5,277 matches
-
la muzică religioasă și muzică clasică. A compus muzică pentru patru filme. A susținut concerte în săli renumite, precum la Carnegie Hall din New York, Filarmonica din San Francisco și Opera din Chicago. Marele său merit este acela al extinderii granițelor jazz-ului mai mult decât orice alt muzician, dar fără a renunța câtuși de puțin la adevărata esență a acestei muzici. De-a lungul a 6 decade, între 1920 și 1970, și-a extins în mod continuu țelul și aria de
Duke Ellington () [Corola-website/Science/307998_a_309327]
-
a renunța câtuși de puțin la adevărata esență a acestei muzici. De-a lungul a 6 decade, între 1920 și 1970, și-a extins în mod continuu țelul și aria de exprimare, devenind un punct aparte și special în lumea jazz-ului: un adevărat compozitor. Astăzi, orchestra "" este condusă din nou de un Ellington, anume de Paul Mercer, nepotul marelui Duke. Orchestra a preluat moștenirea muzicală a lui Duke Ellington. Ea concertează de peste 8 ani în actuala formulă, pe toate continentele
Duke Ellington () [Corola-website/Science/307998_a_309327]
-
introdus în proiect pentru a compune încă zece melodii. La ieșirea sa pe piață, cantitatea de efecte de sunet și de melodii era nemaivăzută, și pista de sunet a fost eliberată ca o colecție de trei discuri. Un disc de jazz acid numit „"Brink of Time"” a fost eliberat. Mai târziu, un alt disc al pistei de sunet a fost eliberat pentru a concide cu reîntroducerea jocului pe PlayStatione, conținând melodiile orchestrale folosite în scenele cinematice. Yasunori Mitsuda a compus și
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
chitară bas rareori i se zice chitarist (cum, de exemplu, instrumentistul care cântă la clarinet bas se va numi tot clarinetist), ci, mult mai adesea, basist, denumire pe care o împarte cu interpreții la contrabas, mai ales cei care cântă jazz. Chitara bas a fost inventată în anii treizeci, la scurt timp după impunerea primelor chitare amplificate în rândul interpreților de jazz. Primul model a fost o chitară amplificată electric și timp de patru decenii nu s-a experimentat în direcția
Chitară bas () [Corola-website/Science/306646_a_307975]
-
ci, mult mai adesea, basist, denumire pe care o împarte cu interpreții la contrabas, mai ales cei care cântă jazz. Chitara bas a fost inventată în anii treizeci, la scurt timp după impunerea primelor chitare amplificate în rândul interpreților de jazz. Primul model a fost o chitară amplificată electric și timp de patru decenii nu s-a experimentat în direcția altor tipuri de amplificare. În 1951, Leo Fender lansează modelul revoluționar numit Fender Precision Bass. Modelul standard, creat la începuturi și
Chitară bas () [Corola-website/Science/306646_a_307975]
-
parte, până astăzi, împrumută acordajul contrabasului cu patru coarde (în cvarte, mi-la-re-sol). De aceea, se crede că instrumentul a fost construit pentru a rivaliza cu contrabasul. Totuși, nu trebuie uitat că acela din urmă avea o istorie scurtă în lumea jazz-ului la momentul inventării chitarei bas; stilul de jazz "swing", cel care a determinat sunetul specific al contrabasului de jazz (foarte diferit stilistic de fostul two-beat preluat de la tubă), nu era pe deplin cristalizat la începutul anilor treizeci. Totuși, chitara
Chitară bas () [Corola-website/Science/306646_a_307975]
-
în cvarte, mi-la-re-sol). De aceea, se crede că instrumentul a fost construit pentru a rivaliza cu contrabasul. Totuși, nu trebuie uitat că acela din urmă avea o istorie scurtă în lumea jazz-ului la momentul inventării chitarei bas; stilul de jazz "swing", cel care a determinat sunetul specific al contrabasului de jazz (foarte diferit stilistic de fostul two-beat preluat de la tubă), nu era pe deplin cristalizat la începutul anilor treizeci. Totuși, chitara bas nu s-a bucurat de popularitate mai devreme
Chitară bas () [Corola-website/Science/306646_a_307975]
-
construit pentru a rivaliza cu contrabasul. Totuși, nu trebuie uitat că acela din urmă avea o istorie scurtă în lumea jazz-ului la momentul inventării chitarei bas; stilul de jazz "swing", cel care a determinat sunetul specific al contrabasului de jazz (foarte diferit stilistic de fostul two-beat preluat de la tubă), nu era pe deplin cristalizat la începutul anilor treizeci. Totuși, chitara bas nu s-a bucurat de popularitate mai devreme de finele anilor '50, când a început să înlocuiască tot mai
Chitară bas () [Corola-website/Science/306646_a_307975]
-
un asemenea grup. În cvartetele de coarde, fiecare muzician are un rol distinct. Un alt tip de cvartet muzical îl reprezintă cvartetul cu pian, ce constă în vioară, violă, violoncel și pian. În secolul al XX-lea, în muzica de jazz a apărut un nou tip de cvartet și anume "cvartetul saxofon". Orice combinație de patru instrumente cu coarde poate fi numită “cvartet de coarde”. Cu toate acestea în practica termenul se referă la un grup format din doua viori, o
