a anilor ’70, D. scrie la început cu euforie. Dacă prozele volumului de debut mai păcătuiesc prin subțirimea și lipsa de miză a narațiunii
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
2002), primatul unei rostiri desferecate, impetuoase, celebrând viața cu umor și „înseninare” exuberantă. O lume senzuală zvâcnește frenetic în cuvinte, dar - fie și polemizând cu sarcasm (ca în Doctrina) - poetul pune în lucru tehnici textuale postmoderniste: patosul e minat de ironie și mai ales de spirit ludic, pretutindeni apar semnale că viața e un joc aleatoriu (un „zar” aruncat), trăirea o poetică, lumea un text, inima un scriptorium, iar iubita ispititor dezgolită e însăși „poezia așa cum a lăsat-o Domnul”: „La
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
corectată. Subintitulată Pseudozoologicon, cartea este o enciclopedie a curiozităților din lumea animalelor, dar și o suită de „moralități”, a căror adresă ultimă este umanitatea. Constrânse la o concizie maximă, „medalioanele” animaliere beneficiază de un limbaj sugestiv, colorat, și de o ironie bine disimulată, dar nu mai puțin tăioasă. Ultima carte a lui D., Esthera (1995), e un roman cu o scriitură modernă, polifonică: narațiunea istorică, inspirată din Biblie, dar și din documente istorice, care sunt completate de o imaginație productivă, se
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
valorilor consacrate în domeniul criticii (Șerban Cioculescu, Al. Dima, Mircea Zaciu, Constantin Ciopraga, George Munteanu) D. le reproșează fie inconsistența demersului, fie erori de informație sau chiar de construcție. Stilul său deloc edulcorat ia uneori forme de o duritate extremă, ironia fiind împinsă până la sarcasm, ca în foiletonul dedicat lui I. Constantinescu. Rare sunt momentele când criticul nutrește o nedisimulată admirație pentru un confrate sau altul, dar chiar și atunci o mărturisește cu eleganță și măsură, ca în cazul lui Eugen
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
cronică a cărții comentate, ci o încadrează fie în spațiul mai larg al operei (ca în cazul scriitorilor consacrați), fie în cadrul generației, în speță, optzecismul, caracterizat succint prin „prozaism acuzat, refuz (zgomotos) al întregului arsenal de efecte poetice în uz, ironie etc.”. Câteva dintre ideile din Foiletoane se regăsesc în Introducere în opera lui Titu Maiorescu (1988). Într-un stil metaforic, uneori prea încărcat pentru „canonul” studiului critic („Apele receptării, o clipă transparente, se încarcă pe nesimțite de mâluri groase, prin
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
poezii Amor și Patria (1869), semnată Brutu Catone Horea, și volumul Doruri și speranțe (1871). Versurile glorifică eroii trecutului, invocă demnitatea în restriște, aruncă blesteme împilatorilor străini. În pofida sentimentelor frumoase care le animă, poeziile sunt artificioase, prolixe, prozaice și stârnesc ironia lui Titu Maiorescu, criticul junimist considerându-le de-a dreptul rizibile. Dintr-o perioadă de junețe datează și romanul Nopțile carpatine sau Istoria martirilor libertății, tipărit la Pesta, în 1867. În încercarea de a-și mobiliza contemporanii, autorul evocă momente
DRAGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286848_a_288177]