KorAP: Find »[drukola/base=iveală & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...149 150 151 ...203 >

5,069 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

suficientă pentru a-l lăsa să se ivească în ceea-ce-este el însuși. 3.3.2.2. Principiul "fenomenologic" al analiticii existențiale: adevărul; orizonturile intenționale ale enunțului Pe baza celor câteva observații formulate mai sus, privind actul-de-principiu ipostaziat ca "scoatere la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență", am formulat deja consecința după care nu dobândim suficiente dovezi pentru a susține că Heidegger și-a croit analitica existențială în acord cu toate convențiile impuse de cele două modele ale dictaturii judicativului

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
zăbovi în preajma acestui joc al dictaturii judicativului care angajează "gândirea liberă" proprie, cel puțin la o primă vedere, analiticii existențiale. Dar, întărind încă o dată gândul că avem bune temeiuri să constatăm și relaxarea acestor convenții, este potrivită și scoaterea la iveală a limitelor lor în privința puterii de a pune la punct totul în spațiul discursului de tip filosofic. Oricum, în locul acesta trebuie semnalată tensiunea creată în reconstituirea unor sensuri ale analiticii existențiale de ivirea principiului ei fenomenologic (adevărul) pe lângă cel logic

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mai degrabă aspectul ei tehnic iese în evidență, la nivelul actelor intenționale cu rost constitutiv: ceea ce înseamnă că însuși aspectul "obiectual" al acestei analogii are prezență, într-o oarecare măsură. Înlăuntrul proiectului analiticii existențiale constituit prin actul-de-principiu logic "scoaterea la iveală a temeiului prin punerea sa în evidență" și prin principiul fenomenologic, adevărul, se află o reconstrucție filosofică foarte apropiată sensului kantian de "critică", de preluare a condițiilor care fac cu putință ceva; este vorba despre analiza unei probleme de logică

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
non-judicative ale analiticii existențiale, ci de tipul de constituire fenomenală propriu acesteia. De aceea operația în cauză reconstituirea intenționalității proprii structurilor existențiale ale Dasein-ului la nivelul enunțului trebuie amanată până sunt ordonate cele câteva sensuri, judicative și non-judicative, scoase la iveală până aici. 3.3.2.3. Sensurile judicative ale descrierii analitice existențiale Scopul reconstituirii unor sensuri proprii analiticii existențiale puse la cale aici a fost definit de la început: este vorba despre evidențierea unor sensuri judicative și a unora non-judicative din

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
constituie sau cel puțin reglează orice tip de gând, rostire, făptuire, iar analitica existențială nu pare a avea, din cele prezentate până aici, un statut non-judicativ ca atare; la fel și interpretarea de față. Sensuri non-judicative pot fi scoase la iveală pentru a le evidenția potențialul lor de semnificație prin raportare la ființa-în-lume (omul pentru dictatura judicativului, Dasein-ul pentru analitica existențială) și aceasta am încercat până aici. Lipsa de sistematicitate în această întreprindere de scoatere la iveală se datorează dominației regulilor

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
pot fi scoase la iveală pentru a le evidenția potențialul lor de semnificație prin raportare la ființa-în-lume (omul pentru dictatura judicativului, Dasein-ul pentru analitica existențială) și aceasta am încercat până aici. Lipsa de sistematicitate în această întreprindere de scoatere la iveală se datorează dominației regulilor judicative, atât în demersul urmărit, cât și în cel prin care s-a operat. Dominația poate fi recunoscută, formal, în analitica existențială, la nivelul unei reducții judicative a dictaturii judicativului la verb ("este"). Cum știm, aceasta

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
știm, aceasta se structurează în funcție de "lucrarea" timpului, ceea ce înseamnă că o veritabilă reducție de acest tip trebuie să ajungă la timp; este ceea ce se întâmplă în analitica existențială heideggeriană. Dar problema urmărită aici nu este aceea de a scoate la iveală această din urmă reducție care este clară prin ea însăși, iar dacă nu poate fi recunoscută ca atare, aceasta se datorează grabei noastre de a trece direct la înțelegerea Dasein-ului ca timp, lăsând la o parte faptul simplu că abia

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ca timp, lăsând la o parte faptul simplu că abia reducția la verb deschide o cale de operare a reducției la timp. Sesizăm că prioritatea fenomenologică a lui Heidegger este "analiza pregătitoare" a Dasein-ului, că prin aceasta este scoasă la iveală (constituită) însăși ființa acestuia ca timp. Știm, de asemenea, că abia de aici încolo ar fi posibilă o ontologie ca atare, care să se ocupe cu "adevărul ființei". Dar nu este posibilă nici măcar prima operație, aceea a scoaterii la iveală