Cvartet () [Corola-website/Science/306750_a_308079]
-
muzica underground din anii '80, și toată muzica născută din punk rock (inclusiv punk-ul însuși, New Wave, și post-punk). Chiar dacă acest gen este considerat a fi rock, unele din subgenurile sale sunt influențate de muzica folk, reggae, muzica electronică sau jazz. În timp ce puțini artiști, precum R.E.M. și The Cure au avut succes comercial și au fost recunoscuți la scară largă, multe formații de rock alternativ în anii 1980 își înregistrau creațiile cu ajutorul caselor de discuri independente și erau popularizate prin transmiterea
Rock alternativ () [Corola-website/Science/306835_a_308164]
-
dovedind că distanță nu constituie un impediment în calea pasiunii. La capitolul colaborări, Veritasaga nu s-a oprit doar la artiștii din zona hip-hop, ci a lucrat și alături de producători, soliști și instrumentiști talentați din alte genuri: muzică electronică, soul, jazz și rock alternativ. Printre invitații de pe album se numără și: Suie Paparude, Cătălin (Comă), Bitza, Funktastics, Butch și DJ Undoo (Dagga), Kombat (K.S.T), DJ Faibo X (U.S.M), Aforic, Nimeni Altu' și Simina. O mică parte din materialele reprezentative
Veritasaga () [Corola-website/Science/306862_a_308191]
-
Virgil Popescu (26 februarie 1955, Craiova) este un compozitor și instrumentist român. Studii la Conservatorul de Muzică "George Enescu" din Iași, secția vioară (1975-1981). Din 1980 desfășoară o intensă activitate în domeniul muzicii ușoare și de jazz, colaborând cu majoritatea interpreților importanți de gen din România: Oana Sîrbu, Andra, Monica Anghel, Luminița Anghel, Silvia Dumitrescu, Manuela Fedorca, Angela Similea, Aură Urziceanu și mulți alții. Din 1986 este membru definitiv al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. În
Virgil Popescu (compozitor) () [Corola-website/Science/307835_a_309164]
-
Shakespeare, pus în scenă la Teatrul Național din Iași. Între 1984-1990 ocupă funcțiile de chitarist baș, dirijor secund, dar și de orchestrator la Teatrul de Revista "C. Tănase" din București. În paralel cu această activitate, face parte din formația de jazz "Trio Puiu Păscu" (cu care cântă și în prezent). Participa la numeroase festivaluri de jazz din România. Timp de 2 ani, între 1985-1987, a colaborat și cu formația de muzică experimentală "Hyperion", condusă de compozitorul Iancu Dumitrescu. Din 1995, timp
Virgil Popescu (compozitor) () [Corola-website/Science/307835_a_309164]
-
baș, dirijor secund, dar și de orchestrator la Teatrul de Revista "C. Tănase" din București. În paralel cu această activitate, face parte din formația de jazz "Trio Puiu Păscu" (cu care cântă și în prezent). Participa la numeroase festivaluri de jazz din România. Timp de 2 ani, între 1985-1987, a colaborat și cu formația de muzică experimentală "Hyperion", condusă de compozitorul Iancu Dumitrescu. Din 1995, timp de 4 ani scrie în exclusivitate, muzica emisiunii TV pentru copii "Abracadabra", difuzată la postul
Virgil Popescu (compozitor) () [Corola-website/Science/307835_a_309164]
-
(n. 4 decembrie, 1910 - d. 8 septembrie, 1991) a fost un compozitor american de muzică de film, cunoscut pentru compunerea primei coloane sonore bazată pe muzica jazz ("A Streetcar Named Deșire") și a primei coloane sonore moderne ("Viva Zapata!"). Născut la Chester, Pennsylvania, a reușit să introducă modernismul în structura clasică a muzicii de film bazată pe laitmotiv și bogată în teme. Una dintre acestea a devenit
Alex North () [Corola-website/Science/307913_a_309242]
-
vizită. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Mariana Calotescu, soția lui Virgil Calotescu, iar operator filmări combinate Nora Irimescu. Redactor muzical a fost Valentin Curocichin. Muzica este interpretată de Orchestra de Jazz a Radioteleviziunii Române dirijată de Cornel Popescu. Melodia „Unde ești, draga mea din București?” este cântată de Luigi Ionescu. Filmul "" a avut parte de un mare succes la public, fiind vizionat de 3.530.113 de spectatori la cinematografele din
Căsătorie cu repetiție () [Corola-website/Science/308346_a_309675]
-
pot executa glissandi de mare întindere prin trecerea degetului mare pe deasupra clapelor albe. Se pot folosi și alte degete sau char palma (posibil și pe clapele negre), mai ales în combinație cu tehnica numită cluster (procedeu vehiculat în muzica de jazz și preluat de genurile rock, soul, funk ș.a., chiar și în muzica cultă contemporană). Folosind degetul mare și degetul mic de la o aceeași mână, se poate practica la pian și la alte instrumente cu claviatură tehnica numită glissando la octavă
Glissando () [Corola-website/Science/308367_a_309696]
-
a compune melodii frumoase pentru filme, oricare ar fi fost subiectul acestora. În timp ce filme că "Love Letters" și "My Foolish Heart" sunt demult uitate, melodiile principale sunt inca interpretate în ziua de azi de numeroși artiști de muzică pop și jazz. A fost probabil cel mai bun compozitor de melodii pe care l-a avut vreodată Hollywood-ul. Filme cum ar fi "For Whom the Bell Tolls", "Gulliver's Travels", "The Quiet Mân", "The Blue Dahlia" și "Samson and Delilah" au arătat
Victor Young () [Corola-website/Science/308383_a_309712]
-
Național de la București, ajunge la Paris (unde emigrase unchiul Edgar), în 1963, unde își va continua studiile cu Nadia Boulanger și la Conservatorul Național din Paris. Pe langă formația clasică, s-a simțit atras, de foarte tânăr, de muzică de jazz, muzică de film și toate formele muzicilor populare. Începând din 1964, a efectuat numeroase turnee în lume concertând că violonist, dar, curând, se va consacră din ce in ce mai mult compoziției. Scrie diferite lucrări printre care: „Trois mouvements d’été” pentru orchestră simfonica
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
a participat cu succes la realizarea unor importante producții pentru televiziunile franceză și americană: Michel Strogoff, Fata lui Mistral, Cheateau Vallon, Misterele Parisului, Leș coeurs brules. Muzică de film i-a permis să abordeze și să aprofundeze diferite tendințe muzicale: jazz-ul (cu opere scrise pentru mari soliști că: Toots Thielmans, Chet Baker, Don Byas, Stéphane Grappelli, Jean-Luc Ponty, Philip Catherine, Tony Coe, Pepper Adams), melodii (pentru Nana Mouskouri, Mărie Laforêt, Richard Sanderson, Diane Dufresne, Herbert Léonard, Mireille Mathieu, Nicole Croisille
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
a reușit să facă din plecarea lui Gabriel primul lor suces American bazat pe tabele". ("Genesis has managed to turn the possible catastrophe of Gabriel's departure into their first broad-based American success." Collins a interpretat simultan cu trupa de jazz contopit Brand X. Trupa a înregistrat primul său album, Unorthodox Behaviour, Collins fiind toboșarul. Deoarece prețuia mai mult prioritatea lui Genesis, au eixstat câteva turnee și albume fără Collins. Collins onorează Brand X ca prima dată când a mânuit atât
Phil Collins () [Corola-website/Science/308414_a_309743]
-
principal. Piesă a fost primită cu recenzii pozitive, iar prezența lui Păscu, alături de alți actori de comedie (Alexandru Bindea, Tudorel Filimon), a fost considerată că una neobișnuită în tragedia lui Gorki. Păscu și Blue Workers au participat la Festivalul de Jazz de la Sibiu. A mai jucat și în "Azilul de Noapte", tot de Gorki. Mai târziu în 2009, Păscu a divorțat de soția sa. În aprilieie 2010, Păscu și-a atras critică mass-mediei, pentru că a fost de acord să participe în
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
Discografia completă a versiunii finale a jocului este: Alte versiuni ar fi "Chrono Trigger '99" (aranjamente orchestrale) și "Chrono Trigger Official Soundtrack: Music from Final Fantasy Chronicles" (muzica refăcută). "Chrono Trigger Arranged Version: The Brink of Time" este un album jazz care se bazează pe muzica din "Chrono Trigger", rearanjat de Hiroshi Hata, Hidenori Ohtsuki, and Gizaemon de Furuta, și jucat de trupa Guido. El este compus de un disc și de 10 melodii, acoperind o durată de 53 de minute
Muzica seriei Chrono () [Corola-website/Science/307436_a_308765]
-
aromână, greacă, turcă, arabă și sârbă și din muzica lăutărească românească; este remarcabilă capacitatea genului de a încorpora elemente din practic toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masă din România (muzică pop, rap sau hip-hop, muzică dance, techno până la jazz, muzică rock sau chiar muzică cultă). Muzica de manele, cu o istorie relativ scurtă (de ordinul a câteva decenii) a devenit cu timpul un gen muzical apreciat în spațiul vorbitorilor de limbă română. În țară există un număr semnificativ de
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită ș.a. Suprapunerea dintre o acordică tonală majoritar diatonică și melodica puternic cromatizată este o trăsătură comună cu muzica lăutărească și poate aduce uneori cu jazz-ul modal (unde, tot astfel, armonii foarte stabile sunt confruntate cu o melodică fantezistă, cromatizată). Sistemul ritmic aplicat este un hibrid între giusto (folosirea unui tempo stabil) și rubato (modificarea perpetuă a tempoului, urmărind conturul melodic și încărcătura afectivă a
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]