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
iveală (constituită) însăși ființa acestuia ca timp. Știm, de asemenea, că abia de aici încolo ar fi posibilă o ontologie ca atare, care să se ocupe cu "adevărul ființei". Dar nu este posibilă nici măcar prima operație, aceea a scoaterii la iveală a ființei Dasein-ului ca timp (sarcina analizei pregătitoare), fără reducția la verb. De aceea, sarcina mea mai departe este tocmai aceea de a reconstitui această reducție. Între timp, trebuie reactualizate cele câteva sensuri non-judicative pe care le-am formulat mai

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
judicativ. Din această perspectivă, nimicul ar putea să nu mai fie (însemne) nimic, de vreme ce e tot una cu ființa. Chiar pentru un demers interesat de "rădăcina" metafizicii, aflată, cumva, dincolo de metafizica însăși, pe care Heidegger încearcă să o scoată la iveală prin punerea sa în evidență, nimicul ar putea să nu mai fie (însemne) nimic; iar dacă ar însemna, totuși, ceva, atunci ar putea să nu mai fie în identitate cu ființa. Ar fi cu putință, din perspectiva primului fapt, să

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Și fiind vorba despre operații de constituire cu un sens clar în însăși constituirea existențial-ontologică a Dasein-ului, revenirea aceasta trebuie ea însăși operată după contabilizarea aspectelor judicative și a celor non-judicative ale analiticii existențiale, așa cum ele au fost scoase la iveală până aici. Înainte, însă, încă o observație: timpul apare la un moment dat ca singurul existențial în stare să-și păstreze sensul dincolo de limitele judicativului: "Timpul devine astfel denumirea premergătoare care abia urmează să fie gândită, cuvântul pentru adevărul ființei

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
timpul însuși, timporizând (în-ființând, cum se va arăta și dovedi în operarea reducției judicative a judicativului constitutiv, din partea următoare a lucrării de față). Heidegger nu spune aceasta, dar interpretarea de față nu trebuie să ocolească acest sens, scos deja la iveală din perspectiva unei reducții fenomenologice. "Ca" este timp. Iar în această calitate, el poate fi prezent în mod originar în constituirea locului-de-deschidere al Dasein-ului, în structura ceva-ca-ceva investită cu rolul de prealabil al oricărei constituiri în acest registru, în structurarea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
timp. Iar în această calitate, el poate fi prezent în mod originar în constituirea locului-de-deschidere al Dasein-ului, în structura ceva-ca-ceva investită cu rolul de prealabil al oricărei constituiri în acest registru, în structurarea enunțului. Și, poate, chiar în scoaterea la iveală, prin reconstituire, a tuturor acestor constituiri intențional-factice în fenomenul enunțului și în "obiectul" său corelativ, adevărul. Problema acestuia din urmă nu poate fi deschisă, deocamdată. Trebuie lămurită întâi constituirea ca atare a enunțului și aportul structurii ceva-ca-ceva și al operatorului

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
reformalizarea logos-ului prin instituirea logicii simbolice păstrează tocmai aspectul formal al judecății (și judicativului). Prin ceea ce s-a arătat aici, a fost pregătită o interpretare propriu-zis fenomenologică a reconstrucției filosofice heideggeriene în modelul analiticii existențiale. Dar sensurile scoase la iveală reprezintă probe ale încadrării acesteia în orizontul judicativului constitutiv. E drept, locul acesteia se află la marginea acestui orizont, date fiind sensurile judicativ-regulative și chiar non-judicative care pot fi zărite și care au fost reconstituite aici. Dar acest fapt nu

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
au arătat decât modalizări ale ei în funcție de anumite convenții filosofic-istorice. Istoria filosofiei reprezintă unul dintre toposurile judicativului constitutiv. Însăși descrierea natural-istorică a acestuia, concentrată în ideea că ordinea logică rezultată prin de-naturarea logos-ului reglează orice discurs, a scos la iveală faptul că analitica și dialectica s-au instalat de la bun început în spațiul filosofiei. S-ar putea face un raționament simplu pentru a înțelege rostul analiticii și al dialecticii în istoria filosofiei, adică într-unul dintre toposurile judicativului constitutiv: judecata

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
era împlinit judicativ, fiind foarte apropiat de exprimarea poetică și de forma maximei înțelepciunii. În contrazicere însă cu această constatare par a se afla, de o parte: a) operația lui Zenon din Elea, elevul lui Parmenide, de a scoate la iveală rezultate ambivalente ale facultăților de cunoaștere (cele acceptate și de Parmenide), dar prin asumarea unor clare temeiuri discursiv-judicative ("dialectice"); b) arta socratică a dialogului ("dialectica", arta de a formula întrebări) folosită în contextul maieuticii; c) conceperea dialecticii de către Platon ca

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fi operat un șir de reducții, urmând ca ultima operație a acestui șir să treacă dincolo de condiția sub care se află toate celelalte, devenind astfel non-judicativă; păstrându-și, totuși, "obiectul": dictatura judicativului. Tocmai prin aplicarea reducției judicative va ieși la iveală faptul menționat, anume că timpul constituie ceea-ce-este dictatura judicativului; mai precis, însăși ființa sa, nu doar esența, în sens "logic". Dar acest fapt se va preciza pe măsură ce elementele judicativului își capătă sensurile de la timp, în orizonturile deschise prin reducție. Așadar

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de la S și P? Există, dar, deocamdată, nu este vorba decât despre observarea și descrierea -, la o primă "ochire", a orizontului discursului, judicativului, judecății, domeniul care ne interesează în această cercetare. Dar dacă acestea sunt primele instanțe care ies la iveală, atunci trebuie explicat însuși fenomenul ieșirii lor la iveală, adică trebuie revenit la ele, după întregul travaliu presupus de reducția judicativă. Faptul de a fi posibil și statutul (caracterul) de variabilă definesc ceva neajuns la sine, ceva care se poate

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
vorba decât despre observarea și descrierea -, la o primă "ochire", a orizontului discursului, judicativului, judecății, domeniul care ne interesează în această cercetare. Dar dacă acestea sunt primele instanțe care ies la iveală, atunci trebuie explicat însuși fenomenul ieșirii lor la iveală, adică trebuie revenit la ele, după întregul travaliu presupus de reducția judicativă. Faptul de a fi posibil și statutul (caracterul) de variabilă definesc ceva neajuns la sine, ceva care se poate viza pe sine, în sensul că își urmează calea

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
aceasta din urmă; termenii-funcțiuni sau pozițiile logice, de o parte, judecata, de alta, sunt, deocamdată, în echilibru. Punerea în formă a rostirii, prin aceste convenții de statut obiectual (ființial) și funcțional al celor doi termeni în unitatea judecății, scoate la iveală, cum spuneam mai sus, faptul unei pre-ființări sau al unei condiții preexistente, care slăbește în ființa sa pentru a se trece pe sine într-o "formă" cu rol instrumental pentru discurs, cu alte cuvinte, chiar în funcțiunile S și P

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cu alte cuvinte, chiar în funcțiunile S și P, luate împreună în unitatea judecății căreia îi aparțin. Această preexistență este, după toate semnele, logos-ul însuși, fiindcă singura semnificație funcțională pe care cele două poziții logice au scos-o la iveală până acum este faptul de a rosti printr-o unitate a pozițiilor, anume prin judecată. Logos-ul, ca preexistență, nu "vorbește" însă direct în S și P; și, de altfel, el nu va vorbi deloc, deși semnificația funcțională originară a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
nu constituie încă o problemă, în acest context. De altfel, deocamdată nu se poate spune decât că reducția judicativă a dictaturii judicativului, având printre scopuri și indicarea unor "metode" potrivite pentru operarea reducției non-judicative a dictaturii judicativului, indică, scoate la iveală, și semne ale unor posibile căi către non-judicativ tocmai prin ceea ce ea respinge; și respinge, fiindcă nu are acte constitutive potrivite și, în urmare, nici sensuri obiectuale care să încheie constituirea unui "obiect", cum este fiecare dintre cele patru elemente

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a fi adevărul însuși, pentru judecată, înseamnă a fi identic cu adevărul sub un anumit aspect, poate chiar a forma împreună o unitate operațional-obiectuală. Ființial și funcțional, o asemenea identitate rămâne imposibilă; aceasta înseamnă că trebuie deschisă problema scoaterii la iveală a perspectivei din care judecata este adevărul însuși, adică un orizont de constituire diferit de cele deschise până aici. Oricum, admițând o asemenea identitate "perspectivistă" (valabilă într-un anumit orizont convențional al logos-ului formal), judecata are nevoie de un

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
viață, până la cele științifice, teoretice sau experimentale, de la cele filosofice, până la cele mai sofisticate demersuri ideologice (de ideologie politică, religioasă, artistică, în genere, culturală etc.). Nici vorbă despre elementele (și sensurile) pe care reducția le-a scos până acum la iveală și, mai cu seamă, nici vorbă despre relațiile dintre aceste elemente (și sensuri), așa cum ele au fost evidențiate în același demers al reducției dictaturii judicativului, dincolo de granițele acesteia! Dacă luăm astfel lucrurile, atunci avertismentul lui Nietzsche privind interesul nostru nejustificat

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
etc.) au ajuns la identitate, tocmai fiindcă acești termeni formează împreună aspectul aletic al judecății (și al judicativului), având, în acest orizont, funcții operațional-constitutive, dar și obiectuale. De la bun început am susținut că reducția judicativă a dictaturii judicativului scoate la iveală timpul ca fenomen originar al acesteia; aflat însă într-o asemenea poziție, timpul își capătă sensurile în orizontul precizat; dar, chiar socotindu-l fenomen originar pentru judicativ, el poate primi cumva, trebuie să primească și sensuri non-judicative. Oricum, reducția judicativă

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]